Contestaţie la executare. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 126/197/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMÂNIA
JUDEȚUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr._
Ședința publică din data de 24.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. N. - judecător
Grefier – C. D.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile având ca obiect ”contestatie la executare” formulata de reclamantul, G. C.-I., in contradictoriu cu paratul, G. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La dosar s-au depus concluzii scrise de către creditor, prin reprezentant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2014, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Brasov la data de 07.01.2014 sub nr._, contestatorul, reclamantul, G. C.-I., in contradictoriu cu paratul, G. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea somației imobiliare din data de 18.12.2013, a încheierii din data de 18.12.2013 emise în cadrul dosarului execuțional nr. 992/2013 aflat pe rolul B. G. G. C., cu consecința anulării executării silite insăsi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat în esență că, potrivit sentinței civile nr._/22.12.2011 pronunțate de Judecătoria B., definitivă prin decizia civilă nr. 130/A/2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 902/R/2013 a Curții de Apel B. pronunțate în dosarul civil nr._, debitorul-contestator a fost obligat la plata sumei de 189.272,70 de lei cu titlu de sultă. În urma demarării executării silite, s-a emis somația din data de 18.12.2013, fără a fi arătate proveniența și compunerea cheltuielilor de executare, iar onorariul avocațial este nejustificat raportat la munca depusă.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 711 C.proc.civ.
Potrivit încheierii din data de 05.03.2014, s-a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de contestator, dispunându-se reducerea taxei judiciare de timbru de la 1000 de lei la 500 de lei (f. 40).
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 500 de lei (f. 44).
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
În data de 07.02.2014 s-a depus la dosar cerere completatoare (f. 24), prin care s-a solicitat restituirea oricăror sume care vor excede sentinței civile puse în executare.
Intimatul, G. D., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată (f. 48-50).
În motivare, s-a arătat că între intimatul-creditor și cabinetul de avocatură a intervenit un contract de asistență având ca obiect asistență și reprezentare pe lângă B. G. G. C. în vederea executării sentinței civile nr._/22.12.2011 pronunțate de Judecătoria B., definitivă prin decizia civilă nr. 130/A/2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 902/R/2013 a Curții de Apel B. pronunțate în dosarul civil nr._ . Onorariul plătit de creditor nu poate fi considerat disproporționat în raport de actele îndeplinite în vederea punerii în executare a sentinței judecătorești mai sus indicate.
Apărarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 711 C.proc.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de contestator (f. 53-55), s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Cabinetului de Avocat M. A. M.. Totodată, s-a precizat cererea de chemare în judecată, arătându-se că înțelege să contestate numai cheltuielile de executare reprezentate de onorariul avocațial. Cu privire la petitul având ca obiect anularea executării silite, s-a formulat cerere de renunțare.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri. A fost atașat dosarul execuțional nr. 992/2013 aflat pe rolul B. G. G. C. (f. 75-169).
În ședința publică din data de 09.09.2014, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Cabinetului de Avocat M. A. M. și a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere având ca obiect anularea executării silite însesi.
Analizând materialul probator administrat, instanța constată următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr._/22.12.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ (78-85), debitorul-contestator a fost obligat la plata sumei de 189.272,70 de lei cu titlu de sultă, către creditorul-intimat.
În temeiul acestei hotărâri judecătorești, în data de 11.11.2013 (f. 76), prin cererea înregistrată la B. G. G. C., creditorul-intimat a declanșat procedura executării silite pentru recuperarea creanței în cuantum de 189.272,70 de lei, în puterea titlului executoriu mai sus menționat.
La data de 19.11.2013 Judecătoria B. a încuviințat cererea de executare silită formulată de creditorul-intimat (f. 90).
Subsecvent, executorul judecătoresc a procedat la întocmirea formelor de executare specifice, și anume încheierea din data de 18.12.2013 (f. 91), urmată de somația imobiliară din data de 18.12.2013 (f. 92), conform art. 667 din C.proc.civ, și comunicată debitorului potrivit dovezii aflate la dosarul de executare.
