Contestaţie la executare. Sentința nr. 1971/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1971/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 22846/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1971
Ședința publică din data de 21.02.2014
Instanța compusă din:
Președinte – M. S. – judecător
Grefier - M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în ședința publică din data de 14.02.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta încheiere, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 21.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față, instanță constata următoarele:
P. contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.09.2013 sub nr._, contestatorul H. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata B. SA, că, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, pe calea contestației la titlu, anularea biletului la ordin ., emis la data de 28.05.2009, iar, pe calea contestației propriu-zisă, anularea executării silite și a tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 62/2013 al B.E.J. Filofie L..
În motivare, contestatorul a arătat că, în data de 22.08.2013, a fost anunțat de un creditor ipotecar că împotriva sa B. Filofie L. a notat urmărirea silită imobiliară asupra unui număr de 40 parcele de teren, că la data de 22.07.2013, prin avocatul angajat, a aluat cunoștință de actele de executare efectuate.
Contestatorul a mai arătat că, din analiza cererii de executare silite a creditoarei-intimata, rezultă că aceasta a solicitat începerea executării silite împotriva debitorului ., și nu împotriva sa, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Cu privire la primul capăt de cerere, contestatorul s-a arătat că biletul la ordin . este nul absolut, întrucât a fost completat de către debitoare cu încălcarea flagrantă a normelor de procedură specifice. Astfel, a arătat că sumele de bani înscrise pe acesta sunt incerte, din cauza unor mențiuni contradictorii și neclare existente pe ordinul de plată, indicându-le în acest sens, că nu s-au respectat dispozițiile art. 62 din Legea 58/1934 rap. la art. 106 din aceeași lege și la pct. 320 lit. g și j din Norma Cadru a BNR nr. 6/08.03.1994.
Ca apărare de fond, contestatorul a arătat că este asociat al ., societate ce a contractat de la intimat diverse credite iar pentru unul dintre acestea -cel din anul 2008- societatea l-a garantat prin emiterea în alb a biletului la ordin contestat în prezentul litigiu, stipulat "fără protest" și cu scadenta la vedere, avalizat de către contestator în nume propriu. La data de 28.05.2009, la contractul de credit susmenționat, s-a încheiat un act adițional, prin care s-a prelungit scadența acestuia la data de 27.05.2019, stipulându-se, printre altele, că garanțiile acordate de contestator s-au restrâns la "garant per aval", astfel că, susține contestatorul, avalul nu poate întrece ca întindere datoria principală și nici nu poate fi făcută în condiții mai oneroase. Contestatorul a precizat că suma înscrisă pe biletul la ordin (21.428,59 ron) nu poate fi verificată, întrucât nu are atașată vreo explicație în privința sumelor din care este compusă. Mai mult, aceasta este semnificativ mai mare decât datoria debitului principal, iar garanția nu poate întrece datoria debitorului. Contestatorul a mai arătat că în speță trebuie analizat dacă biletele la ordin sunt ”în alb ”sau nu pentru a se aprecia cu privire la prescripția drepturilor cambiale..
Cu privire la contestația la executare propriu-zisă, contestatorul a arătat că prin cererea de executare silită intimatul a solicitat executarea silită a debitoarei . și nu a sa, în calitate de avalist, astfel cum greșit executorul judecătoresc a cerut instanței de executare încuviințarea executării silite, că din încheierea camerei de consiliu din data de 26.02.3013 nu rezultă suma pentru care contestatorul este urmărit silit.
Cu privire la nulitatea actelor de procedură emise în cadrul executării silite, contestatorul a indicat că somația este lovită de nulitate absolută, întrucât prin aceasta este somat să plătească suma de 21.428,59 Euro și nu de 21.428,59 Lei, cum apare în biletul la ordin, precum și că în cuprinsul somației nu este menționat vreun contract de credit ca și titlu sau alte asemenea. De asemenea, a precizat că actele privind îndeplinirea procedurilor de comunicare a actelor de executare silită sunt nule, întrucât, pe de-o parte, acestea au fost comunicate la o adresă unde contestatorul nu mai locuiește din anul 2009, iar, pe de altă parte, în procesele-verbale de comunicare a actelor de procedura nu se identifica persoana care a semnat de primire, încălcându-se astfel dispozițiile ce reglementează această procedură, sub sancțiunea anularii executării silite.
