Obligaţie de a face. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 21777/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 16.10.2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. M.
Grefier: A. L. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 26.09.2014, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 08.10.2014 și 16.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanții E. P. și E. M. , cu dom. ales în BRASOV, .. 68, . în contradictoriu cu pârâții B. S., B. A., B. M. și B. E. cu dom. în BRASOV, M. B., nr. 10, . instanței să oblige pârâții să demoleze construcția ridicată ilegal pe terenul parte de uz comun, să oblige pârâții să permită accesul reclamanților pe terenul parte de uz comun aflat în fața apartamentului pe care îl dețin și să oblige pârâții la plata de daune morale de 3000 lei în favoarea reclamanților cu titlul de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se susține că în imobilul din B., .. 10 în care locuiesc părțile reclamanții sunt proprietari ai apartamentului nr. 2, iar pârâții ai apartamentului nr. 3. Apartamentul pârâților are pod circulabil și șarpantă în două ape cu două căi de acces, una comună cu accesul la podul apartamentului nr. 2 și una individuală pe o scară interioară situată lângă bucătăria apartamentului. Prin sentința civila nr.3297/16-03-2010 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus partajarea imobilului, iar pârâții B. A. și B. S. au construit un acoperiș într-o apă la .. 3, până la peretele exterior al ultimei camere a apartamentului nr. 2, acoperiș ce are înclinație spre apartamentul reclamanților și care face ca toată apa de ploaie sau zăpadă care se topește să se scurgă direct pe lângă zidul casei reclamanților.
Reclamanții susțin că au încercat să soluționeze pe cale amiabilă această situație, dar s-au lovit de refuzul nejustificat al pârâților care au creat o situație tensionată între părți cauzând certuri repetate.
Având în vedere starea de stres și tensiune în care reclamanții trăiesc datorită certurilor cu pârâții, certuri cauzate de fapta ilicită a pârâților reclamanții au solicitat daune morale.
În drept au fost indicate disp. Art.252-253,1357-1359,1381-1386,1527-1528 C cv și 192 C pr cv.
La dosar a fost depusă întâmpinare la cererea reconvențională în care reclamanții au arătat că terenul este parte de uz comun și nu datorează nicio sumă de bani pentru folosirea acestuia, iar în ceea ce privește restituirea de către reclamanți a sumei de 2350 lei aceștia susțin că au recuperat-o de la pârâți.
Pârâtele B. M. și N. E. au depus cereri la dosar ( filele 53,54) în care au arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamanților.
Pârâții au depus notă de ședință la dosar (f 43) în data de 19-12-2013 în care au arătat că nu recunosc pretențiile reclamanților, peretele despre care fac vorbire reclamanții reprezintă accesul pârâților spre podul și spălătoria lor. Pârâții au solicitat să fie obligați reclamanții să le plătească folosirea curții 33 ani fără a contribui și au mai precizat că sunt rugați reclamanții să deblocheze accesul în curte deoarece prin izolarea peretelui au redus deschiderea porții la 35-40 cm . Totodată apărările pârâților vizează faptul că terenul din curte este al lor, ei sunt cei care plătesc impozit la Direcția Fiscală, iar pârâții trebuie să dovedească faptul că au acte de proprietate asupra terenului.
Pârâții B. A. și B. S. au făcut numeroase precizări la dosar la filele 42,43,46-47,56,57,60,61 iar instanța, în esență, a reținut că aceștia au pretenția ca reclamanții să le plătească 5000 lei, reprezentând contravaloarea folosirii curții timp de 33 de ani, să restituie suma de 2350 lei achitată de pârâți reclamanților în dosarul_, susținând că au trecut 60 de zile și de la sentință și nu mai e valabil nimic. Pârâții solicită ca reclamanții să plătească sumele pretinse, altfel aceștia se simt obligați să blocheze .. Pârâții pretind a le fi plătită și suma de 3000 lei, sumă egală cu cea pretinsă de reclamanți pentru deteriorare pereților prin izolarea acestora de către reclamanți.
Apărarea principală a pârâților vizează faptul că reclamanții nu au cumpărat nimic de la RIAL, nu au plătit pentru curte, au făcut acte false și raportul de expertiză tehnică care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.3297 pronunțată la data de 16.03.2010 de Judecătoria B. conține nereguli, planul apartamentului nr. 3 proprietatea acestora a fost modificat, falsificat de expert, accesul la pod nu aparține reclamanților .
