Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BRAŞOV

Comentarii

0

Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 24218/197/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

CIVIL

SENTINȚA CIIVLĂ NR._/2014

Ședința publică de la 15.10.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: T. A.-E.

GREFIER:L. T.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2014, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 15.11.2014-

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

JUDECĂTORIA:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.09.2013 sub nr. de mai sus, reclamantul I. A., prin reprezentant convențional avocat B. I. R. ( cu împuternicire avocațială la fila 32), a solicitat instanței de tutelă ca în contradictoriu cu pârâtul I. C.-M. să dispună următoarele măsuri: ( fila 3-14)

- exercitarea autorității părintești cu privire la minora I. D.-­M., născută la 20.07.2001 de către mamă, în subsidiar exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;

- stabilirea domiciliului minorei la domiciliul mamei, prin modificarea măsurii anterioare, prin care minora a fost încredințată tatălui spre creștere și educare.

- obligarea pârâtului la întreținerea minorei, în cuantum de ¼ din veniturile obținute.

- stabilirea, în favoarea tatălui pârât, a unui program de vizită a minorei.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în esență, au fost învederate, punctual, următoarele împrejurări:

- prin sentința civilă nr. 672/16.09.2003 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. instanța a hotărât desfacerea, prin divorț, a căsătoriei părților și încredințarea minorei I. D.-M. spre creștere și educare mamei.

- pe fondul nemulțumirilor cauzate de despărțirea părinților, al prezenței altor persoane în viața sa ( noii parteneri ai părinților), al denigrării mamei de către tatăl pârât și de soția acestuia, prin care îi induceau minorei un comportament marcat de agresivitate verbală pe baza acuzelor că mama reclamantă este singura vinovată pentru destrămarea familiei, pe fondul nemulțumirii minorei de a rămâne singură acasă pentru câteva ore, cât mama reclamantă lucra în ture, ca asistent medical, în după-amiaza zilei de 09.10.2008 minora a părăsit domiciliul mamei și s-a dus la tatăl pârât.

- tatăl pârât a fost de acord să o primească pe minoră numai cu condiția ca mama reclamantă, în fața unui notar, să declare că i-o încredințează, declarație pe care a folosit-o ulterior în instanță, prin sentința civilă nr. 1361/04.02.2009 a Judecătoriei Cluj-N. hotărându-se reîncredințarea minorei spre creștere și educare tatălui, cu stabilirea unui program de vizită în favoarea mamei.

- odată cu pronunțarea acestei ultime hotărâri judecătorești, atitudinea tatălui pârât s-a schimbat, acesta stabilind un program de vizită după propria voință, cu nerespectarea celui stabilit de instanță, ceea ce a condus ca timpul vizitelor să fie mai scurt și mai rare, până când pârâtul nu i-a mai permis reclamantei să o vadă pe minoră.

- tatăl a mutat-o pe fetița de la școala unde învăța, la alte școală, fără a comunica acest lucru mamei.

- tatăl i-a interzis minorei să primească lucruri de la mamă sau de la rudele din partea acesteia.

- tatăl i-a șters minorei din telefon fotografiile cu mama și rudele acesteia, precum și numerele de telefon ale acestora, interzicându-i fetiței să vorbească cu mama și rudele materne.

- singura legătură pe care o poate ține cu fiica sa este cea prin intermediul telefonului propriu al tatălui, dar acesta răspunde fie foarte rar, fie, atunci când răspunde, refuză să-i permită mamei să vorbească cu fetița, fie o lasă să vorbească, dar numai cu difuzorul deschis și în prezența tatălui și a soției acestuia, pentru un control strict, ocazii cu care aceștia intervin în discuții, o jignesc pe reclamantă, o acuză și o amenință, atât pe reclamantă, cât și pe cei din familia acesteia.

- de la sfârșitul lunii mai 2010, mama reclamanta a putut să-și revadă copilul doar în luna iulie 2012 două zile și în luna august 2013 cinci zile, așa cum a hotărât în mod exclusive tatăl pârât, contrar dorințelor exprimate de mamă și copilă.

- pârâtul și soția acestuia “au intoxicat-o pe minoră cu răutăți și i-au spus că sunt dezinteresată de ea”, realitatea fiind că, de cele mai multe ori, când încerca să îmi contactez fiica, reclamanta se lovea de refuzul tatălui.

- în luna octombrie 2010, reclamanta a sesizat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. despre abuzurile săvârșite de tată asupra copilului, fără a se comunica un răspuns până în prezent.

- tatăl a exercitat multiple forme de abuz asupra minorei, atât prin violență fizică, cât și psihică și emoțională, jignind-o pe copilă în mod repetat.

- la finalul fiecărei vizite, minora își exprima dorința de a nu reveni alături de noua familie a tatălui, de starea de “bulversare” a fetiței tatăl învinuind-o pe mama reclamantă, deși cauza reală era acea că minora conștientiza diferența dintre tratamentul de care se bucură alături de mamă și alături de rudele din partea acesteia, tratament caracterizat prin dragostea sinceră, liniștea și bucuria de a fi cu cei dragi, spre deosebire de sentimentele de singurătate, teamă și vinovăție, lipsa de afecțiune, în special maternă, precum și indiferența cu care minora le resimțea în familia tatălui.

- una din pedepsele care I le aplică tatăl este înfometarea, minora fiind deseori nemâncată, datorită indiferenței celui care o are în grijă, ceea ce a condus ca în primăvara anului 2013 minora să fie internată de urgență în spital, constatându-se că este anorexică.

- datorită abuzurilor anterior expuse, datorită reproșurilor tatălui și ale soției lui acestuia privire la faptul că neînțelegerile din noua familie i se datorează copilei, datorită dorinței exprimate de tatăl fetiței și de soția acestuia de a scăpa de ea, precum și datorită singurătății, lipsei de afecțiune din partea mamei și a persoanelor dragi, minora este nesigură, se consideră vinovată pentru tot ce se întâmplă rău în jurul său, se simte singură și părăsită, și are deseori, stări depresive.

- cu ocazia vizitei din luna august 2013, minora a rugat-o pe mama reclamantă să facă tot posibilul de a obține o reîncredințare în timpul cel mai scurt posibil, cu aceeași ocazie fetița manifestându-și teama să declare ceea ce simte și ceea ce își dorește, datorită firii tatălui.

- față de cele învederate, reclamanta a concluzionat menținerea măsurii de încredințare a minorei I. D.-M., spre creștere și educare tatălui pârât I. C.-M. ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei dezvoltări fizice și psihice, asupra creșterii și educării acesteia, impunându-se schimbarea locuinței de la tată din B. la mamă în Cluj, unde mama are un loc de muncă stabil și îi poate asigura minorei toate condițiile materiale și morale pentru a crește și a se dezvolta într-un mediu sănătos.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă; art. 263 C.civ., art. 398 C.civ, art. 264 C.civ.; art.46 din Legea nr.71/2011, art. 403 C.civ, art. 483 C.civ. și Legea nr.272/2004; art.400 alin.2 C.civ.; art. 499 C.civ., art.530 alin.3 C.civ. și art.529 C.civ.

