Drept de retenţie. Sentința nr. 2635/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2635/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 10518/197/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2635
Ședința publică din data de 04.03.2014
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
GREFIER: L. C.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 11.02.2014, când apărătorii aleși ai părților au formulat concluzii, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.260 alin.1 C.p.c., a amânat pronunțarea pentru datele de 18.02.2014 și de 25.02.2014, iar apoi pentru data de azi, 04.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la 18.04.2011 sub nr._, precizată potrivit filelor 160-161 volumul I și filei 104 volumul II, reclamanții T. N., T. C., T. C., T. O., T. C., T. A. D., T. A., T. D. (căsătorită P.) și T. D. (căsătorită BUȚOI) în contradictoriu cu pârâta K. D. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate că au realizat în perioadele 1980-1990 și mai-iulie 2009, atât extindere pe orizontală și pe verticală, cât și investiții majore la imobilul situat în B., ., jud. B., înscris în CF nr._ B. (provenită de pe conversia de pe hârtie a CF nr.6645 B.);
- să se constate că valoarea acestor lucrări este de 42.933 lei, potrivit variantei I a raportului de expertiză;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata acestei sume, potrivit principiului îmbogățirii fără justă cauză;
- să se dispună instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamanților asupra imobilului, până la achitarea de către pârâtă a creanței.
Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, reclamanții au arătat că pârâta a obținut în justiție constatarea nevalabilității titlului statului român asupra imobilului în litigiu, cât și rectificarea înscrierilor din cartea funciară.
Ulterior, aceeași pârâtă a promovat în instanță o altă cerere având ca obiect evacuarea reclamanților din imobilul în discuție, cât și obligarea la plata lipsei de folosință estimată la 500 euro/lună, începând din 08.07.2009 și până la data evacuării efective.
Imobilul situat în B., ., jud. B. a fost preluat de către statul român în baza D.nr.223/1974, iar reclamanții au intrat în folosința acestuia în baza unor raporturi locative încheiate cu S.C. „Rial” S.R.L., în calitate de administrator. Contractele de închiriere succesiv intervenite au cuprins și descrierea spațiului locativ închiriat. Astfel, sunt contractul de închiriere nr.6780 din 11.12.1978 și nr._ din 30.06.1999, fiecare menționând spațiul locativ ca fiind compus din 2 camere, bucătărie, antreu, baie, pivniță și curți – grădini. P. actul adițional nr.1 din 04.02.2005 la contractul de închiriere nr._ din 30.06.1999, spațiul locativ a fost suplimentat cu anexa „cămară” în suprafață de 2,38 mp.
În decursul timpului, reclamanții au intervenit în mod succesiv asupra spațiului în litigiu, efectuând o extindere atât pe orizontală, cât și pe verticală, ceea ce a condus la suplimentarea suprafeței construite cu 53,65 mp. Astfel, în intervalul 1980-1990, reclamanții au efectuat lucrările de supraextindere a planșeului și de consolidare a holului de acces; de zidărie exterioară cu BCA; de tencuire și de zidărie în suprafață de 48,65 mp; de tencuire interioară în suprafață de 48,65 mp și de compartimentări interioare de zidărie. Apoi, în perioada mai-iulie 2009, reclamanții au suportat și contravaloarea lucrărilor de finisaje cu gresie în bucătărie, șapă de nivel și șapă autonivelantă; zugrăveli interioare în bucătărie, baie și hol; montare gresie; instalația de căldură (centrală termică și calorifere); refacerea instalației electrice; schimbarea țiglei și igienizări în baie. Lucrările au fost estimate inițial la suma de 30.000 lei, iar apoi prin precizarea de la filele 160-161 volumul I al dosarului, la suma de 42.852,02 lei.
În drept, art.18 lit.c) din L.nr.10/2001 (în forma sa inițială) definește noțiunea de imobil nou, în raport de cel preluat. Totodată, în cazul în care imobilul-construcție a fost renovat, reamenajat sau redimensionat, volumul lucrărilor rămase din casa veche fiind relativ redus, rezultă că bunul se constituie ca un imobil nou în accepțiunea art.19 din L.nr.10/2001 republicată, și firesc, ar fi existat un impediment legal pentru exceptarea de la restituire.