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a efectuat lucrarea de specialitate întocmită de expert Scrada L. f 64-76.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâtele B. M. și N. E. au depus cereri la dosar ( filele 53,54) în care au arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamanților și în consecință instanța va luat act de această poziție procesuală. De altfel din conținutul acțiunii se poate concluziona că acțiunea reclamanților este îndreptată împotriva pârâților B. A. și B. S., care sunt autorii faptei ilicite în opinia reclamanților, iar pârâtele sunt doar proprietare tabulare ale imobilului.
În ședința publică din data de 16-05-2014, la solicitarea expresă a instanței pârâții, reclamanți reconvenționali au arătat că valoarea obiectului cererii reconvenționale este de 7350 lei.
Cererea reconvențională a pârâților a fost anulată ca netimbrată în ședința publică din data de 13-06-2014 pentru neachitarea taxei judiciare de timbru de 472,5 lei calculată la valoarea pretențiilor pârâților.
Instanța constată că pârâții nu au respectat dispozițiile legale privind depunerea cererilor și a taxei judiciare de timbru de înainte de închiderea dezbaterilor în cauză fiind incidente disp. ART. 394 N C PR CV alin. (3) potrivit cărora „După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă”, iar pârâții au depus în data de 30-09-2014, la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 500 lei cu chitanța_/29-09-2014.
În consecință această taxă judiciară de timbru nu a fost folosită și poate fi restituită, la cererea pârâților, pentru a fi recuperați de aceștia banii achitați în mod nedatorat cu titlul de taxa judiciară de timbru.
Deși cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată, instanța va analiza apărările pârâților menționate în cererile depuse la dosar apreciind că cererea depusă are și caracterul unei întâmpinări.
În fapt, instanța reține că prin sentința civila nr. 3297/16.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ instanța a stabilit în mod definitiv și irevocabil drepturile părților cu privire la imobilul situat în B., .. 10. Instanța a analizat modalitatea în care reclamanții și pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor și a decis care este componența fiecărui apartament:
- pentru apartamentul nr.2 din imobilul situat în B. ..10 ,prin cumpărare în temeiul L 112/1995 conform contractului nr._/11.03.1997 ( fila 54 dosar). Apartamentul este înscris în CF_ B. sub nr. top.6355-6356/2 și este compus din 3 camere, bucătărie, cămară și hol, cu wc comun, cu cota de 25 % din părțile de uz comun care sunt: terenul de 313,20 mp, instalațiile de apă, canal, wc, zidurile, acoperișul, pivnița și podul.
- pentru apartamentul nr. 3 din imobilul situat în B. ..10 sunt coproprietari B. Ș. și B. M. asupra cotei de ½ și B. A. și B. E. asupra cotei de ½, Apartamentul este înscris în CF 3937 B. sub nr. top. 6355-6356/3 și este compus din două camere, bucătărie, antreu, baie cu wc, spălătorie, pivniță și pod cu 50% din părțile de uz comun: terenul de 313,20 mo, zidurile, acoperișul, pivnița și podul, instalațiile de apă și cana, WC.
În considerarea dreptului de proprietate al părților instanța a dispus „sistarea stării de indiviziune asupra părților de uz comun constituite din pod, acoperiș și pivniță, ale apartamentelor 1, 2 și 3 din imobilului situat în B. ..10, jud.B. înscrise în CF_ B. sub nr. top. 6355-6356/2 – . 2618 B. sub nr. top.6355-6356/1 – . CF 3937 B. sub nr. top. 6355-6356/3 – . raportului de expertiză nr._/2009 întocmit de expert B. M., ce face parte integrantă din prezenta hotărîre, astfel:
Atribuie reclamanților E. P. și E. M., în proprietate exclusivă, podul și acoperișul de deasupra apartamentului nr.2, pivnița de sub apartamentul nr.2 și WC-ul comun.
Atribuie pîrîților B. Ș. și B. A., în proprietate exclusivă, podul și acoperișul de deasupra apartamentului nr.3 și pivnița de sub apartamentul nr.3.”
Totodată instanța a reținut că raportul de expertiză întocmit de expert B. M. în cauză face parte din sentința civila nr. 3297/16.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ și că „În ce privește accesul la mansarda apartamentului nr. 3 prin podul situat deasupra apartamentului nr.2, față de cele expuse mai sus, instanța va reține că acest acces este impracticabil. Astfel cum a constatat instanța cu ocazia cercetării la fața accesul la podul circulabil de deasupra apartamentului nr.3 se face pe o scară individuală situată lîngă bucătăria apartamentului.