In probațiune, a solicitat: înscrisuri, interogatoriu pârâtului, martori, anchetă socială și ascultarea minorei.

Cererea a fost taxată judiciar cu suma de 80 lei. ( fila 15 și fila 45)

Pârâtul I. C. M., prin reprezentant convențional avocat R. S., a formulat atât întâmpinare, cât și cerere reconvențională. ( fila 52-73)

Pe cale de întâmpinare, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii principale.

Cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de cerere reconvențională, a solicitat instanței de tutelă să dispună următoarele măsuri:

- exercitarea autorității părintești cu privire la minora I. D.-­M. în mod exclusiv de către tată, în subsidiar exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;

- stabilirea domiciliului minorei la tată.

- obligarea reclamantei-pârâte reconvenționale la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de ¼ din veniturile obținute.

- stabilirea, în favoarea tatălui pârât, a unui program de vizită a minorei.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în esență, au fost învederate în comun ( atât pentru întâmpinare, cât și pentru reconvențională), punctual, următoarele împrejurări:

- în anul 2001, din relația de căsătorie a părților, s-a minora M. D., la mai puțin de 8 luni de la nașterea fetiței reclamanta hotărând în mod unilateral, fără a o interesa opoziția mea ca soț și tată al copilului nostru, de a merge în Italia pentru o perioadă de un an de zile, în decurs acelui an reclamanta sunând în țară nu mai mult de 5-6 ori.

- plecarea reclamantei a făcut ca relațiile dintre părți să se deterioreze iremediabil, motiv pentru care în anul 2003 s-a pronunțat hotărârea de divorț, M. D. fiind încredințată mamei.

- de la jumătatea anului 2006, probabil observând atașamentul tot mai mare al copilului față de tată, reclamanta a început să îmi restricționeze accesul, până la interzicerea totală începând cu 2007, ceea ce l-a determinat pe tată să solicite stabilirea unui program de vizitare în favoarea sa, sens în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 8695/07.11.2007.

- datorită împrejurării că reclamanta se afla într-o relație de concubinaj cu un muzician, „R.” în compania căruia pleca frecvent de la domiciliu, inclusiv nopțile, la petreceri, grație meseriei acestuia, minora M. D. a început să fie tot mai mult neglijată de către mamă, ceea ce treptat a determinat-o pe minoră să înceapă să nu mai asculte de mama sa, cu care intra în conflicte tot mai dese, pe fondul cărora minora și-a exprimat dorința de a sta cu tatăl, ceea ce s-a și dispus prin prin sentința civilă nr. 1361/04.02.2009, "interesul" mamei fiind tradus prin aceea că nu a participat la niciuna din ședințele de judecată.

- deși este acuzat că a împiedicat-o și împiedică în continuare pe reclamantă să aibă legături personale cu minora, realitatea este că tocmai tatăl a solicitat instanței să stabilească și un program de vizitare în favorea mamei, pe care rareori aceasta l-a respectat, în sensul de a-și petrece timp cu copilul.

- după reîntoarcerea reclamantei în țară, a început "maratonul" de a o convinge pe minoră cât de bine ar fi să locuiască cu reclamanta, materializată prin promisiunea de lucruri scumpe, prin șantaj emoțional, prin oferirea posibilității unei copilării mai relaxate, fără restricții, prin asigurarea că mătușa o va crește și o va ține la ea dacă mama va pleca, prin diferite atacuri la "răzvrătire" împotriva normelor familiei tatălui, toate acestea afectând-o emoțional pe minoră, cu consecințe inclusiv în activitatea școlară, psihologul școlar C. reținând în evaluarea psihologică întocmită în 2013 faptul că " fluctuațiile în starea ei emoțională au ca explicație tulburarea mamei de a deschide procesul privind încredințarea minorei, în condițiile în care în actuala sitauție se bucură de stabilitate și siguranță, dar totodată nu dorește să o supere cu nimic pe mama sa”.

- tatăl o susține pe minora în procesul educațional, înscriind minora la o școală bună din B., după mutarea de la Cluj ( Școala Generală nr. 25), precum și la un program afterschool, unde își putea făce temele după ce termina cursurile, minora obținând rezultate foarte bune la învățătură.

- activitățile școlare au fost însoțite și de alte activități extrașcolare, respectiv: cursuri de balet la Școala de dans V. G., ore de artă floristică la Palatul Copiilor din B., cursuri de engleză, practicarea de arte marțiale ( taekwondo), alături de părinte practicând și sporturi de sezon ( patinajul, săniuș, drumeții, excursii), toate acestea denotând interesul tatălui, pe care mama nu l-a manifestat niciodată, de neînțeles fiind atitudinea reclamantei de a formula în cursul septembrie 2010 o plângere nefondată adresată Direcției Generale de Asistență cală și Protecția Copilului B.- departamentul abuzuri, cu atât mai mult cu cât concluziile anchetei au fost că: " tatăl a manifestat interes si preocupare pentru a asigura minorei un climat securizant si o bună educație, aspecte confirmate de fiică, implicit de învățătoarea. Minora nu prezintă semne sau indicii ale maltratării ori neglijării. Acuzele prezentate în sesizare nu se confirmă".

- demersului reclamantei s-a soldat cu inducerea unei stări de neliniște minorei, care a necesitat urmarea unui program de consiliere psihologică de lungă durată, în urma unui număr de 25 de ședințe de psihoterapie, psihologul terapeut T. C. E. reținând în concluziile evaluării sale din 2011: " atașament puternic față de tată si bunica paternă" si că " are nevoi foarte mari, de siguranță, de a fi valorizată, acceptată, a se simți capabilă, de a fi tratată cu respect”.

- reclamanta s-a purtat și se comportă cu minora ca și cu o jucărie, pe care o poate ademeni cu diverse recompense, în ciuda abandonării succesive a minorei.

- art. 487 N.c.c. se stabilește că " părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația și pregătirea profesională a acestuia..", iar art. 488 N.c.c. se specifică că părinții sunt obligați " să coopereze cu copilul,,…să ia în co nsiderare opinia acestuia, etc”, or reclamanta nu a întreprins nimic să se apropie, cât de puțin, de aceste prevederi esențiale pentru a asigura minorei o dezvoltare armonioasă.

- tatăl nu s-a opus niciodată ca minora să aibă legături personale cu mama sa.

