Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 5142/260/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 04.11.2014
Instanța constituită din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile având ca obiect “hotarare care sa tina loc de act autentic” formulată de petentul, L. A., in contradictoriu cu paratul, L. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică (inclusiv la a doua strigare a cauzei) se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită:
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
În temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., instanța invocă si pune in discutie excepția perimării cererii.
Instanța, constatând că a trecut mai mult de 1 an de la ultimul act de procedură, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată următoarele:
In data de 20.05.2012 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Brasov sub nr._ (ca urmare a declinarii de competenta pronuntata de catre Judecatoria Moinesti prin sentinta civila nr. 737/27.02.2013), cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul, L. A., in contradictoriu cu paratul, L. N...
Din verificarea actelor dosarului rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 2.09.2013 (f. 7), când cauza a fost suspendată în temeiul art. 242. 1 alin. 1 pct. 2 din C. proc.civ.
Buna infaptuire a justitiei impune ca litigiile sa se solutioneze cat mai urgent. In acest context, perimarea este privita ca o sanctiune procedurala ce determina stingerea procesului in faza in care se gaseste, din cauza ramanerii lui in nelucrare, din vina partii, un anumit timp, prevazut de lege.
Pentru a opera perimarea, trebuie indeplinite cumulativ trei conditii, care se desprind din prevederile inscrise in art. 248 din C.proc.civ. si anume: investirea instantei cu o cerere care a declansat o judecata in prima instanta, ramanerea princii in nelucrare timp de 1 an, iar lasarea pricinii in nelucrare sa se datoreze culpei partii.
Instanta constata ca toate cele trei conditii sunt intrunite in prezenta cauza.
Astfel, reclamantul a promovat o cerere de chemare in judecata.
Cauza a ramas in nelucrare timp de un an. Termenul se calculeaza de la momentul la care partile nu au mai staruit in continuarea judecatii. F. de momentul pronuntarii incheierii de suspendare (02.09.2013), instanta constata ca a trecut mai mult de un an de la data ramanerii cauzei in nelucrare.
In lipsa unei norme speciale exprese, termenul de perimare se calculeaza potrivit dispozitiilor generale inscrise in art. 101 alin. 3 din C.proc.civ., deci se implineste in ziua lunii si anulului corespunzatori zilei de plecare. In speta de fata, termenul de un an s-a implinit in data de 02.09.2014.
In cursul termenului de un an nu s-au indeplinit acte de procedura menite sa intrerupa cursul termenului de perimare, astfel cum prevede art. 249 din C.proc.civ.
Deopotriva, instanta retine ca nu s-a suspendat cursul termenului procedural legal peremptoriu, in sensul reglementat de art. 250 alin. 2 din C.proc.civ.
Reclamantul nu a invederat instantei ca a fost impiedicat de a starui in judecata din cauza unor imprejurari mai presus de vointa sa, motiv pentru care instanta retine ca nu este incident nici art. 250 alin. 3 din C.proc.civ.
In ceea ce priveste ultima conditie, instanta constata ca este indeplinita, in sensul ca lasarea pricinii in nelucrare se datoreaza culpei partii.
Din interpretarea art. 248 alin. 1 din C.proc.civ., rezulta ca perimarea intervine atunci cand partea interesata in solutionarea litigiului a lasat pricina in nelucrare.
Culpa procesuala se retine a fi analizata nu doar cu privire la partea in sarcina careia s-a stabilit o obligatie, ci prin raportare la toate partile din proces care, avand interes in continuarea judecarii cauzei, au stat in pasivitate pe toata perioada in care a curs impotriva lor termenul de un an. In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 129 alin. 1 din C.proc.civ., potrivit carora „partile au indatorirea sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului”.
In ceea ce priveste institutia perimarii, instanta retine ca nu este de natura sa blocheaze accesul la justitie.
Potrivit jurisprudentei Curtii „dreptul de acces la justiție nu este absolut; el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea manieră sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus, aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat” (cauza L. contra Romaniei).
Instanta constata ca accesul liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție si art. 6 C.E.D.O. implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de judecata.
Asa cum s-a aratat, reclamantul avea posibilitatea sa intrerupa cursul perimarii prin efectuarea unui act de procedura menit sa repuna cauza pe rol (pe toata perioada termenului imperativ de un an), legea punandu-i la dispozitie si calea de atac a recursului impotriva incheierii de suspendare apreciata a fi nelegala.
Instanta mai retine ca „termenele legale urmaresc scopul legitim al securitatii juridice, prin fixarea unor date limita pentru introducerea actiunilor protejand potentialii aparatori de formularea unor cereri tardive si impiedicand instantele sa se pronunte pe baza unor elemente de proba incerte si incomplete din cauza trecerii timpului. Curtea a reiterat, totodata, ca termenele nu sunt incompatibile cu textul Conventiei, putand aduce atingere dreptului de acces la justitie doar in masura in care impiedica justitiabilul de a se prevala de o cale de recurs efectiva” (cauza Stagno contra Belgiei).
In contextul celor mai sus expuse, instanta constata ca nu s-a incalcat dreptul de acces la justitie prin suspendarea procesului, intrucat reclamantul avea dreptul sa actioneze in cursul termenului de un an de la momentul luarii la cunostinta de suspendarea litigiului, termen la implinirea caruia a operat perimarea de drept a cauzei.
Văzând că, în conformitate cu dispoziția art. 248 alin.1 C.proc.civ, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar, potrivit art. 252 C. proc. civ, perimarea se poate constata și din oficiu, având în vedere că în cauză nu s-a formulat o cerere de redeschidere a judecății, instanța urmează a constata perimată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 248 și art. 252 C.proc.civ, constată perimată cererea de chemare in judecata formulată de petentul, L. A., cu domiciliul in .. 9, jud. Bacau, in contradictoriu cu paratul, L. N., cu domiciliul in Moinesti, ., jud. Bacau.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 4.11..2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