Apoi, accesiunea artificială implică obligația proprietarului care beneficiază de ea să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat, iar buna credință a constructorului se apreciază în raport de momentul realizării construcției, în speță intervalul 1980-1981, iar o pretenție a proprietarului asupra demolării extinderii nu ar fi admisibilă. P. urmare, proprietarul va reține construcția în proprietate, operând accesiunea artificială. În toate cazurile în care proprietarul terenului dobândește proprietatea construcției, constructorul devine creditor având un drept de creanță în despăgubire împotriva proprietarului terenului.
Au mai invocat reclamanții și dreptul de retenție, drept real de garanție imperfect în baza căruia sunt îndreptățiți a deține imobilul în litigiu până când debitorul le va achita sumele de bani cheltuite cu conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun.
În drept au fost invocate dispozițiile art.111 C.p.c., art.18 lit.c), art.19 din L.nr.10/2001, art.402, art.486-487, art.494, art.1444 C. civil (1864) și art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO.
Reclamanții au achitat pentru cererea lor precizată un timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Taxa judiciară de timbru datorată de reclamanți pentru pretențiile precizate la valoarea de 42.852,02 lei este de 4.650,16 lei, și pentru aceasta, prin încheierea din 07.05.2012, instanța le-a încuviințat cererea de acordare a ajutorului public judiciar (filele 176-178 volumul I).
Pârâta, reprezentată prin mandatar BERGER L. (procura judiciară de la fila 93 dosar volumul I) și prin apărător ales – avocat C. M., a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, astfel cum atestă filele 74-75 dosar volumul I.
Cu cheltuieli de judecată.
Pârâta nu s-a opus capătului de cerere relativ la plata contravalorii îmbunătățirilor pretinse de reclamanți, însă numai în măsura în care se va proba caracterul lor necesar și util, iar nu cel voluptoriu. A mai solicitat pârâta a se ține cont și de gradul de uzură al lucrărilor pretins efectuate de către reclamanți.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata lipsei de folosință a imobilului proprietatea sa.
Cererea reconvențională este timbrată cu un timbru judiciar de 0,3 lei și cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 8 lei.
Corespunzător filei 141 volumul I dosar, pârâta prin avocat a formulat declarație de renunțare la judecata cererii sale reconvenționale, iar în raport de actul adițional nr.1 la contractul de asistență juridică nr._/2011, la termenul de judecată din 15.05.2012, instanța a luat act de această manifestare de voință (fila 1 volumul II dosar).
În egală măsură, la termenul de judecată din 20.03.2012, reclamantele T. D. (căsătorită P.) și T. D. (căsătorită BUȚOI) au formulat în instanță declarație verbală de renunțare la judecată (fila 167 volumul I dosar). Instanța a dispus asupra acestei manifestări de voință a celor două reclamante, luând act în temeiul art.246 alin.1 și 3 C.p.c.
Părțile au remis cauzei înscrisuri corespunzător filelor 8-68 și 126-127 volumul I, 50-54 volumul II (reclamanții) și 76-95, 132-134 și 143-147 volumul I (pârâta). Instanța a mai încuviințat și proba cu cercetarea locală, administrată potrivit procesului verbal de la filele 27-28 volumul II dosar, la data de 12.10.2012. Apoi, pentru ambele părți s-a încuviințat și administrat proba cu expertiza specialitatea în construcții, iar pentru reclamanți proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit deciziei nr.609 din 08.07.1978 a Consiliului Popular al Județului B., imobilul situat în B., ., jud. B., înscris în CF nr.6645 B. sub nr. top 143/1 și 143/2, compus din cameră, baie și antreu, în suprafață de 198 mp, proprietatea pârâtei a fost preluat în proprietatea statului român (fila 8 volumul I dosar). Descrierea imobilului preluat se regăsește în cuprinsul procesului verbal încheiat la 28.07.1978 (fila 9 și 10 volumul I dosar).
Cu actul c.f. nr.7043/1978 statul român își înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară, cu un drept de administrare operativă în favoarea ICRAL B..