- minora locuiește statornic cu tatăl și cu soția sa de 5 ani, în B. minora avându-și prietenii și colegii, tatăl deținând toate condițiile care să îi asigure fetiței un trai decent: are camera proprie, familia are o situație materială și profesională stabilă, prin urmare plasarea fetiței într-un mediu diferit ar aduce atingere interesului superior al copilului.

- susținerile reclamantei din cuprinsul acțiunii introductive sunt extrem de grave, cu atât mai mult cu cât sunt nefondate și în totală contradicție cu realitatea, de exemplu, exercitarea a multiple acte de violență a fost infirmată de ancheta efectuată de Direcția Generală de Asistentă Socială si Protecția a Copilului B.. În fapt, în luna octombrie 2010, în interiorul Școlii Generale nr. 25 B., mama reclamantă a trimis două persoane de gen feminin, fără acceptul direcțiunii școlii care au filmat-o pe minoră, acestea sfătuind-o pe minoră să declare că este bătută, respectivele persoane dându-i fetiței numărul de telefon al mătușii sale B. A. S.. Iar la scurt timp de la " vizita" celor două persoane, și-au făcut prezența în școală asistenți de la departamentul de abuzuri ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B., care primiseră o reclamație referitoare la abuzurile grave la care ar fi fost supusă M. și care au urmat procedurile standard în astfel de situații, cele două evenimente succesive a provocat un șoc emoțional extrem de puternic minorei.

- pârâtul se întreabă retoric de ce anume reclamanta și sora acesteia, martorul B. A. S. - din cadrul Parchetului M. din Cluj N., nu au sesizat organele statului despre atare abuzuri.

- așa-zisa bulversare a minorei la finele programului de vizitare se datorează, în realitate, faptului că atunci când petrecea timpul alături de mama sa și de rudele acesteia, minora era supusă interogatoriilor privitoare la ce se discută în familia tatălui, se spuneau lucruri denigratoare la adresa acestuia și a soției acesteia, de exemplu că, actuala soție a tatălui a motivul despărțirii de mama sa, etc.

- perioada cât minora a stat împreună cu mama sa s-a caracterizat prin lipsa unui program bine stabilit conform vârstei copilului, care era lăsat să facă ce dorește, nu i se impuneau reguli pe care să le respecte, nu era învățată să aibă program regulat de igienă personală, se culca la ore târzii din noapte, etc., dar și prin acte de violența fizică și verbală la care asista în mod frecvent, direct sau indirect asupra minorei, pe fondul altercații dintre concubinul reclamatei și aceasta.

- după reîncredințarea minorei la tată, timp de trei luni reclamanta a întrerupt orice relație cu fetița, motivând că nu o mai iubește și că nu mai dorește sub nici o formă să mai relaționeze cu ea, tatăl sunând-o de nenumărate ori să o convingă că minora are nevoie si prezența sa, gestul profitării de declarația notarială dată de mamă fiind o afirmație falsă.

- tot neadevărată este și afirmația potrivit căreia lua decizii în privința fără anunțarea prealabilă a reclamantei, singura excepție făcând perioada cuprinsă între iunie 2010 și iulie 2013 în care reclamanta a fost plecată din țară.

- false sunt și afirmațiile interzicerii minorei de a lua legătura telefonic cu mam și rudele din partea acesteia sau a interzicerii de a primi cadouri sau al faptului ștergerii numerelor de telefon, în casa tatălui existând fotografii cu minora și mama acesteia.

- pentru că era sunată sau primea mesaje la ore nepotrivite, tatăl a căzut de comun cu reclamanta ca fiica noastră să păstreze legătura telefonică, atât cu ea cât și cu rudele materne, cu condiția respectării programul zilnic al copilului (orele de clasă, orele somn, orele de desfășurare a activităților extrașcolare), aspect discutat în prezența minorei, care s-a arătat de acord.

- în mod neîntemeiat reclamanta afirmă că în prima zi de școală din septembrie 2010 a avut surpriza să constate că minora nu mai frecventa școala din Cluj, în condițiile în care mutarea familiei la B. nu a fost un act premeditate, ci atras de profesia exercitată, după numeroase încercări de a o contacta telefonic dar și personal, reclamanta fiind notificată prin scrisoare recomandată de modificarea adresei de domiciliu de unde minora putea fi luată cu ocazia exercitării dreptului la vizită, recomandata întorcându-se pe motiv că destinatarul nu a ridicat-o în termenul legal.

- părțile au stabilit de comun acord ca, pe cât posibil, convorbirile cu minora să aibă loc de pe telefonul mobil al tatălui, întrucât deține un abonament cu multe minute incluse, ceea ce nu excludea posibilitatea ca minora să poarte convorbiri de pe telefonul său, toate convorbirile având loc cu respectarea dreptul fetiței la confidențialitate.

- minora este singura care hotărăște, fără a fi constrânsă, când și cât să se întâlnească cu mama sa, tatăl nu-i impune asta.

- tristețea pe care o amintește reclamanta se datorează faptului că treceau perioade lungi de timp ( chiar și 3 trei luni ) fără ca mama să o sune măcar.

- dacă tatăl ar face afirmații denigratoare la adresa reclamantei în prezența minorei, nu ar atrage decât disprețul și desconsiderarea acesteia din urmă, risc pe care părintele pârât nu și-l dorește.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 N.C.p.c., art.209 N.c.p.c., art.249 N.c.p.c, art.315 N.c.p.c., 16 N.c.p.c., art.453 N.c.p.c., art.261 N.c.c, art. 262 pct.2 N.c.c, art. 263 N.c.c., art. N.c.c., art.398 N.c.c, art.400 N.c.c., art.401 N.c.c, art.403 N.c.c., art. 483 N.c.c., kri5€ N.c.c., art.487 N.c.c., art.488 N.c.c., art. 496 N.c.c., art. 499 N.c.c., art. 529: art. 530 pet. 3 N.c.c.

In probațiune, a solicitat: înscrisuri, interogatoriu pârâtului, martori, anchetă socială și ascultarea minorei.

Cererea a fost taxată judiciar cu suma de 60 lei. ( fila 106-108)

Reclamanta I. A., prin reprezentant convențional avocat B. I. R., a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acesteia din urmă. ( fila 110-114)

În motivare, în esență, au fost învederate, punctual, următoarele împrejurări noi ( fără a le mai relua pe cele deja reținute în considerente):

- cererea reconvențională se distinge printr-o nuanță subiectivă caracteristică relației de rudenie dintre avocat și pârât, av. R. S. fiind fratele soției actuale a pârâtului, fiind invocate aspecte din viața de familie până la divorțul soților, nerelevante cauzei.

- imediat după episodul medical al fetiței din primăvara anului 2013, reclamanta ( cadru medical) și-a dat seama de gravitatea bolii și a decis să nu-și mai prelungească contractul de muncă din Italia și s-a întors în România, încercând să-si consolideze legătura cu minora, în condițiile în care tatăl acesteia a întreprins tot ce i-a stat în putință să o îndepărteze pe minoră atât de mamă cât și de familia maternă.