În drept, au fost invocate dispoziții art. 105, 399 și urm. C.p.civ., Legea 58/1934 modificată, Normele BNR privind biletul la ordin și CEC-ul, art. 274 C.p.civ.
Au fost anexate înscrisuri (f. 12-56).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 1000 lei.
Intimata B. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației, excepția conexității la dosarul nr._/197/2013, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea în întregime a contestației ca nefondată (f. 422-425).
În motivare, intimata a arătat că între această și . a fost încheiat contractul de credit nr._/2007, modificat și completat prin actul adițional nr. 1/2009, prin care debitorul s-a obligat să ramburseze împrumutul acordat în suma de 19.089 Euro și dobânzile aferente, creanță garantată, printre altele, prin emiterea unui bilet la ordin în alb, fără protest, avalizat în nume propriu de către garantul per aval H. M., contestator în prezenta cauza.
Având în vedere că împrumutata nu și-a respectat obligațiile contractuale, intimata a demarat executarea silită împotriva garanților avaliști, așa cum prevede cererea de executare silită nr. 4309/_ promovată, obținând încuviințarea executării silite împotriva contestatorului în dosarul execuțional nr. 62/2013.
Cu privire la excepția conexității, intimata a arătat că în dosarul nr._/197/2013 a Judecătoriei B. contestatorul a făcut aceleași apărări împotriva dosarului execuțional nr. 63/2013 a B. Filofie M., astfel încât, față de existența aceluiași obiect între aceleași părți, se impune conexarea prezentului dosar la cel susmenționat.
Referitor la excepția tardivității contestației la executare, intimata a arătat că, indiferent cum ar califica instanță acțiunea contestatorului, opoziție la executare pe baza Legii nr. 58/1934 ori contestație la executare întemeiată pe dreptul comun, cererea a fost tardiv formulată. Astfel, dacă cererea contestatorului este calificată ca fiind opoziție la executare, dispoziții Legii nr. 58/1934 stabilesc un termen imperativ de 5 zile de la primirea somației de executare de către debitor pentru a promova această opoziție, ce a fost depășit cu mult, având în vedere data înregistrării prezenței acțiuni, 03.09.2013. Dacă cererea va fi apreciată ca fiind contestație la executare, de asemenea, este tardiva având în vedere că a fost promovată la mai bine de 5 ani de la data emiterii somației.
Intimata a mai arătat că apărările contestatorului potrivit cărora somația i-a fost comunicată la o altă adresă decât cea de domiciliu nu pot fi primite, întrucât somația a fost comunicată la adresa ce a rezultat din copia cărții de identitate a contestatorului, existentă în dosarul execuțional; în plus, contestatorul avea obligația contractuală să informeze intimata cu privire la schimbarea domiciliului.
Referitor la fondul cauzei, intimata a precizat că executarea silită a fost cerută și împotriva garanților avaliști, contrar celor afirmate de contestator. A mai arătat că neregularitățile invocate de contestator cu privire la biletul la ordin în litigiu, respectiv incertitudinea sumelor înscrise în acesta, nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a sa, prevalând suma consemnată în litere.
Cu privire la solicitarea de anulare a somației cambiale, intimata a arătat că neregularitățile invocate de contestator nu sunt prevăzute de lege sub sancțiunea expresă a nulității, astfel încât îi revine sarcina dovedirii unei vătămări, ceea ce nu a făcut.
De asemenea, intimata a indicat că suma pentru care a fost începută executarea silită a contestatorului nu întrece debitul principal pe care l-a garantat, fiind vorba de aceeași sumă atât în contractul de credit nr._/2007 cât și în biletul la ordin contestat.
Cu referire la decăderea din dreptul de a completa cambia, invocată de contestator, intimata a precizat că biletul la ordin din litigiu a fost emis la data de 28.05.2009, fără a avea completată data scadentei, context în care, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 58/1934, poate fi considerat plătibil la vedere, iar termenul până la care poate fi prezentat la plata poate fi prelungit de către trăgător; în același context, data scadentei poate fi de maxim 3 ani de la data emiterii.
