Contestaţie la executare. Sentința nr. 8199/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8199/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 10715/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8199/2014
Ședința publică de la 27.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-E. T.
GREFIER: L. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 20.06.2014 și ulterior pentru data de 27.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.04.2013 sub nr. de mai sus, reclamantul M. C., prin reprezentant convențional avocat Cîlțea C. ( cu împuternicire avocațială la fila 42) a formulat contestație la executare în contradictoriu cu pârâta ADMINSITRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.C., având ca obiect:
- titlul executoriu nr._/29.03.2013 și somația nr. 8/_ /_/29.03.2013, emise în ds. de executare nr._/8/_ /_
- documentele în baza cărora s-au evidențiat sumele de plată, respectiv: decizia accesorie nr._/31.12.2012 și documentul nr._/19.12.2012.
Totodată, a mai solicitat și suspendarea executării silite.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că actele împotriva cărora a formulat contestație la executare sunt nule absolut, impunându-se așadar anularea acestora:
- în principal, întrucât nu i s-au comunicat actele care au stat la baza emiterii titlului executoriu amintit în cauză și întrucât nu datorează creanța, fiind persoană neasigurată (neexistând încheiat vreun contract între acesta și CAS a Județului B.).
- în subsidiar, întrucât creanța nu este certă, față de împrejurarea că s-a calculat la un venit estimat, iar nu real obținut șui față de împrejurarea că în titlul executoriu sunt indicate de 2 ori aceleași decizii, dar cu sume distincte ca datorate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 43-45 C.proc.fisc., art.211-212 și art.257-258 din Legea nr.95/2006, art. 399 și urm. C. 1865.
În probațiune, a depus înscrisuri.
Cererea a fost taxată judiciar cu suma de 49 lei și 1,5 lei timbru judiciar. ( fila 12)
Ulterior, reclamantul:
- și-a precizat acțiunea, în sensul că a renunțat la petitul de suspendare a executării silite. ( fila 12)
- și-a modificat cererea ( fila 41, apoi fila 47,, ultima variantă cu care instanța a rămas învestită fiind cea de la fila 98.
Pârâta D.G.F.P B., în numele A.F.P.C., prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare, prin care a invocat: ( fila 16-18)
- excepția inadmisibilității petitului 2 al acțiunii, în baza art. 205 coroborat cu art.218 C.proc.fisc. ( O.G. nr.92/2003) rap. la art. 1 și art.7 din Legea nr.554/2004 și la art. 399 alin.3 C. 1865 și art. 2 alin.1 lit.c C. 1865, față de împrejurarea că: instanța nu este competentă să anuleze titlu executoriu, sumele cuprinse în titlul executoriu fiind aferente unor decizii de impunere, aceste sume fiind definitive și executorii întrucât reclamantul nu a uzat de procedura prevăzută în materie fiscală, specială și derogatorie de la dreptul comun.
- necesitatea ca reclamantul să achite cauțiune pentru petitul de suspendare a executării, potrivit dispozițiilor art. 718 NCPC.
- pe fondul cauzei, în esență, a arătat că actul atacat respectă cu strictețe elementele prevăzute în art. 141 din O.G. nr. 92/2003 C.proc.fisc., reclamantul neaducând niciun fel de critici asupra legalității formelor de executare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și urm. 5 NCPC, art. 718 și urm.NCPC, art.141 C.proc.fisc., art.145 C.proc.fisc. și art. 172-174 C.proc.fisc.
În probațiune, a solicitat și a depus înscrisuri.
În cursul judecății:
- pârâta a învederat subrogarea în drepturile și obligațiile sale a DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE B. ( fila 35),
- s-a solicitat depunerea ds.execuțional, depus la fila 36-38 și fila 69-84, în privința naturii juridice a titlului executoriu obiect al cauzei pârâta depunând o notă de ședință explicativă ( fila 56), în sensul că „ titlul de creanță nr._/19.12.2012 cuprins în titlul executoriu contestat este reprezentat de declarația depusă de contestator, individualizată în decizia de impunere nr._/03.08.2012, drept pentru care nu există o dovadă de comunicare.”