Potrivit chitanței nr. 24/01.11.2013 aflată la f. 86 din dosar, cuantumul onorariului avocațial al creditorul a fost stabilit la suma de 18.000 de lei.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 711 alin. 1 din C.proc.civ.,, Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește anularea actelor de executare, pe considerentul nelegalității acestora, din perspectiva caracterului abuziv al modului de stabilire a onorariului perceput de avocat.
Contestația la executare este concepută ca un mijloc procesual de cenzurare a legalității procedurii execuționale, sub aspectul actelor și formelor de executare îndeplinite în vederea realizării dispozițiilor titlului executoriu.
Instanța constată că susținerile contestatorului sunt întemeiate cu privire la onorariului avocațial din faza de executare silită, în cuantum de 18.000 lei, dovedit cu chitanță nr. 24/01.11.2013 aflată la f. 86 din dosar.
Preliminar analizării în concret a cererii de reducere a onorariului de avocat, instanța constată că, în conformitate cu art. 31 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului. Dintre aceste două componente pecuniare suportate de client, art. 451 alin. 4 din C.proc.civ. declară intangibile numai cheltuielile făcute în interesul procesual al clientului, cum ar fi taxa judiciară de timbru și plata sumelor cuvenite martorilor.
În aplicarea art. 451 alin. 2 C.proc.civ. potrivit căruia "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, tinând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său " nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți (art. 1270 C.civ.), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Textul induce în sistemul judiciar un principiu de raționalitate economică, de încurajare a alocării optime a resurselor. Dispozitiile art. 451 din C.proc.civ. au menirea de a sanctiona exercitarea abuziva a dreptului de a obtine despagubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vadit disproportionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care il presupune pregatirea apararii.
Varianta corespondentă anterioară a textului, respectiv art. 274 alin. 3 C. pr. civ., în condițiile dispariției tabloului onorariilor minimale, prevedea posibilitatea adaptării onorariului potrivit cu valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acțiunea instanței poate fi, conform noii reglementări, numai în sensul reducerii onorariului, nu și în cel al majorării acestuia, iar criteriile de reducere a onorariului sunt pe noua reglementare: „valoarea sau complexitatea cauzei”, „activitatea desfășurată de avocat”, complexitatea cauzei fiind cuantificată suficient de precis în activitatea sau munca.
Este adevărat că noul cod face referire și la luarea în considerare de către judecător a circumstanțelor cauzei, însă această sintagmă nu poate fi utilizată ca temei pentru crearea de criterii suplimentare de către instanță (operațiune care ar face legea insuficient de previzibilă), ci semnifică doar că aprecierea se face in concreto, nu abstract.
Se mai adaugă o precizare expresă potrivit căreia măsura luată de instanță (în sensul reducerii onorariului) nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său, pentru instanță contractul de asistență juridică fiind res inter alios acta. Prerogativa judecătorească de a nu încuviința integral cererea părții câștigătoare vizând cheltuielile de judecată este exercitată strict numai cu privire la situația pentru care a fost instituită de lege, respectiv ca protecție pentru partea căzută în pretenții care poate fi expusă unor solicitări ruinătoare și punitive de cheltuieli, profitându-se de câștigul din cererea principală; dispoziția instanței nu se referă la valabilitatea sau nevalabilitatea contractului de asistență juridică, cu privire la care nu se pronunță și care rămâne în vigoare, clientul datorând avocatului său ceea ce s-a stipulat ca preț al serviciilor, chiar dacă nu își obține judiciar restituirea acestora, urmând să suporte o diferență. O asemenea prerogativa este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar sa-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecinta insusirii sale de catre instanta prin hotararea judecatoreasca, creanta dobandind astfel caracter cert, lichid si exigibil.