Intimata a mai precizat că înscrierea la masa credală a debitorului principal ., garantat de contestator, nu poate avea vreo înrâurire negativă asupra posibilității de executare silită a contestatorului, întrucât obligațiile acestora sunt distincte, iar intimata, în calitate de creditor, are interesul de întreprinde toate demersurile legale pentru a-și recupera creanță, așa cum prevăd și dispozițiile art.102 alin. 2 din Legea 85/2006.
În drept, au fost invocate prevederile Codului de procedura civilă, Legea cambiei 58/1934 și Norma BNR 6/1994 actualizata.
În cursul judecății a fost atașat, prin dispoziția instanței, dosarul execuțional nr. 62/2013 al B. Filofie L. (f.70-421), s-au depus înscrisuri (f. 430-432, 434), a fost audiat martorul N. G. (f. 447).
La termenul de judecată din data de 22.11.2013, instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității contestației la titlu și s-a pus în discuție excepția tardivității contestației la executare propriu zise, excepții care au prioritate de soluționare față de dispozițiile art. 137 C.. față de celelalte excepții invocate în cauză și fondul contestației.
Asupra excepției inadmisibilității contestației la titlu, instanță reține următoarele:
Contestatorul și-a întemeiat această contestație pe dispozițiile codului de procedura civilă, apreciind că apărările de fond legate de valabilitatea biletului la ordin în litigiu pot fi invocate atât pe calea contestației la executare dar și pe calea dreptului comun.
Potrivit art. 399 alin.3 C.p.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu este emis de o instanță judecătorească, apărările de fond împotriva acestui titlu se pot invoca pe calea contestației la executare, numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
În speță de față, titlul executoriu exhibat de către intimata este un bilet la ordin, așa cum rezultă din actele dosarului execuțional nr. 62/2013(f.108).
Raportat la particularitatea acestui titlu executoriu, legiuitorul a prevăzut o cale de atac specifică regăsita în dispozițiile art. 106 raportat la art. 62 din Legea 58/1934 a cambiei și a biletului la ordin, anume opoziția la executare, ce se promovează în termen de 5 zile de la primirea somației de către debitor, în speță contestatorul H. M.. Or, față de dispozițiile art. 399 alin. 3 C.p.civ., se constată că toate apărările legate de valabilitatea unui bilet la ordin ar fi trebuit sa fie valorificate în cadrul acestei căi de atac specifice și nu pe calea contestației la titlu.
Ca urmare, instanța va admite excepția inadmisibilității contestației la titlu și va respinge această cerere formulată.
Cu privire la excepția tardivității contestației la executare propriu-zisă, instanța reține că prin cererea formulată contestatorul a arătat că actele de executare silită nu i-au fost comunicate în mod legal, respectiv i-au fost comunicate acestuia la un alt domiciliu decât cel la care locuiește în mod curent, respectiv cel din Belgia. Totodată, a arătat că în procesele-verbale de comunicare a actelor de executare silită nu se identifica persoana care le-a primit, încălcându-se astfel prevederile art. 92 alin. 3 și 4 și art. 387 C.p.civ. privind comunicarea somației, cu repercusiuni asupra valabilității întregii executări silite.
Aceste apărări sunt neîntemeiate pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 91 C.civ., dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în actul de identitate; în lipsa acestor mențiuni sau când nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu poate fi opusă altor persoane, decât dacă se face dovada că domiciliul ori reședință a fost cunoscută prin alte mijloace de către cel căruia i se opune.
Conform actului de identitate al contestatorului existent, în copie, la dosarul execuțional și aflat în perioada valabilitații, domiciliul contestatorului este în mun. B., ., ., apt. 58, jud. B., adresa la care au fost comunicate, în mod legal, actele de executare emise în cauză (f. 421). Astfel, la datele de 18.03.2013 și 03.05.2013, agentul procedural a procedat la comunicarea prin afișare a somației de plată și a celorlalte acte de executare la adresa contestatorului din mun. B., întocmind procese-verbale în acest sens cu toate mențiunile prevăzute de art. 100 C.p.civ (f. 368, 383). În data de 04.07.2013, agentul procedural a înmânat martorului N. G., găsit la adresa contestatorului și semnând de primire, actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 62/2013 (f. 109).