- tatăl minorei, militar de carieră fiind, a impus minorei un regim cazon de viață.

- internarea din luna aprilie 2013 poate fi cauzată de slăbirea excesivă a minorei determinată și de o suferință de natură psihologică ( dor de mamă ).

- trebuie avut în vedere modul în care părinții minorei au înțeles să-i explice minorei despre existența prezentului proces pe rol, în timp ce mama s-a limitat doar la a informa că a formulat o cerere și în ce constă această cerere și care ar fi implicațiile, prin mutarea la Cluj, tatăl, împreună cu avocatul acestuia, au obligat-o pe minora să citească atât acțiunea introductivă, formulată de reclamantă, cât și punctul de vedere formulat de tată, toate acestea sub presiunea unor măsuri disciplinare draconice .

- în ceea ce privește situația școlară a minorei, aceasta nu s-ar schimba dacă minora ar sta la mamă, întrucât și mama ar încuraja frecventarea unor cursuri și descoperirea abilităților minorei sau aprofundarea unor activități extrașcolare, fiind ajutată și de părinți, precum și de soră, toți locuind în Cluj, în antiteză cu familia tatălui, care locuiește Municipiul Baia M..

Și pârâtul I. C. M., prin reprezentant convențional avocat R. S., a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de reclamantă, prin care și-a menținut solicitarea ca acțiunea principală să fie respinsă și să fie admisă cererea reconvențională. ( fila 145-148)

În motivare, în esență, au fost învederate, punctual, următoarele împrejurări noi ( fără a le mai relua pe cele deja reținute în considerente):

- motivul pentru care tatăl a hotărât să-i citească minorei conținutul acțiunilor din dosar este acela că în timpul cât minora a stat în vacanța de iarnă, de Revelion, cu mama și rudele acesteia la Cluj, în permanență s-au făcut referi privitoare la proces, minorei repetându-i-se că reclamanta „ va câștiga cu siguranță procesul”.

- de subiectivism în redactarea actelor de procedură se poate vorbi și în cazul avocatului ales de reclamantă, avocat aflat într-o strânsă relație de prietenie cu un procuror militar de la locul de muncă al surorii reclamantei.

În cursul judecății:

- s-a procedat la ascultarea minorei, la data de 30.04.2014, aceasta fiind prima probă administrată în cauză, ocazie cu care fetița și-a exprimat intenția de a rămâne la locuința tatălui, alături de care se simte „ în firescul său”. ( fila 157)

- s-au luat interogatoriile părților ( fila 181-192 și fila 193-197)

- s-a efectuat anchetă socială la domiciliul mamei la Cluj ( fila 165-166)

- s-a efectuat anchetă socială la domiciliul tatălui la B., la data de 06.06.2014, ocazie cu care s-a reținut că „ în cadrul discuției purtate cu minora, în prezența domnului psiholog D. B., minora a confirmat toate aspectele prezentate de tată și a declarat fără echivoc că dorește să fie în continuare în îngrijirea tatălui, la domiciliul actual, unde susține că se simte bine pentru că este îngrijită, îndrumată, ocrotită. Dorește să mențină legătura cu mama sa, așa cum consideră că este firesc, având sentimente de atașament față de mamă sa, deopotrivă”. ( fila 168-173)

- reclamanta și-a completat acțiunea cu o solicitare subsidiară de stabilire a unui program de vizitare a copilului în favoarea mamei, în cazul respingerii cererii principale ( fila 198-199), după cum urmează:

1. program de vizitare lunar, în prima săptămână din lună, prin preluarea minorului de la domiciliul tatălui și petrecerea timpului la domiciliul mamei, de vineri de la ora 13/14 pana duminica la ora 14.

2. mama poate vizita minora la școală (în câte o zi când are drum prin B. ) dacă este anunțat tatăl în acest sens, anterior efectuării vizitei.

3. posibilitatea participării mamei la serbările școlare ale minorei sau premieri sportive; în acest sens tatăl are obligația de a anunța mama despre activitățile școlare si extrașcolare ale minorei;

4. mama mai poate lua minora câte o după-amiază, în săptămânile în care nu are program de vizitare, prin bună înțelegere cu tatăl, în situația în care are drum prin B. și convine anterior în acest sens cu tatăl ;

5. o lună în vacanta de vara, în lunile iulie sau august; perioada de concediu se va discuta între părinți cu cel puțin două luni înainte de data fixată pentru concediul respectiv.

6. 7 zile în vacanta de iarna, astfel încât minora să petreacă cel puțin o sărbătoare cu tatăl și una cu mama sa: în anii impari - Crăciunul și în anii pari Revelionul, iar in anul următor invers decât în anul precedent.

7. o dată la doi ani vacanța de primăvară; în cazul în care vacanța de primăvară coincide cu sărbătorile pascale, minora va putea petrece o săptămână cu mama sa.

8. 3 zile de Paști în anii pari, respectiv trei zile de Rusalii în anii impari.

9. o dată la doi ani, minivacanța de 1 mai, dacă este cazul;

10. o dată la doi ani, de ziua de naștere a minorei ( 20 iulie )

11. posibilitatea mamei de a avea legături telefonice și prin internet cu minora, precum și dreptul tatălui de a păstra legătura telefonic cu minora când acesta este în programul de vizitare la mamă.

12. obligația tatălui de a informa mama cu privire la starea de sănătate a minorei.

13. obligația reciprocă a părților de a permite plecarea minorei în străinătate cu celălalt părinte în concediu.

- pârâtul a depus la dosar o „scrisoare” adresată de minoră „ doamnei judecător”, prin care s-a arătat că ulterior ascultării, mama sa a întrebat-o ce a ales, continuând să-l jignească pe tatăl pârât și să „ îi bage cuvinte în gură”, motive pentru care și-a exprimat dorința ca aceste lucruri să nu se mai întâmple. Scrisoarea este datată 24.06.2014. ( fila 200)

- s-au solicitat informații de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. dacă s-au formulat sesizări privind eventualele abuzuri la care minora ar fi suspusă, sens în care s-a atașat răspunsul instituției la sesizarea formulată de martorul Botog S.-A. ( mătușa minorei), în urma investigațiilor efectuate constatându-se că „ nu s-a evidențiat vreo formă de abuz sau neglijență din partea tatălui asupra propriului copil…între tată și minoră există un atașament reciproc……nu reiese faptul că minora I. D. M. ar fi abuzată ori traumatizată”. ( fila 203-245)

- au fost audiați ca martori încuviințați pentru reclamantă numiții: B. S.-A. ( fila 254-255, sora reclamantei ) și Grecan M. ( fila 280-281, mama reclamantei)

- au fost audiați ca martori încuviințați pentru pârât numiții: I. M. ( fila 263-264, mama pârâtului) și R. M.-R. ( fila 264, soția avocatului ales al pârâtului)

- pârâtul a formulat o cerere de suplimentare a probatoriului, motivat în esență de comportamentul bizar pe care l-a adoptat minora începând cu data de 02.10.2014, provocând certuri cu tatăl și soția acestuia pe tema modalității în care este îmbrăcată la școală, totul culminând cu amenințări repetate de sinucidere, în cazul în care nu este lăsată să meargă la mamă, context în care s-a solicitat reascultarea minorei, cu atât mai mult cu cât fetița arată că „ a mințit-o pe judecătoare”. ( fila 275-277)

- s-a procedat la reascultarea minorei, ocazie cu care aceasta și-a exprimat în mod categoric voința de a merge la mamă, la Cluj, în cazul în care nu este lăsată, urmând să fugă de acasă. ( fila 282).