Astfel instanța constată că este posibilă partajarea podului și a pivniței prin atribuirea în proprietate exclusivă a podului de deasupra fiecărui apartament și a pivniței aflate sub acestea. În ce privește curtea și branșamentele de apă, gaz, canalizare și electricitate acestea vor rămîne în părțile de uz comun potrivit cotelor deținute de părți.”
În ceea ce privește susținerea pârâților că reclamanții nu au cumpărat nimic de la RIAL, nu au plătit pentru curte la cumpărarea apartamentului, au făcut acte false, instanța constată că acestea sunt apărări ce nu mai pot face obiectul analizei prezentei cauze cât timp la instanța a stabilit în sentința civila nr. 9798/2006 pronunțată de Judecătoria B. că reclamanții sunt proprietari ai apartamentului nr. 2 din imobilul situat în B. ..10, prin cumpărare în temeiul L 112/1995 conform contractului nr._/11.03.1997 ( fila 54 dosar). Apartamentul este înscris în CF_ B. sub nr. top.6355-6356/2 și este compus din 3 camere, bucătărie, cămară și hol, cu wc comun, cu cota de 25 % din părțile de uz comun care sunt: terenul de 313,20 mp, instalațiile de apă, canal, wc, zidurile, acoperișul, pivnița și podul.
În consecință instanța constată că prin sentința civila nr. 3297/16.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că reclamanții sunt coproprietari ai terenului ce face parte din părțile de uz comun și temeinicia sau legalitatea acestui drept nu mai pot fi reluate în discuțieîn prezenta cauză.
Ca hotărâre irevocabilă, sentința civilă mai sus indicata se bucură de putere de lucru judecat, așa încât dezlegarea dată, prin această sentință, problemei de drept, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Prezumția lucrului judecat are caracter absolut și acesta înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Întreaga apărare a pârâților se întemeiază pe faptul că reclamanții nu sunt coproprietari ai curții, ci pârâții sunt proprietari exclusivi curții. În justificarea dreptului lor de proprietate invocă și faptul că doar ei achită impozitul pentru teren .
Reclamanții au dovedit prin sentința civila nr. 3297/16.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ și extrasul de CF 6424/25-01-2013 depus la fila 11 faptul că sunt coproprietari in cota de ¼ asupra curții imobilului situat în B., .. 10, înscris in CF_ Brasov, nr. top. 6355,6356.
În condițiile Legii 7/1996 justificarea dreptului de proprietate se face, în regim de carte funciară, cu extrasul de carte funciară, iar achitarea impozitului pentru un bun nu îi conferă plătitorului impozitului vreun drept de proprietate asupra imobilului, ci doar un drept de regres împotriva coproprietarului care nu a achitat partea sa de impozit datorată pentru imobil.
Faptul că B. Ș. a depus la dosar un certificat de atestare fiscală sub nr._ /25-11-2013- f 48, în care, de altfel se menționează că a achitat impozit datorat pentru teren in cota de 25.00/100 nu îi recunoaște acestuia un drept de proprietate exclusiv asupra acestui teren. În cazul în care acesta apreciază că plătește impozit pentru întregul teren se poate adresa Direcției Fiscale B. pentru a lămuri situația și pentru a fi stabilit cuantumul impozitului în mod legal, proporțional cu dreptul de proprietate pentru fiecare proprietar tabular.
În prezenta cauză se susține că pârâții au ridicat o construcție neautorizată pe în curtea imobilul de situat în B., .. 10. Pârâții nu au contestat faptul că au ridicat construcția, dar au susținut că dețin autorizație de construire. Instanța neavând specializarea necesară pentru a verifica dacă această construcție corespunde datelor din autorizația de construire depusă la dosar de pârâți a dispus efectuarea unei expertize construcții de către expertul Scrada L. . Acesta în raportul de expertiză depus în probațiune fila 64 -76 concluzionează că lucrările efectuate de pârâți nu corespund autorizație de construire nr. 1669/1956 prezentată de pârâți și că nu se încadrează în dispozițiile Legii 50/1991 și ale Codul Civil, afectând părțile de uz comun prin construirea unei verande. Potrivit schiței de la fila 14 din raportul de expertiză expertul concluzionează că veranda afectează atât peretele apartamentului nr. 3 cât și cel al apartamentului nr. 2.