- s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri ( fila 43)
Reclamantul a formulat și concluzii scrise. ( fila 101)
Analizând înscrisurile cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, executarea silită a debitorului contestator s-a demarat în baza titlului executoriu nr._/29.03.2013, emis în ds. de executare nr._/8/_ /_.
La baza titlului executoriu stă declarația nr._/02.08.2012 dată pe propria răspundere de reclmant, privind obligațiile de cosntituire și plată la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate datorate de alte persoane decât cele care desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă, declarație în cuprinsul căreia a indicat un venit anual/estimat de “ 9503 lei”, respectiv de “ 2375 lei” trimestrial, pentru care s-a calculat o contribuție la F.N.U.A.S.S. potrivit Legii nr. 95/2006, a câte 131 lei trimestrial, având ca scadență de plată data de: 25.03.2012 ( aferentă semestrului I), 22.06.2012 (aferentă semestrului al II-lea), 25.09.2012 (aferentă semestrului al III-lea) și 25.12.2012 (aferentă semestrului al IV-lea). – fila 87.
Pe baza declarației sus-aminitite s-a emis decizia de impunere nr._/03.08.2012, prin care s-a calculat contribuția datorată de reclamant din veniturile pe care le obține din profesia liberală/comercială pe care o exercită, contribuție în sumă totală de 559 lei, potrivit desfășurătorului de la fila 36.
Decizia de impunere a fost comunicată contestatărului la data de 16.08.2012, dovada de comunicare cu confirmare de primire fiind semnată de fiica acestuia, potrivit dovezilor de la fila 36-37.
Ca urmare a neplății în termen de către contestator a contribuțiilor în discuție, s-a emis somația nr. 8/_ /_/29.03.2013, care a fost comunicată debitorului în mod legal, la data de 05.04.2013 ( fila 49-50), în raport de care acesta a formulat contestație la executare în termenul legal de 15 zile.
În drept, în primul rând, instanța reține aplicabilitatea prevederilor art. 45 din OG nr.92/2003, potrivit cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, în lipsa unei comunicări valabile actul administrativ fiscal în cauză nefiind opozabil contribuabilului, așadar neproducând nici un efect juridic.
De asemenea, instanța are în vedere și dispozițiile art. 44 din O.G. nr.92/2003, care instituie o ordine de prioritate a modalităților de comunicare a actelor administrativ-fiscale, aplicabilă și deciziei de impunere, stabilind că actul administrativ-fiscal se comunică:
- prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal
- prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire
- prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru
- iar în cazul în care comunicările anterior indicate nu au fost posibile, aceasta se realizează prin publicitate.
Concret, instanța constată că executarea silită a fost începută având la bază o comunicare legală a titlului de creanță ( potrivit dovezii de la fila 37), cu respectarea ordinii de prioritate impusă de art.44 din O.G. nr.92/2003.
Pe cale de consecință, susținerea principală ( pe care contestatorul își fundamentează prezenta contestație la executare, de necomunicare a titlului de creanță, apare drept neîntemeiată, urmând a fi înlăturată.
În al doilea rând, în drept, instanța mai reține și incidența dispozițiilor art. 379 alin.1 C.proc.civ, potrivit cărora „ nicio urmărire …nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”.