- la ultimul termen de judecată, înainte de a se acorda cuvântul pe fondul cauzei, pârâtul a renunțat la cererea reconvențională astfel cum a formulat-o inițial și și-a manifestat acordul cu admiterea acțiunii reclamantei, în modalitatea: exercitării autorității părintești în comun, stabilirea locuinței minorei la mamă și obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere, dar cu stabilirea unui program de vizitare a minorei, în termenii celui solicitat de reclamantă, ca petit subsidiar, reclamanta manifestându-și deplinul acord cu această propunere de soluționare a cauzei. Cu compensarea în integralitate a cheltuielilor de judecată.

Se constată astfel că modificarea cererii principale și a cererii reconvenționale a avut loc peste termenul prevăzut de art.204 alin.1 NCPC, dar cu acordul expres al tuturor părților, în cauză fiind incidentă situația prevăzută de art.204 alin.2 NCPC.

Instanța a rămas în pronunțare asupra acordului părților astfel cum acesta a s-a realizat înainte de închiderea etapei de cercetare judecătorească.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, din relația de căsătorie a părților a rezultat minora I. D.-­M., născută la 20.07.2001, în vârstă de 13 ani la data promovării prezentei acțiuni. ( potrivit certificatului de la fila 46)

Prin sentința civilă nr.7672/16.09.2003 a Judecătoriei Cluj-N. s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, din vina ambilor soți, minora fiind încredințată spre creștere și educare mamei reclamante. ( potrivit hotărârii judecătorești de la fila 16-19).

Ulterior, prin sentința civilă nr.1361/04.02.2009 a Judecătoriei Cluj-N. s-a dispus reîncredințarea minorei spre creștere și educare tatălui pârât, în esență, motivat în esență de faptul că „ împrejurările avute în vedere la momentul pronunțării sentinței civile nr.7672/2003 s-au modificat….minora nu mai recunoaște autoritatea mamei, iar aceasta nu se mai poate impune, sens în care în luna octombrie 2008 minora a plecat de acasă, motivând că dorește să locuiască cu tatăl ei….din acel moment, reclamantul a fost cel care s-a îngrijit corespunzător de creșterea ei…” ( potrivit hotărârii judecătorești de la fila 21-22).

După reîntoarcerea în țară a țară a mamei reclamante, în vara anului 2013, aceasta a promovat prezentul demers judiciar, prin care a solicitat modificarea măsurii de stabilire a locuinței de la tată la mamă, în esență, invocând două motive principale:

- multiplele forme de violență la care este supus minora de către tată ( violență fizică, prin bătăi și înfometare; violență psihică și emoțională, prin adresare de jigniri și mesaje de denigrare atât minorei, cât și mamei și a rudelor materne)

- interzicerea accesului mamei la minoră, atât direct ( prin întâlniri în cadrul programului de vizitare), cât și indirect ( prin interzicerea contactelor telefonice).

Tatăl pârât a infirmat în totalitate acuzele formulate de reclamantă și a încercat să dovedească faptul că în interesul superior al minorului este menținerea copilei în același mediu în care s-a obișnuit și care îi este prielnic dezvoltării sale fizice, psihice, morale și școlare.

În drept, în mod prealabil, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 7/2011, potrivit cărora „ dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art.403 NCC”.

Iar art.403 NCC prevede că „ în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori..”.

Totodată, instanța constată incidente în cauză și dispozițiile de drept cuprinse în art. 263 alin.1 NCC, potrivit cărora „ orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.”

Cu atât mai mult cu cât, „ judecătorul sesizat cu o cerere având ca obiect exercitarea drepturilor părintești este obligat să țină cont cu prioritate de interesul superior al minorului ( C.E.D.O. cz. I. c.României)

Ca situație premisă, instanța reține că, potrivit dispozițiilor de drept precitate ( art.403 NCC), hotărârile în materia drepturilor și îndatoririlor părinților față de copiii lor minori se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, acestea producându-și efectele atâta timp cât împrejurările avute în vedere cu ocazia pronunțării lor rămân neschimbate.

Concret, instanța constată că niciunul dintre cele două motive principale invocate de reclamantă în cauză ( care subsumează majoritatea episoadelor de fapt indicate în cererea de chemare în judecată, episoade ce au fost reluate pe larg în considerente, pentru a facilita referirea generică la acestea) nu au fost dovedite în cauză, în condițiile în care minora ( așadar, personajul „ principal” care ar fi fost vizat de conduita părintelui patern), le-a infirmat ( în mod detaliat ) cu prilejul celor 2 ascultări nemijlocite de către instanță, punctual: ( fila 157 și 282, și îndeosebi cu prilejul celei de-a doua ascultări, când fetița s-a prezentat „ setată” pe ideea definitivă de a pleca la Cluj cu orice preț):

- „ înfometarea” nu este prilejuită de neglijența tatălui de a-i acorda copilului hrană corespunzătoare, ci de voința fetiței de a urma o cură de slăbire îndelungată, după modelul unei colege de școală mai înalte și mai slabe, ceea ce a și condus la internarea medicală a acesteia, deși „ tata și mama ” i-au spus să nu mai țină cură de slăbire.

- violențe fizice nu au fost exercitate de tatăl pârât, însăși minora mărturisind că acestea au avut loc cu totul sporadic, atunci când era „mai mică”

- tatăl nu i-a vorbit urât fetiței, fiind un om calm.

- tatăl nu i-a interzis minorei să vorbească la telefon cu mama sa, ci chiar i-a respectat confidențialitatea, situația schimbându-se doar „ de 2 săptămâni”, de când „ lucrurile s-au schimbat foarte mult”, anume prin aceea că tatăl citea mai întâi mesajul, iar doar după aceea fiica, comportament explicat rezonabil chiar de către martorul R. M.-R. ( fila 264), prin aceea că „ fetița s-a schimbat foarte mult față de cum era înainte”.