Considerentele expuse mai sus în legătură cu puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3297/16.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ sunt valabile și în ceea ce privește dezmembrarea efectuată în baza raportului de specialitate întocmit de expert B. M., lucrare de specialitate ce face parte integrantă din sentința civila nr. 3297/16.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ . În consecință legiuitorul român interzice instanței sau expertului judiciar de a mai analiza susținerile pârâților B. Ș. și B. A., această problemă de drept fiind soluționată în mod irevocabil prin sentința civila nr. 3297/16.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ .
În ceea ce privește îngrădirea accesului reclamanților pe terenul parte de uz comun aflat în fața apartamentului pe care îl dețin, instanța constată că pârâții nu contestă faptul că nu permit reclamanților accesul la peretele afectat de construirea verandei/ acoperișului, dar, din nou, întreaga justificare a acestei opoziții este întemeiată pe faptul că pârâții sunt proprietari exclusivi asupra acestui teren, motivație înlăturată de instanță în considerentele de mai sus.
Reclamanții au invocat în drept disp. ART. 252 privind „Ocrotirea personalității umane” și cele ale răspunderii civile delictuale art. 1381-1386 C cv precum și cele ale art. 1527 -1528 C cv privind executarea în natură a obligațiilor.
Fapta ilicită a pârâților constă în construire verandei fără autorizație, în această modalitate blocând accesul reclamanților la zidul exterior al apartamentului nr. 2 și opunerea pârâților a le permite reclamanților la efectuarea lucrărilor de reparație ale acestui perete prin interzicerea accesului reclamanților pe terenul parte de uz comun.
Pârâții nu contestă faptul că peretele este degradat de ploaie, fapt ce se coroborează cu pozele depuse la dosar anexă la raportul de expertiză întocmit de exp. Scrada L. –fila 11-12 din lucrare și 74. Cu toate acestea pârâții invocă faptul că gemurile de la verandă sunt sparte de reclamanți, fapt nedovedit în cauză de către pârâți în condițiile art. 249 C pr cv .
Condiții ale răspunderii civile delictuale sunt menționate în art. 1357 C cv ( art. 998-999 din Codul Civil anterior și sunt similare ca și conținut), în care e precizează că „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
În lumina acestor considerente, instanța apreciază că, în speță, sunt întrunite în sarcina pârâților B. Ș. și B. A., elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în sensul art. 1357 din C.civ și 998 -999 C cv anterior.
Din aceste dispoziții legale se desprind condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale si anume: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția, precum si legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciul produs.
Fapta ilicită reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Instanța a constatat pe parcursul judecății, din cererile depuse la dosar și susținerile pârâților în ședințele publice la termenele acordate în cauză, faptul că pârâții contestă dreptul de proprietate al reclamanților în mod abuziv, împotriva celor reținute în toate procesele purtate împotriva reclamanților, pe care chiar ei recunosc că le-au pierdut.
Instanța constată că invocarea acelorași apărări în justificarea unui comportament ce provoacă un prejudiciu altor părți constituie o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale cu rea credință pe care art. 15 din N.C.cv. le sancționează. Instanța a constatat pe parcursul judecății,din cererile depuse la dosar și susținerile pârâților în ședințele publice la termenele acordate în cauză, faptul că pârâții contestă dreptul de proprietate al reclamanților în mod abuziv, împotriva celor reținute în toate procesele purtate împotriva reclamanților, pe care chiar ei recunosc că le-au pierdut.
Prin urmare instanța va aprecia că pretențiile reclamanților nu pot fi întemeiate pe disp. Art.252 C cv, ci temeiul juridic legal aplicabil în cauză este art. 15 N.C. Cv. ce prevede: „Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.”
Instanța apreciază că faptul îngrădirii dreptului de proprietate al reclamanților de a folosi curtea comună, în sensul de a putea avea acces la peretele exterior la apartamentului 2, pentru motive deja analizate de instanță și apreciate ca fiind neîntemeiate, le-a creat acestora un prejudiciu fizic si moral, constând in imposibilitatea acestora de a avea acces la un bun propriu, cu toate consecințele pecuniare ce decurg din degradarea acestui bun și starea de stres cauzată de acest fapt. Reclamanții susțin faptul că apa de pe acoperișul verandei construite fără autorizație curge pe peretele lor, iar pârâții nu permit accesul pentru ca reclamanții să își repare peretele. Pârâții nu contestă faptul că au îngrădit accesul reclamanților la acest perete, indicând drept justificare faptul că este curtea și peretele pârâților, iar reclamanții nu au niciun drept asupra acestor bunuri.