În acest sens, instanța reține că atributul cert al creanței constă în aceea că existența sa rezultă din însuși actul de creanță în mod lămurit, fără posibilitatea însă ca instanța de drept comună să efectueze o analiză a datorării sau nu a acestor sume ( acesta fiind atributul exclusiv al instanței de contencios administrativ, pe calea contestației fiscale, în condițiile în care, în materie fiscală, legea pune la dispoziția contestatorului o cale de atac prin intermediul căreia poate să valorifice apărările de fond împotriva titlului executoriu, potrivit dispozițiilor art. 205 C.proc.fisc, procedură pe care de altfel contestatorul a și valorificat-o, în pricina în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4072/CA/04.09.2013 a Tribunalului B., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1759/06.06.2014 a Curții de Apel B.. ( fila 50 coroborat cu fila 99)
Concret, instanța constată că debitorul s-a apărat în sensul că nu ar datora o atare contribuție, întrucât este persoană neasigurată, or o atare apărare de fond urmează a fi înlăturată ca inadmisibilă, întrucât aspectele de fond referitoare la natura sumei și cuantumul acesteia, datorarea sumei sau determinarea cuantumului, trebuie să fie invocate în procedura contestației împotriva titlului de creanță fiscală, în caz contrar ajungându-se ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ fiscale, aspect inadmisibil.
Totodată, verificând certitudinea creanței, instanța apreciază drept neîntemeiată și susținerea contestatorului privitor la indicarea unor sume distincte, deși acestea sunt datorate în baza aceleiași decizii, în condițiile în care sumele diferă întrucât există termene distincte pentru plata debitului principal ( trimestrial, potrivit declarației de la fila 87), astfel cum se reflectă și în tabelul din cuprinsul deciziei de impunere de la fila 78, cu consecința inerentă ca și „accesoriile” născute din neplata debitului principal să fie diferite ca și cuantum, întrucât încep să curgă de la momente temporale distincte.
Neîntemeiate sunt și susținerile contestatorului din concluziile scrise privind emiterea titlului executoriu în mod nelegal, susțineri fundamentate prin specularea unor erori de operare cu termenii documentelor fiscale, sens în care se impun următoarele lămuriri:
În conformitate cu prevederile art.141 alin.1-3 C.proc.fisc, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau satbilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Iar titlul de creanță, potrivit dispozițiilor art. 110 alin.3 C.proc.fisc., este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
În doctrină, titlurile de creanță fiscale au fost clasificate în două categorii, anume titluri de creanță fiscală explicite și titluri de creanță fiscale implicite ( acte juridice întocmite cu un alt conținut principal, dar, în subsidiar, conțin și individualizarea obligației de plată a unui impozit sau a unei taxe).
Titlurile de creanță fiscale explicite sunt acte juridice constituite exclusiv în scopul de a constata obligația unui contribuabil, de a plăti o anumită sumă către bugetul de stat, individualizând astfel obligația cu vocație generală instituită de legea ce reglementează venitul bugetar respectiv. Aceste titluri sunt reprezentate de acte de impunere întocmite în formă scrisă de organele fiscale, diferite în funcție de categoria de impozite, de taxe, de contribuții și de alte sume datorate bugetului general consolidat pe care o constată.
Și unul dintre cele mai importante și des întâlnite titluri de creanță fiscale explicite este declarația fiscală, document prin care se declară impozitele, taxele, contribuțiile datorate, bunurile și veniturile impozabile, impozitele colectate prin stopaj la sursă.
Așadar, declarația fiscală este acea manifestare de voință din partea plătitorului de impozite prin care, după caz, fie se declară organelor fiscale masa impozabilă aferentă unei perioade de timp, fie se declară masa impozabilă și se calculează impozitul datorat.
Pe scurt, obiectul declarației fiscale constă în declararea bunurilor și veniturilor supuse impunerii, completarea formularului ( de declarație fiscală) trebuind a se realiza corect, complet și cu bună-credință de contribuabil, corespunzător situației sale fiscale. Pe cale de consecință, nu există obligativitatea comunicării acestui document, dat fiind caracterul totalmente personal al „ declarației” proprii.