În acest sens, se mai reține că „ până să fie procesul acesta, tata mă lăsa să iau legătura cu mama mea, doar săptămâna asta nu m-a lăsat să vorbesc cu ea și rudele mele. Eu de fapt vorbesc zilnic cu mama și rudele acesteia, de exemplu cel puțin o oră cu mătușa mea, iar cu verișoara mea am chiar 180 de mesaje pe zi, dar ca să nu-și dea seama tata că vorbesc atât de mult, eu am luat hotărârea să le scriu numele în telefon diferit, adică pe mama am numit-o M., pe mătușa am numit-o SILISTRA, pe verișoară am numit-o DDELIA, pe unchiul G. l-am trecut G. M., iar pe bunica am trecut-o ACASĂ FIX”.

În susținerea spuselor minorei stau chiar înscrisurile de la fila 268-273, constând în mesajele telefonice pe care mama ( „M.”) și mătușa B. S. – A. ( „ Silistra”) i le-au trimis minorei în data de 02-03.10.2014.

- tatăl nu i-a șters minorei din telefon numerele de contact ale mamei sau rudelor din partea acesteia.

- tatăl nu i-a interzis minorei să meargă la Cluj și nici nu o obliga să meargă la S..

Iar aceste afirmații făcute de minoră nu pot fi apreciate ca subiective și „ protecționiste” față de tată, cu atât toate aceste aspecte au fost relatate cu ocazia celei de-a doua ascultări ( fila 282), când fetița era deja hotărâtă de a pleca la Cluj cu orice preț.

De altfel, realitatea acestor împrejurări reținute punctual, precum și a altor situații de fapt benefice minorei în timpul șederii acesteia la tată, sunt confirmate și de multiple alte înscrisuri depuse în cauză, care, dată fiind perioada de timp la care au fost „emise”, precum și a „ emitenților” acestora ( terți străini oricărui interes în cauză) nu pot fi suspicionate de vreun caracter „ pro causa”, considerent pentru care instanța le va și da eficiența probatorie corespunzătoare.

Se pot reține, cu titlu de exemplu, următoarele împrejurări:

- tatăl pârât a anunțat-o pe mama reclamantă despre mutarea fetiței de la Școala la care era înscrisă în Cluj la Școala Generală nr.25 B., astfel cum rezultă din dovada de expediere cu confirmare de primire de la fila 90-91, mutarea nefiind una „ abuzivă”, ci determinată de serviciul tatălui, astfel cum reiese și din corespondența de la fila 88-89.

- implicarea activă și benefică a tatălui și a soției acestuia, M., în procesul educațional al minorei rezultă din caracterizarea efectuată de profesorul de învățământ primar al minorei, profesor C. V., care, printre altele, a indicat că: „ în ceea ce privește deprinderile formate până la momentul transferului în clasa a III-a B la Școala Generală nr.25, am constatat că eleva nu avea deprinderea de a veni pregătită zi de zi la școală cu temele făcute și lecțiile învățate”, „ în urma acestor constatări, am luat legătura cu părinții ei pentru a stabili de comun acord o strategie de remediere a situației ei școlare și de recuperare a cunoștințelor lipsă.” „ părinții i-au asigurat Dianei susținere zi de zi”, „ în scurt timp, situația școlară a Dianei s-a îmbunătățit. Dialogul meu că părinții a fost la început zilnic, apoi a continuat de câte ori a fost a fost nevoie”. „ singurele incidente care au tulburat liniștea psihică a acestui copil au fost legate de mama naturală. La început au fost momente când D. era tristă pentru că îi era dor de mama ei. Sentimentul de tristețe a fost înlocuit în scurt timp de unul de furie față de mamă, care nu o mai contactase o lungă perioadă de timp”. ( fila 93)

- cu ocazia sesizării formulate de mătușa minorei, martorul B. S.-A., la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. ( în care se aduc, la fel ca în prezenta cauză, acuze foarte grave împotriva tatălui pârât, astfel cum rezultă din plângerea de la fila 205-215), minora a fost evaluată psihologic de către un specialist, care a concluzionat, printre altele, în cuprinsul raportului de evaluare psihologică nr._/04.10.2010, următoarele: „ coroborând datele din anamneză cu elemente relevante prin sondare analitică și metode observaționale, se poate aprecia relația tată-fiică ca fiind una pozitivă, bazată pe reciprocitatea sentimentelor. În cadrul interviului, tatăl a manifestat interes și preocupare pentru a asigura minorei un climat securizant și o bună educație, aspecte confirmate de fiică, implicit de învățătoarea copilului. Prin extensie, minora nu prezintă semne sau indicii ale maltratării ori neglijării din partea tatălui sau a unui alt adult de referință și din acest punct de vedere acuzele prezentate în sesizarea care a făcut obiectul prezentei investigații nu se confirmă” ( fila 94-95)

- cu ocazia evaluării psihologice școlare efectuate de psiholog C. L., s-a mai reținut, printre altele, în cuprinsul referatului nr. 2176/20.12.2013, faptul că „ din discuțiile avute cu fetița, aceasta consideră că fluctuațiile în starea ei emoțională au ca explicație tulburarea produsă de dorința mamei de a redeschide procesul privind încredințarea minorei, în condițiile în care actuala familie se bucura de stabilitate și siguranță, dar totodată nu dorește să o supere printr-un refuz nici pe mama ei, dorința firească a minorei fiind de a menține o relație de comunicare și colaborare cu aceasta. Toate aceste frământări se reflectă într-o oarecare măsură și în situația notelor școlare, mai ales în lunile octombrie-noiembrie 2013, când criza emoțională a fost mai acută. În prezent, starea la învățătură este ameliorată, deoarece actuala familie a fetiței gestionează cu înțelepciune această situație, nepunând presiune în niciun fel asupra M.”. ( fila 96-97)

- tot cu ocazia urmării de către minoră a unor cursuri de psihoterapie, s-a reținut de către psihologul practicant în psihoterapie adleriană T. C.-E., în cuprinsul raportului psihoterapeutic întocmit la data de 09.06.2011, printre altele, faptul că „ familia în care crește îi satisface aceste nevoi, este suportivă, foarte interesată de sănătatea fizică și psihică a M. și a răspuns pozitiv de fiecare dată când a fost solicitată în demersul psihoterapeutic.” ( fila 98)

- minora a desfășurat în tot acest timp și activități extrașcolare ( fila 100-101)

Instanța mai reține că în prima sa declarație (fila 157, din 30.04.2014), minora a relatat, cu titlu constant și rezonabil, că: „ îmi este foarte bine cu tata și cu soția lui, M., pe care o simt ca pe o persoană deschisă și călduroasă”, „ tata nu mă bate, ci mă sancționează pe drept. Pedepsele constau în a-mi interzice la TV sau a naviga pe telefon”; „ niciodată nu am simțit o presiune din partea tatălui în sensul că dacă m-aș duce la mamă să-mi zică că nu mă mai iubește sau altele decisive, în schimb mama pune o astfel de presiune asupra mea”, „ vreau să rămân cu tata pentru că aici îmi este bine, lângă el mă simt în firescul meu”.