Pe de altă parte reclamanții au resimțit un disconfort fizic la care s-a adăugat și cel moral atunci când pârâții reiau aceleași susțineri și încearcă, într-un mod violent să își impună punctul de vedere, care de altfel contrazice starea de drept reținută în sentințele judecătorești pronunțate în care pârâții au fost parte (sentința civila nr. 9798/2006 pronunțată de Judecătoria B.).
În ceea ce privește existența și cuantumul cert al prejudiciului material pretins de reclamanți acesta se concretizează în degradarea peretelui apartamentului nr. 2.
În ceea ce privește modalitatea de acoperire a prejudiciului material, reclamanții nu au solicitat decât permiterea accesului la peretele apartamentului nr. 2, ceea ce include și demolarea construcției realizate fără autorizație de către pârâți, construcție identificată raportul de expertiză întocmit de exp. Scrada L. în cauză, demolare ce se poate executa doar după obținerea autorizației de demolare în cond. Art. 8 din Legea 50/1991 de către părțile interesate.
Reclamanții au pretins în cauză că au suportat și un prejudiciu moral prin atitudine obstructivă și violentă a pârâților față de reclamanți.Pârâții au făcut apărări cu privire la daunele morale pretinse de reclamanți, solicitând instanței să dispună o compensare a sumei solicitate de reclamanți cu cea pretinsă de pârâți pentru că le-a fost afectat dreptul de proprietate prin izolarea termică a peretelui casei reclamanților, ceea ce a redus cu 2 mp suprafața curții proprietatea pârâților. Cererea pârâților a fost anulată ca netimbrată și astfel nu se va putea analiza în prezenta cauză dacă reclamanții au aplicat izolație termică pe pereții exteriori ai apartamentului nr. 2, dacă a fost sau nevoie de autorizație de construcție pentru aceste lucrări, dacă au afectat sau nu în vreun fel de pârâți și dacă această acțiune a reclamanților le-a creat sau nu un prejudiciu pârâților. Instanța nu se va pronunța nici asupra cererii formulate de pârâți, de obligare a reclamanților la restituirea sumelor pretinse în dosarul_ și această cerere fiind anulată ca netimbrată.
În stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru prejudiciul moral, în temeiul art. 15 și urm, N.C.cv instanța constată absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamanți, importanța valorilor lezate, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamanților, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a acestora.
Prejudiciul moral este acela care nu se exprimă printr-o pierdere în bani, întrucât aduce atingere unui drept extrapatrimonial și nu patrimoniului. Prejudiciul moral a vizat atingerea adusă intereselor persoanelor, concretizate în suferințe psihice și fizice resimțite de victimă și tulburările psihologice încercate de acesta.
În cauză instanța apreciază că nu poate fi dispusă o compensație bănească având ca obiect readucerea victimei în situația anterioară, dar poate avea un titlu de pedeapsă pentru comportamentul ofensator, acesta din urmă putând tinde la o despăgubire reală pentru prejudiciul cauzat.
În cadrul răspunderii civile nepatrimoniale prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile prin ele însele a fi evaluate în bani, adesea dificil de perceput, ceea ce face dificilă și repararea lor.
În consecință, instanța va avea în vedere că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii, dar să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor. In cauză pârâții sunt persoane în vârstă, ce pretind că au venituri reduse, beneficiind de pensii, iar instanța apreciază că daunele morale nu se pot constitui în speță ca venituri nejustificate pentru victimele daunelor, respectiv reclamanții .
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a influențat evoluția practicii judecătorești în sistemul de drept românesc după cum urmează: în cazurile relativ minore Curtea a statuat că hotărârea de constatare judiciară a violării unui drept al omului constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru prejudiciul moral încercat de către cel vătămat; în celelalte cazuri fixarea reparației, indemnizarea daunelor, se face cu luarea în considerare a gravității violării, accentul fiind pus pe importanța prejudiciului din punctul de vedere al victimei.
În consecință, instanța va acorda suma de 1 leu, pe care o vor plăti în solidar pârâții B. Ș. și B. A., cu titlul de daune morale reclamantului, apreciind că suma acordată reprezintă o compensație morală echitabilă, suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți.
Între fapta ilicită și prejudiciu a existat o legătură directă de cauzalitate .