Audiat fiind, martorul N. G. a precizat că apartamentul la care figurează adresa contestatorului este proprietatea sa, că aici locuiește în mod efectiv și că a consimțit în anul 2009 ca contestatorul să-și stabilească domiciliul la această adresă. Totodată, a confirmat faptul că a primit, în cursul anului 2013, anumite acte de executare emise împotriva contestatorului, aspect pe care l-a adus la cunoștința acestuia la sfârșitul lunii august 2013. (f.447).
Dispozițiile generale privind comunicarea citației și a actelor de procedura prevăzute la art. 86 și urm. C.p.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite a procesului civil.
Din actele existente la dosarul execuțional nr. 62/2013, reiese că primele act de executare au fost comunicate, în mod legal, contestatorului la adresa de domiciliu cunoscută, în data de 18.03.2013 (f. 383) și ulterior la datele de 03.05.2013 și 04.07.2013.
Potrivit prevederilor art. 401 lit. c C.p.civ., teza aplicabilă în speță, contestația împotriva executării înseși se poate face în 15 zile de când debitorul a primit somația ori de la dată când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația ori executarea se face fără somație.
Termenul "a primi" din textul de lege precitat se interpretează în sensul comunicării legale a somației și a actelor de executare silită, o altă interpretare fiind de natură a lipsi de eficiență stabilirea unui astfel de termen.
În speță de față, contestatorul a primit primele acte de executare în data de 18.03.2013, odată cu afișarea acestora la adresa de domiciliu din actul de identitate. De la acest moment, a început să curgă termenul de 15 zile pentru introducerea contestației la executare, ce s-a împlinit la data de 03.04.2013, moment depășit cu mult la data introducerii prezenței contestații. Și pentru celelalte acte de executare, termenul prevăzut de art. 401 C. a început să curgă de la data comunicării acestora, raportat la actele comunicate la data de 04.07.2013, termenul îndeplinindu-se la data de 22.07.2013. or, prezenta contestație a fost înregistrată la data de 03.09.2013.
Contestatorul, prin apărările sale legate de necomunicarea actelor la adresa de domiciliu unde locuiește în mod efectiv, invocă propria culpă, fapt care însă nu este permis. Acesta ar fi trebuit să aducă la cunoștința organelor administrative române competente schimbarea adresei de domiciliu pentru a fi opozabilă persoanelor interesate ori ar fi trebuit să depună diligente pentru a-și verifica, în mod periodic, corespondență trimisă la adresa de domiciliu din România. Faptul că contestatorul nu mai păstrează legătura cu martorul N. G., nu este de natură a înlătura efectele comunicării legale a unor acte procedurale sau de a întrerupe sau suspenda curgerea termenelor procedurale.
Totodată, susținerea contestatorului conform căreia executorul judecătoresc a cunoscut, la momentul deschiderii dosarului execuțional nr. 62/2013, faptul că acesta locuia în Belgia nu poate fi primită în lipsa unor dovezi în acest sens.
Pentru cele ce preced, instanță va admite excepția tardivității contestației la executare propriu-zisă și va respinge cererea în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității contestației la titlu, invocată din oficiu.
Respinge contestația la titlu formulată de contestatorul H. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat P. A.-B. din mun. B., .. 47, cam. 9, jud. B., în contradictoriu cu intimata B. SA, cu sediul în mun. București, .. 6A, sector 2, înregistrată la ORC București sub nr. J_, CUI RO_, ca inadmisibila.
Admite excepția tardivității contestației la executare propriu-zisă, invocată de către intimată.
Respinge contestația la executare propriu-zisă formulată de contestatorul H. M., în contradictoriu cu intimata B. SA, ca tardiva.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
S. M. C. M.
RED. M.S. 07 Aprilie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 982/2014. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