Apoi, la 11.12.1978 între reclamantul T. N., în calitate de titular și ICRAL B. intervine contractul de închiriere nr.6780, privind spațiul locativ situat în B., ., jud. B., având în compunere 2 camere cu suprafețele de 17,85 mp și de 12,40 mp; bucătărie de 12,30 mp, antreu de 6,20 mp și baie de 3,40 mp; pivniță de 9,30 mp și suprafața de 278,40 mp aferentă curții și grădinii. Alături de reclamant, în cuprinsul convenției de închiriere au fost menționați și soția – T. C. și cei 6 copii născuți în perioada 1978-1986 (fila 14 dosar volumul I).
Convenția de închiriere inițială a fost continuată prin contractul nr._/30.06.1999, fiind adăugat, în calitate de fiu și reclamantul T. C., născut în anul 1988 (filele 15-17 volumul I dosar). Ulterior, la 04.02.2005 a intervenit actul adițional nr.1 la acest contract, ocazie cu care s-a inclus în spațiul închiriat și cămara de 2,38 mp, iar în urma măsurătorilor, suprafețele locative au fost modificate (fila 18 dosar volumul I).
P. hotărâre judecătorească, irevocabilă prin respingerea căilor de atac, a fost constatată nevalabilitatea titlului statului român asupra imobilului în litigiu, corespunzător filelor 35-41 și 76-88 dosar idem, dispunându-se și rectificarea înscrierilor din cartea funciară. Dreptul de proprietate al pârâtei a fost reînscris în cartea funciară, astfel cum atestă extrasul CF de la filele 61-63 volumul I dosar.
Invocând extinderea realizată pe orizontală și pe verticală, cât și investițiile majore efectuate la imobilul situat în B., ., jud. B., înscris în CF nr._ B. (provenită de pe conversia de pe hârtie a CF nr.6645 B.) în perioadele 1980-1990 și mai-iulie 2009, reclamanții, în calitate de foști chiriași au învestit instanța de judecată solicitând să constate valoarea acestor lucrări; să dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii acestora corelativ cu instituirea unui drept de retenție în favoarea lor asupra imobilului, până la achitarea creanței de către pârâtă.
P. întâmpinarea formulată, pârâta nu a contestat lucrările executate suplimentar la imobil, solicitând însă instanței să le aibă în vedere doar pe cele cu caracter necesar și util, cu înlăturarea celor voluptorii. Însă, cu ocazia concluziilor pe fond și-a reconsiderat poziția, solicitând instanței să respingă cererea reclamanților.
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, corespunzător proiectului realizat asupra construcției existente la nivelul anului 2011 (filele 34 și 43-50 dosar volumul I), dovada consemnării chiriei către pârâtă privind intervalul iunie 2010-septembrie 2011 (filele 111-125 dosar volumul I) și copia contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate din 01.06.2009 (filele 126-127 dosar volumul I și fila 79 dosar volumul II).
Răspunzând potrivit filelor 55-56 dosar volumul II la interogatoriul încuviințat reclamanților, pârâta nu a recunoscut lucrările pretins executate la imobil de către titularii cererii, afirmând că pentru cele din perioada mai-iulie 2009 au avut nevoie de acordul său, acord ce nu a existat. Pârâta nu a recunoscut nici sporul de valoare adus imobilului prin lucrările pretinse de către reclamanți și nici nu a fost de acord cu plata contravalorii acestuia.
Cu ocazia cercetării locale efectuate la 12.10.2012, instanța a constatat atât structura construcției, cât și starea sa tehnică, reținând afirmațiile părților participante asupra încăperilor ce au existat inițial și asupra celor ulterior edificate, respectiv îmbunătățirile aduse. Procesul verbal întocmit în urma acestei cercetări locale se regăsește la filele 27-28 volumul II dosar.