Iar o atare declarație nu poate fi suspectată a fi fost dată, așa cum a susținut reclamant, sub influența tatălui și a avocatului său, cu atât mai mult cu cât o atare realitate interioară a fetiței a fost în același mod percepută de dirigintele elevei, în evaluarea acesteia identificându-se impasul minorului aflat în fața exprimării unei opțiuni, dar și pornirea sufletească a fetiței de a opta pentru familia din care face deja parte. ( evaluarea nr.925/16.06.2014, fila 176-177).

Iar aceeași impresie de opțiune matură a minorei a fost percepută și de psihologul care își desfășoară activitatea în cadrul Autorității Tutelare B. ( fila 178-180, cu nr._/28.05.2014), acesta punctând îndeosebi că fetița „ dă impresia că decide pe baza rațiunii și nicidecum pe baza sentimentelor…..Nu se întrevede urma vreunei resentiment anume sau a vreunei dorințe de răzbunare, ci doar calculul unui om ce caută simplificare, comoditate, perspectivă de dezvoltare și spațiul pentru comunicare, expresie și explozie afectivă și relațională”.

Iar toate aceste caracterizări psihologice de specialitate fac cu atât mai inexplicabilă declarația pur subiectivă dată de minoră cu ocazia celei de-a doua ascultări. ( fila 282, din 10.10.2014).

Pe cale de consecință, în tot acest context probatoriu:

- instanța va înlătura ca subiective declarațiile martorilor B. S.-A. ( fila 254-255, sora reclamantei ) și Grecan M. ( fila 280-281, mama reclamantei), care nu au făcut decât să susțină în detaliu acuzațiile reclamantei, infirmate de restul materialului probator.

- instanța va concluziona că singura împrejurare care s-a schimbat de la momentul 04.02.2009, când fetița a fost reîncredințată tatălui, este reprezentată de voința clar și vehement exprimată de minoră cu ocazia reascultării acesteia, când, deși a spus că își iubește părinții la fel și necondiționat, totuși nu mai are „chef” să-l vadă pe tată și pe M., soția tatălui, ștergându-i pe amândoi din telefon, concluzionând că „ tot ce vreau este să plec la Cluj, iar dacă nu mă lasă tata, o să fug de acasă”.

Iar motivele invocate pentru fuga de acasă sunt nerezonabile, uneori puerile (de ordin vestimentar), cert fiind faptul că reclamanta, mama minorei („ M.”) avea cunoștință despre această nouă atitudine a copilei, după cum rezultă din mesajul telefonic atașat la fila 272 ds, în care mama o îndeamnă pe minoră astfel: „ să nu fugi de acasă, pentru că te va găsi, în schimb poți să cauți pe net numărul verde de la protecția copilului și să suni la ei, să le spui cum se comportă cu tine”.

Concluzionând, instanța reține că tot ce s-a întâmplat în cursul procesului nu a fost decât o manifestare a sindromului alienării părintești, sindrom constând în denigrarea sistematică nejustificată a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenția îndepărtării copilului de acesta, o formă de abuz emoțional asupra copilului, rezultatul unei campanii de spălare a creierului copilului, primul „ simptom” identificat în cauză fiind negarea de către copilul alienat de a nega orice experiență pozitivă anterioară alături de părintele patern.

Instanța mai reține că și jurisprudența creată în materie a stabilit că în cazul identificării unei atare manifestări, benefic minorului este sancționarea părintelui alienator ( în cazul de față, mamă), prin crearea unui distanțe de echilibru față de acesta.

Cu toate acestea, în cazul concret dedus judecății, instanța apreciază că interesul superior imediat al minorului în cauză primează celui viitor, în condițiile în care minora D.-M. a prezentat o fragilitate psiho-emoțională puternică, cu tentative suicidale, așadar acestui interes imediat corespunde necesitatea ca instanța să dispună potrivit manifestării sale de voință expresă ( chiar viciată), spre aceeași concluzie conducând însăși atitudinea procesuală adoptată de tatăl pârât, care a cedat în favoarea opțiunii imediate a copilului său.

Prin urmare, instanța:

- va stabili ca autoritatea părintească asupra minorului I. D.-M. ( nsc. la data de 20.07.2001) să se exercite în comun de ambii părinți, până la data când minorul dobândește capacitate deplină de exercițiu sau până la noi dispoziții ale instanței, potrivit dispozițiilor art. 397 N.C.C., din nicio probă administrată în cauză nerezultând necesitatea ca instanța să decidă altfel.

- va stabili locuința minorului I. D.-M. la mamă, în temeiul art. 497 alin.2 N.C.C., potrivit înțelegerii părinților și manifestării de voință a minorei, reclamanta-pârâtă deținând condiții locative corespunzătoare ( potrivit concluziilor anchetei sociale), aceasta fiind și părintele care, din punctul de vedere al celor simțite de minoră, corespundere necesităților sale fizice, psihice și emoționale actuale.

- va dispune încetarea obligației mamei de a plăti pensie de întreținere în favoarea minorului, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr.1361/04.02.2009 a Judecătoriei B. și, în contrapondere, va stabili în sarcina tatălui ( părintele nerezident) și în favoarea minorului I. D.-M. obligația de plată a unei pensii de întreținere în cotă procentuală de ¼ din venitul lunar net ( potrivit art. 529 alin. 2 NCC), venit obținut de de la angajatorul Ministerul Apărării Naționale, Unitatea Militară_ B. ( fila 284), începând cu data pronunțării prezentei hotărâri ( întrucât până la acest moment acest părinte și-a executat obligația de întreținere a minorei în natură) și până la majoratul copilului sau până la noi dispoziții ale instanței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 487 N.C.C. rap. la art. 513 N.C.C și 525 N.C.C., ambii părinții au atât dreptul, cât și obligația legală de a crește copilul, de a îngriji de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, de învățătura și pregătirea profesională a acestuia.

- va stabili ca relațiile personale dintre minorul I. D.-M. și părintele nerezident ( tatăl) să se realizeze în următoarele forme, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului rap. la art. 16 alin.1 din aceeași lege, care prevede că „ minorul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.” respectiv în modalitatea convenită de ambii părinți, în cauză neexistând motive de limitare a accesului:

- găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele:

1. lunar, în prima săptămână din lună, prin preluarea minorului de la domiciliul mamei și petrecerea timpului la domiciliul tatălui, de vineri de la ora 13/14 până duminica la ora 14 .