Sub aspectul vinovăției pârâților ,instanța va reține faptul că aceștia nu dețin studii juridice și astfel legislația în domeniu poate avea un grad de dificultate ridicat pentru a fi cunoscută. Cu toate acestea potrivit disp. Art. 75 din Constituție legile sunt publicate și rap. Art. 1 alin. 5 În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Deși pârâților este posibil să le fie greu să înțeleagă faptul că ceea ce s-a dispus prin sentința civila nr. 3297/16.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ nu mai poate fi modificat aceștia au obligația de a se conforma dispozițiilor sentințelor judecătorești irevocabile. De altfel pârâții recunosc faptul că au pierdut 3 procese și în notele depuse la dosar susțin că judecătorul cauzei le creează o nedreptate și nu înțeleg că în prezenta cauză nu se mai pot relua discuții cu privire la problemele de drept soluționate irevocabil de alte instanțe.
Față de cele mai sus expuse instanța constată că cererea reclamanților este întemeiată în parte și va dispune obligarea pârâților să demoleze construcția ridicată ilegal pe terenul parte de uz comun identificată potrivit lucrării de specialitate construcții întocmită în cauză de expert Scrada L. Forentin, obligarea pârâților să permită accesul reclamanților pe terenul parte de uz comun aflat în fața apartamentului pe care îl dețin și obligarea pârâților B. A. și B. S. la plata de daune morale de 1 leu în favoarea reclamanților cu titlul de daune morale.
Restul apărărilor părților nu vor mai fi analizate de instanță, această analiză apărând ca de prisos, în condițiile în care instanța a prezentat pe larg considerentele pentru care va admite în parte acțiunea. Pretențiile din acțiunea reconvențională anulată ca netimbrată nu pot fi analizate de prezenta instanță. În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
În ceea ce privește cererea de obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză instanța constată că pârâtele B. M. și N. E. au depus cereri la dosar (filele 53,54) în care au arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamanților și în consecință instanța va luat act de această poziție procesuală și va face aplicarea dispozițiilor art. 454 C pr cv în sensul că nu vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată pretinse de reclamanți.
Referitor la cheltuielile de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în cauză din: taxa de timbru, onorariu avocat, și onorariul de expert.
Avocatul reclamanților a solicitat reducerea onorariului expertului de la suma de 2100 lei, la suma de 1000 lei, cerere admisă în cauză de instanța, reținând complexitatea redusă a lucrării de specialitate efectuată în cauză de expert Scrada L..
Față de acordarea doar a sumei de 1 leu daune morale instanța nu va acorda reclamanților taxa judiciară de timbru aferentă sumei de 3. 000 lei pretinsă de reclamanți, ci doar taxa fixă de 20 lei achitată pentru acțiunea astfel cum a fost admisă în cond. Art. 27 din OUG 80/2013.
În cond. Art. 451 alin. 2 C pr cv in ceea ce privește onorariul de avocat de 2.000 lei pretins de reclamanți, instanța, din oficiu, a apreciat că se aplică același raționament de reducere a onorariului pretins de avocat ca cel expus de avocat pentru onorariul expertului și astfel, față de complexitatea muncii prestate de avocat, apreciind că suma de 1.000 lei reprezintă cheltuieli necesare, reale și rezonabile efectuate în această cauză va reduce onorariul avocatului angajat în cauză la suma de 1000 lei .
Față de cele expuse instanța va obliga pârâții B. A. și B. S. să plătească către reclamanți suma de 2020 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (onorariu avocat 1000 lei, onorariu expert 1000 lei si taxa judiciară de timbru de 20 lei pt. oblig de a face).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de partea reclamantă E. P. și E. M., cu dom. ales în BRASOV, .. 68, ., .>
contradictoriu cu pârâții B. S., B. A., B. M. și B. E. cu dom. în BRASOV, M. B., nr. 10, . consecință:
Obligă pârâții să demoleze construcția ridicată ilegal pe terenul parte de uz comun identificată potrivit lucrării de specialitate construcții întocmită în cauză de expert Scrada L. Forentin.
Obligă pârâții să permită accesul reclamanților pe terenul parte de uz comun aflat în fața apartamentului pe care îl dețin.
Obligă pârâții B. A. și B. S. să plătească către partea reclamantă suma de 2220 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâții B. A. și B. S. la plata de daune morale de 1 leu în favoarea reclamanților cu titlul de daune morale.
Respinge restul pretențiilor.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.Cererea se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi 16-10-2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. pentru grefier A. L. C.
aflată în concediu,
semnează grefier șef secție C. M.
Red.MCM/14.11.2014
Dact.MCS/14.11.2014-ex.8
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 34/2014. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2695/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