Apoi, martorul B. I., audiat la termenul din 22.01.2013 a făcut vorbire despre starea inițială a construcției, rezultând că în anul 1978 aceasta avea în compunere 2 camere, iar ieșirea se făcea printr-un hol tip verandă, cu structura din lemn. Cele două camere aveau corespondent între ele, iar din hol se cobora spre bucătărie. Pivnița era la acel moment amplasată sub una dintre cele două camere. În anul 1982 au fost efectuate primele modificări și ele au avut legătură cu holul imobilului, în sensul că în locul celui inițial, ce a fost demolat, s-a ridicat cel actual pe fundație, prin zidire cu cărămidă și prin montarea unor geamuri. Lucrările la bucătărie au început în anul 1985, martorul declarând că cea inițială a fost complet demolată și că în prezent se află la același nivel cu restul construcției. Bucătăria a fost edificată din bolțari, turnându-se placă din beton, iar acoperișul a fost refăcut. Lucrările la bucătărie au început în luna mai 1985 și au continuat până în luna octombrie a aceluiași an. Renovări s-au făcut și la baie, când s-a montat un cazan și obiecte sanitare. De asemenea, s-a refăcut și instalația electrică atât în bucătărie, cât și în baie. După anul 1990, în încăperea cu destinația de baie s-a montat o cabină de duș, iar pentru întreg imobilul, s-a instalat o centrală termică. La data modificărilor din anii 1982 și 1985, primii trei copii ai părților avea vârstele cuprinse între 7 ani și un an. Reclamantul T. N. a fost cel care a suportat contravaloarea manoperei pentru aceste lucrări.
Cel de-al doilea martor, numitul M. C. a făcut declarații în legătură cu starea construcției la nivelul anilor 1976-1977, arătând că avea două încăperi, dintre care una cu destinația de bucătărie, existând și o porțiune de verandă. În partea din spate, mai exista încă o încăpere, care nu era locuibilă, însă era pregătită pentru a fi ocupată. În anii 1985-1986, reclamanții T. N. și T. C. aveau 6 sau 7 copii.
Raportul de expertiză specialitatea în construcții, încuviințat în cauză, cuprinde la capitolul III răspunsul la obiectivele încuviințate, iar la Anexa 2, costul estimativ de evaluare a lucrărilor efectuate la imobilul în litigiu (filele 69-70 și 75-77 în volumul II al cauzei).
Coroborând probele administrate, instanța va reține că au natura de lucrări necesare și utile efectuate la imobil în decursul timpului, categoriile menționate la lit.A-lit.C în Anexa 2 la raportul de expertiză, în valoare totală de 19.174,75 lei. La acestea se adaugă contravaloarea manoperei pentru construcții, estimată de către expert la suma de 5.900 lei, potrivit pct.4 din cuprinsul cap.III al expertizei, cât și contravaloarea instalației electrice de 3.052 lei, respectiv contravaloarea manoperei pentru lucrările de instalație electrică de 1.221 lei.
Astfel, instanța va avea în vedere că prin cheltuieli necesare se înțeleg acelea care sunt efectuate pentru conservarea unui lucru în materialitatea sa. Când sunt investite de către un posesor neproprietar, fie acesta de bună sau de rea credință, proprietarul este obligat să le restituie în întregime deoarece aceste cheltuieli trebuiau făcute de el, dacă lucrul s-ar fi aflat în posesia sa.
Cheltuieli utile, sunt acelea care fără să fi fost necesare, aduc totuși un folos și sporesc valoarea bunului, iar cele voluptorii au fost realizate pentru satisfacerea plăcerii personale a posesorului și nu sporesc valoarea bunului.
P. expertiza efectuată nu au fost determinate lucrări ce pot fi încadrate în categoria celor voluptorii, tot așa cum, prin cercetarea locală, instanța a constatat natura modestă a lucrărilor efectuate de către reclamanții T. N. și T. C. la imobil. În concret, nicio categorie de lucrări nu prezintă un grad ridicat de finisaje sau materiale de construcție ce pot fi incluse în categoria de lux. Din contră, lucrările evidențiate în raportul de expertiză nu au făcut decât să sporească gradul de confort locativ și să aducă la un nivel decent, acceptabil imobilul în litigiu. În susținere sunt planșele fotografice anexate lucrării de expertiză, corespunzător filelor 80-85 în volumul II al cauzei.
În schimb, asupra lucrărilor aferente instalației de încălzire, manopera evaluată potrivit filei 70 în volumul II al cauzei și costurile estimate la fila 77 dosar idem, instanța va avea în vedere afirmațiile expertului din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni coroborate cu cele menționate în raportul de expertiză. Potrivit acestora, reclamanții nu au depus la dosar niciun înscris justificativ asupra costurilor pentru centrala termică și pentru anexele la aceasta (calorifere, sisteme de trecere, etc.). Totodată, dacă pentru instalația electrică, expertul construcții a făcut trimiterea la Îndreptarul tehnic „Matrix Rom” pentru evaluare imediată (fila 77 volumul II dosar), pentru instalația termică nu au fost oferite asemenea date. Ca urmare, în lipsa unor facturi și a unor chitanțe, care să ateste costurile pentru instalația termică, instanța va aprecia că sumele avansate de către expert în cuprinsul lucrării de expertiză nu au un fundament și nu le va lua în considerare.