2. o lună în vacanta de vara, în lunile iulie sau august ; perioada de concediu se va discuta între părinți cu cel puțin două luni înainte de data fixată pentru concediul respectiv ;

3. 7 zile în vacanța de iarna, astfel încat minora să petreacă cel puțin o sărbatoare cu tatăl si una cu mama sa, în anii impari - Crăciunul și în anii pari Revelionul ), alternativ, iar in anul următor invers decât in anul precedent;

4. o dată la doi ani vacanța de primăvară ; în cazul în care vacanța de primăvară coincide cu sărbătorile pascale, minora va putea petrece o săptîmână cu tatăl său ;

5. 3 zile de Paști în anii pari, respectiv trei zile de Rusalii în anii impari.

6. O dată la doi ani, minivacanța de 1 mai, dacă este cazul;

7. O dată la doi ani, de ziua de naștere a minorei ( 20 iulie ) ;

- întâlniri ale copilului cu părintele:

1. tatăl o poate vizita pe minoră la școală ( în cîte o zi când are drum prin Cluj ) dacă este anunțat mama în acest sens, anterior efectuării vizitei.

2. posibilitatea participării tatălui la serbările școlare ale minorei sau premeiri sportive ; în acest sens mama are obligația de a-l anunța pe tată despre activitătile școlare si extrascolare ale minorei;

3. tatăl o mai poate lua pe minoră în câte o dupa-amiază, în săptămânile în care nu are program de vizitare, prin bună înțelegere cu mama, în situația în care are drum prin Cluj și convine anterior în acest sens cu mama.

- corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul: posibilitatea tatălui de a avea legături telefonice și prin internet cu minora, precum și dreptul mamei de a păstra legătura telefonic cu minora când acesta este în programul de vizitare la tată.

- transmiterea de informații referitoare la copil către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul: obligația mamei i de a-l informa pe tată cu privire la starea de sănătate a minorei.

- obligația reciprocă a părților de a permite plecarea minorei în străinătate cu celălalt părinte în concediu.

În final, sub aspectul cheltuielilor de judecată:

Instanța va compensa în totalitate între părți cheltuielile de judecată, potrivit manifestării de voință a acestora, dat fiind principiul disponibilității acestora.

Sens în care,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea principală astfel cum a fost modificată de reclamantul-pârât reconvențional I. A., prin reprezentant convențional avocat B. I. R., cu dom. în mun. Cluj-N., .. 59, ., județul Cluj, și cu dom. procesual ales la C. DE AVOCAT “I. R. B.” în mun.B., ., ., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvențional I. C. M., prin reprezentant convențional avocat R. S., cu dom. în mun.B., ..4, jud. B..

Admite cererea reconvențională astfel cum a fost modificată de pârâtul-reclamant reconvențional I. C. M., prin reprezentant convențional avocat R. S., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional I. A., prin reprezentant convențional avocat B. I. R..

Stabilește ca autoritatea părintească asupra minorului I. D.-M. ( nsc. la data de 20.07.2001) să se exercite în comun de ambii părinți, până la data când minorul dobândește capacitate deplină de exercițiu sau până la noi dispoziții ale instanței.

Stabilește locuința minorului I. D.-M. la mamă.

Dispune încetarea obligației mamei de a plăti pensie de întreținere în favoarea minorului, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr.1361/04.02.2009 a Judecătoriei B..

Stabilește în sarcina tatălui și în favoarea minorului I. D.-M. obligația de plată a unei pensii de întreținere în cotă procentuală de ¼ din venitul lunar net obținut de pârâtul-reclamant reconvențional de la angajatorul Ministerul Apărării Naționale, Unitatea Militară_ B., începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul copilului sau până la noi dispoziții ale instanței.

Stabilește ca relațiile personale dintre minorul I. D.-M. și părintele nerezident ( tatăl) să se realizeze în următoarele forme:

- găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele:

1. lunar, în prima săptămână din lună, prin preluarea minorului de la domiciliul mamei și petrecerea timpului la domiciliul tatălui, de vineri de la ora 13/14 până duminica la ora 14 .

2. o lună în vacanta de vara, în lunile iulie sau august ; perioada de concediu se va discuta între părinți cu cel puțin două luni înainte de data fixată pentru concediul respectiv ;

3. 7 zile în vacanța de iarna, astfel încat minora să petreacă cel puțin o sărbatoare cu tatăl si una cu mama sa, în anii impari - Crăciunul și în anii pari Revelionul ), alternativ, iar in anul următor invers decât in anul precedent;

4. o dată la doi ani vacanța de primăvară ; în cazul în care vacanța de primăvară coincide cu sărbătorile pascale, minora va putea petrece o săptîmână cu tatăl său ;

5. 3 zile de Paști în anii pari, respectiv trei zile de Rusalii în anii impari.

6. O dată la doi ani, minivacanța de 1 mai, dacă este cazul;

7. O dată la doi ani, de ziua de naștere a minorei ( 20 iulie ) ;

- întâlniri ale copilului cu părintele:

1. tatăl o poate vizita pe minoră la școală ( în cîte o zi când are drum prin Cluj ) dacă este anunțat mama în acest sens, anterior efectuării vizitei.

2. posibilitatea participării tatălui la serbările școlare ale minorei sau premeiri sportive ; în acest sens mama are obligația de a-l anunța pe tată despre activitătile școlare si extrascolare ale minorei;

3. tatăl o mai poate lua pe minoră în câte o dupa-amiază, în săptămânile în care nu are program de vizitare, prin bună înțelegere cu mama, în situația în care are drum prin Cluj și convine anterior în acest sens cu mama.

- corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul: posibilitatea tatălui de a avea legături telefonice și prin internet cu minora, precum și dreptul mamei de a păstra legătura telefonic cu minora când acesta este în programul de vizitare la tată.

- transmiterea de informații referitoare la copil către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul: obligația mamei i de a-l informa pe tată cu privire la starea de sănătate a minorei.

- obligația reciprocă a părților de a permite plecarea minorei în străinătate cu celălalt părinte în concediu.

Compensează în totalitate între părți cheltuielile de judecată.

Executorie provizoriu de drept, în temeiul art. 448 alin.1 NCPC.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..

Pronunțată în ședința publică astăzi, data de 15.10.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

A.-E. T. L. T.

Red. A.E.T.- 06.12.2014

← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3783/2014....		Pensie întreţinere. Sentința nr. 2997/2014. Judecătoria BRAŞOV →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pensie întreţinere. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria BRAŞOV Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3782/2014. Judecătoria BRAŞOV Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3783/2014. Judecătoria BRAŞOV Pensie întreţinere. Sentința nr. 2997/2014. Judecătoria BRAŞOV Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 8976/2014. Judecătoria BRAŞOV Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BRAŞOV Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 11/2014. Judecătoria BRAŞOV