Față de modul de formulare a textului legal, sunt criterii legale pentru exercitarea atribuției reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților: valoarea cauzei și munca (activitatea) desfășurată de avocat (complexitatea cauzei fiind un subcriteriu component al muncii, chiar dacă este menționat de sine-stătător în NCPC). Cele două criterii sunt cumulative, așa cum rezultă din formularea legii, „în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată”, ceea ce înseamnă că ele trebuie observate concomitent de către instanță, ceea ce este normal dacă avem în vedere că protecția instituită pentru partea care cade în pretenții este asigurată numai combinând cele două criterii. Cu alte cuvinte, chiar dacă valoarea obiectului cauzei este una redusă, ea trebuie avută în vedere întotdeauna, chiar și atunci când munca avocatului este complexă și consistentă – de minimis non curat praetor.
Cu privire la activitatea (munca) avocatului, prezintă importanță tipul activității, amplitudinea, complexitatea, realitatea, necesitatea, rezonabilitatea și echitatea.
Totodată, este de retinut si practica in aceasta materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform careia partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele C. impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, S. si altii impotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei).
În acelasi sens, este de menționt și decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curtii Constitutionale, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civila.
Având în vedere dispozitiile art. 669 alin. 2 din C.proc.civ., potrivit cu care "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit "raportat la art. 669 alin. 4 din C.proc.civ. potrivit căruia "sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și tinând seama de probele adminstrate de aceasta", precum și caracterul general al normei juridice înscrise în art. 451 alin. 2 din C.proc.civ., instanța apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat pentru faza de executare silită.
Ca atare, suma de 18.000 de lei constand in onorariu de avocat, desi are un caracter cert nu indeplineste conditiile de a fi necesara si rezonabila si, in consecinta, diminuarea sa in limita sumei de 1.000 lei apare ca fiind legala si proportionala cu complexitatea cauzei si efortul depus din partea aparatorului.
În concret instanța are în vedere, într-o apreciere de ansamblu, complexitatea cauzei (raportat la punerea în executare a unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, potrivit art. 712 alin.1 din C.proc.civ.) și munca depusă de avocat (care s-a limitat la depunerea cererii de executare silită, f. 76; formularea întâmpinării în prezenta cauză dedusă judecății si depunerea de concluzii scrise prin care a reluat argumentele expuse in intampinare), criterii analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți litigante.
În consecință, instanța va anula în parte actele de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 992/2013 aflat pe rolul B. G. G. C., respectiv somatia imobiliara din data de 18.12.2013 și încheierea din data de 18.12.2013, pentru suma de 17.000 de lei reprezentând onorariu avocat, și menține actele de executare pentru suma de 1.000 de lei reprezentând onorariu avocat pentru faza de executare silită.
In baza art. 451 raportat la art. 453 din C.proc.civ., fiind in culpa procesuala, instanta il va obliga pe debitor la plata sumei de 1862,44 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand contravaloarea onorariului avocațial (1200 de lei, potrivit chitantei nr. 187/15.07.2014, f. 174), a taxei judiciare de timbru (500 de lei, f. 44) si a fotocopierii dosarului executional, potrivit art. 716 din C.proc.civ. (162,44 de lei, f. 175).
In baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, potrivit caruia „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, instanta va obliga pe pârât la plata către stat a sumei de 500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect „contestație la executare” astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantul, G. C.-I., cu domiciliul procesual ales în B., .. 47, cam. 104, jud. B., la Cabinet de Avocat S. A., în contradictoriu cu pârâtul, G. D., cu domiciliul procesual ales în București, sector 1, .. 74, . de Avocat A. M..
Anulează în parte actele de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 992/2013 aflat pe rolul B. G. G. C., respectiv somatia imobiliara din data de 18.12.2013 și încheierea din data de 18.12.2013, pentru suma de 17.000 de lei reprezentând onorariu avocat, și menține actele de executare pentru suma de 1.000 de lei reprezentând onorariu avocat pentru faza de executare silită.
Obligă pe pârât la plata către stat a sumei de 500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008.
Obliga pe parat la plata sumei de 1862,44 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Respinge capatul de cerere avand ca obiect obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiat.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 24.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 13._
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3239/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