Acestea fiind probele administrate și analizate, în drept, instanța va avea în vedere dispoziția art.48 din L.nr.10/2001 în forma republicată la 25.11.2010, potrivit căreia „chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile; indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzute la alin.1 revine persoanei îndreptățite; valoarea despăgubirilor prevăzute la alin.1 se stabilește pe bază de expertiză; prin îmbunătățiri, în sensul prezentei legi, se înțelege cheltuielile necesare și utile; cuantumul despăgubirilor se stabilește la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor, în raport cu durata de viață normală a acestora, care se suportă de chiriași.”
În cauză, pentru imobilul în litigiu s-a constatat preluarea fără titlu valabil de către statul român, sens în care a fost pronunțată la 12.12.2008 sentința civilă nr._ a Judecătoriei B., menținută în apel și în recurs.
Așa fiind, trimiterea făcută în cuprinsul cererii de chemare în judecată la dispoziția art.18 lit.c) din L.nr.10/2001 în forma sa inițială, anume că în ipoteza imobilelor transformate, astfel încât au devenit un imobil nou, singura măsură admisibilă este aceea a acordării de despăgubiri, nu mai poate fi reținută și nici analizată, căci cele statuate prin hotărâre judecătorească au intrat în puterea lucrului judecat.
În schimb, chiar dacă dispoziția art.48 din L.nr.10/2001, în forma mai sus redată, nu condiționează acordarea despăgubirilor de buna sau de reaua credință a chiriașilor, instanța va reține buna credință a celor doi reclamanți. Mai exact, în ceea ce privesc lucrările aferente anului 1985, când reclamanții aveau reprezentarea dreptului de proprietate ce-i aparținea statului român.
Față de cele mai sus reținute, instanța va constata că la imobilul în litigiu, reclamanții T. N. și T. C. au adus îmbunătățiri necesare și utile, reprezentate de extindere realizată pe orizontală și investiții, identificate în raportul de expertiză tehnică nr._/2013 întocmit de expert P. M., ce va fi omologat prin prezenta hotărâre.
În egală măsură, instanța va constata că valoarea îmbunătățirilor necesare și utile este în cuantum de 29.347,75 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor enumerate în Anexa 2 – Tabel nr.1 la lucrarea de expertiză (19.174,75 lei), contravaloarea instalației electrice (3.052 lei), contravaloarea manoperei pentru construcții (5.900 lei) și contravaloarea manoperei pentru lucrările de instalație electrică (1.221 lei), urmând a obliga pârâta să le plătească suma mai sus arătată.
Restul pretențiilor bănești ale reclamanților T. N. și T. C., precizate la ultimul termen de judecată, prin însușirea variantei I a raportului de expertiză, vor fi respinse, ca fiind neîntemeiate.
Asupra dreptului de retenție solicitat în cauză, instanța va avea în vedere natura sa de drept real de garanție, imperfect și în baza căruia, cel ce deține un bun imobil al altuia și pe care trebuie să îl restituie, are dreptul să-l rețină până când creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun.
Deși Codul civil de la 1864 nu cuprinde o dispoziție expresă, cu titlu general asupra dreptului de retenție, din aplicațiile sale, literatura de specialitate și practica judecătorească au dedus existența sa ori de câte ori există un „debitum cum re iunctum”.
Pe temeiul acestui principiu, văzând suma de bani pe care pârâta o datorează celor doi reclamanți și întrucât reținerea bunului imobil se constituie ca un mijloc de constrângere a celui obligat la restituirea cheltuielilor, pentru ca acesta să-și execute obligația, instanța va dispune instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamanților T. N. și T. C. asupra imobilului mai sus arătat până la achitarea de către pârâtă a sumei de 29.347,75 lei.