Mai departe, declarația fiscală este asimilată cu o decizie de impunere și produce efecte juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
Concret, în cauză, se regăsesc toate aceste elemente din „ lanțul cauzal procesual fiscal”, existând o declarație fiscală, cu nr._/02.08.2012 dată pe propria răspundere de reclmant, privind obligațiile de cosntituire și plată la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate datorate de alte persoane decât cele care desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă ( fila 87, care nu se comunică, dat fiind caracterul eminament personal), apoi o decizie de impunere nr._/03.08.2012, prin care s-a calculat contribuția datorată de reclamant din veniturile pe care le obține din profesia liberală/comercială pe care o exercită ( fila 36, care s-a comunicat în mod legal, potrivit dovezii de la fila 37) și, în final, pentru neplata în termen a obligației fiscale, există și un titlu executoriu, sub nr._/29.03.2013 ( fila 5), cel care face obiectul cauzei.
În schimb, contestația debitorului este întemeiată doar sub aspectul ultimului aspect semnalat prin concluziile scrise, temeinicie atrasă de dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr. 4072/CA/04.09.2013 a Tribunalului B., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1759/06.06.2014 a Curții de Apel B.. ( fila 50 coroborat cu fila 99), din care se reține cu putere de lucru judecat că decizia de impunere cu nr._/30.08.2012 (emisă în baza declarației reclamantului nr._/02.08.2012, izvorul debitelor obiect al titlului executoriu contestat în cauză) a fost anulată în parte, respectiv în ceea ce privește majorările/dobânzile și penalitățile calculate prin decizia de impunere contestată pe calea contenciosului administrativ.
Pe cale de consecință, instanța va anula în parte atât titlul executoriu nr._/29.03.2013, cât și somația nr. 8/_ /_/29.03.2013, emise în ds. de executare nr._/8/_ /_, respectiv doar în privința reținerii debitelor de 40 lei ( calculate în baza deciziei accesorii nr._/31.12.2012) și 178 lei (calculate în baza deciziei accesorii nr._/31.12.2012) și va menține titlul executoriu și somația atacate în cauză în privința debitelor de 131 lei ( calculate în baza documentului nr._/19.12.2012, cu scadență la data de 25.09.2012 ) și de 131 lei ( calculate în baza documentului nr._/19.12.2012, cu scadență la data de 21.12.2012), cum de altfel acestea au fost menținute și în urma contestației fiscale promovate de reclamant.
În final, în ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul dosar, instanța urmează a reține culpa procesuală a pârâtei în promovarea prezentului demers judiciar, dar potrivit dispozițiilor art. 453 NCPC instanța va ține cont de măsura în care acțiunea va fi admisă, context în care o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant doar la jumătatea sumei totale de 50,5 lei, constând în: taxă judiciară și timbru judiciar ( fila 12), respectiv la suma de 25,25 lei.
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. C., prin reprezentant convențional avocat Cîlțea C., cu dom. în ., ..593, jud.B., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. ( subrogat în drepturile și obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice B., în subordinea căreia se afla Serviciul Fiscal Orășenesc C.), cu sediul în mun.B., ..7, jud.B..
Anulează în parte atât titlul executoriu nr._/29.03.2013, cât și somația nr. 8/_ /_/29.03.2013, emise în ds. de executare nr._/8/_ /_, respectiv în privința reținerii debitelor de 40 lei ( calculate în baza deciziei accesorii nr._/31.12.2012) și 178 lei (calculate în baza deciziei accesorii nr._/31.12.2012).
Menține titlul executoriu și somația atacate în cauză în privința debitelor de 131 lei ( calculate în baza documentului nr._/19.12.2012, cu scadență la data de 25.09.2012 ) și de 131 lei ( calculate în baza documentului nr._/19.12.2012, cu scadență la data de 21.12.2012).
Obligă pe intimată la plata către contestator a sumei de 25,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-E. T. L. T.
Aflată în concediu legal, semnează Aflată în concediu legal, semnează
Vicepreședinte instanță Grefier Șef Secție Civilă
M. S. C. M.
Red. A.E.T.- 28.08.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4581/2014. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 5616/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