Asupra reclamanților T. C., T. O., T. C., T. A. D. și T. A., în raport de actele de naștere aflate în copie la filele 50-54 în volumul II al cauzei, de anul nașterii lor menționat în cuprinsul contractului de închiriere nr._/30.06.1999 și de depoziția martorilor, la termenul de judecată din 08.10.2013, instanța a admis excepția lipsei calității lor procesuale active, reținând cu acea ocazie faptul că, dată fiind starea de minorat în care se aflau la data efectuării lucrărilor, nu au cum să dovedească participarea fizică sau materială la efectuarea sau la suportarea costului acelor lucrări.
Așa fiind, prin admiterea excepției, cererea formulată și precizată de acești reclamanți va fi respinsă, ca fiind promovată de părți care nu justifică participarea procesuală activă.
Cheltuielile de judecată sunt în sarcina părții căzute în pretenții, astfel cum dispune art.274 alin.1 C.p.c. Chiar dacă pârâta nu s-a opus prin întâmpinare la cererea reclamanților asupra îmbunătățirilor aduse imobilului, pe parcursul procedurii și-a reconsiderat poziția procesuală, concluziile sale finale fiind de respingere. În aceste condiții, instanța apreciază că dispoziția art.275 C.p.c. nu-și poate găsi aplicarea.
D. urmare, instanța va obliga pârâta să le plătească celor doi reclamanți suma de 2.105 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial în cuantum de 2.100 lei, atestat de chitanța de la fila 105 volumul II al dosarului și timbrul judiciar de 5 lei.
Întrucât reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar atât în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, cât și onorariul pentru expert, în temeiul art.18 din O.U.G.nr.51/2008 republicată, instanța va obliga pârâta să plătească statului suma de 4.084,91 lei, reprezentând 1.784,91 lei taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor parțial admise și 2.300 lei onorariul cuvenit expertului P. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte astfel cum a fost precizată cererea formulată de reclamanții T. N. și T. C., domiciliați în B., ., jud. B., reprezentați convențional de avocat L. Ghitiu în contradictoriu cu pârâta K. D., cu domiciliul procesual ales în B., ..2, jud. B., reprezentată prin mandatar BERGER L., domiciliată în Râșnov, ., jud. B. și convențional prin avocat R. E. și, în consecință:
Constată că la imobilul situat în B., ., jud. B., înscris în CF nr._ B. (provenită de pe conversia de pe hârtie a CF nr.6645 B.), reclamanții T. N. și T. C. au adus îmbunătățiri necesare și utile, reprezentate de extindere realizată pe orizontală și investiții, identificate în raportul de expertiză tehnică nr._/2013 întocmit de expert P. M., omologat prin prezenta hotărâre.
Constată că valoarea îmbunătățirilor necesare și utile este în cuantum de 29.347,75 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor enumerate în Anexa 2 – Tabel nr.1 la lucrarea de expertiză (19.174,75 lei), contravaloarea instalației electrice (3.052 lei), contravaloarea manoperei pentru construcții (5.900 lei) și contravaloarea manoperei pentru lucrările de instalație electrică (1.221 lei).
Obligă pârâta să plătească reclamanților T. N. și T. C. suma de 29.347,75 lei, cu titlul mai sus arătat.
Dispune instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamanților T. N. și T. C. asupra imobilului mai sus arătat până la achitarea de către pârâtă a sumei de 29.347,75 lei.
Respinge restul pretențiilor bănești precizate ale reclamanților T. N. și T. C..
Respinge cererea formulată și precizată de reclamanții T. C., T. O., T. C., T. A. D. și T. A., toți cu domiciliul indicat în B., ., jud. B. reprezentați convențional de avocat L. Ghitiu în contradictoriu cu pârâta K. D., reprezentată prin mandatar BERGER L. și convențional prin avocat R. E., ca fiind promovată de părți care nu justifică participarea procesuală activă.
Obligă pârâta să plătească reclamanților T. N. și T. C. suma de 2.105 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial în cuantum de 2.100 lei și timbrul judiciar de 5 lei.
Obligă pârâta să plătească statului suma de 4.084,91 lei, pentru care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar, reprezentând 1.784,91 lei taxa judiciară de timbru și 2.300 lei onorariul cuvenit expertului P. M..
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.3014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. L. C.
Red./Dact. judecător E.B.
03.11.2014 – 10ex.
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 39/2014. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 3112/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
