Pretenţii. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 24600/197/2013
ROMÂNIA
JUDECATORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din: 09.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –A. M.– judecător
GREFIER – C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 18.11.2014, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 02.12.2014 până la data de astăzi, 09.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.09.2013, sub nr._, reclamanta S. V. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și S.C. „ R. „S.R.L. B. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei găsită în culpă la plata sumei de 5.000, 20 lei reprezentând prețul actualizat al apartamentului nr. 4 situat în imobilul din B., ., înscris în CF nr. 676 B., sub nr. top. 218/II, precum și al comisionului achitat pârâtei S.C. „ R. „ S.R.L. B. pentru perfectarea contractului de vânzare – cumpărare.
În expunerea în fapt a motivelor, reclamanta a arătat ca a dobândit în proprietare prin contractul de vânzare - cumpărare nr._/ 15.08.1996 apartamentul nr. 4 situat în imobilul din B., .. Prețul de vânzare al imobilului a fost de 1.712.230 ROL.
Reclamanta a învederat că ulterior vânzării, imobilul a fost revendicat de moștenitorii foștilor proprietari. P. decizia nr. 3138 pronunțată la data de 20 mai 2010 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus restituirea imobilului în favoarea moștenitorilor foștilor proprietari și anularea contractelor de vânzare - cumpărare încheiate cu cei 5 chiriași. S-a reținut că, contractele de vânzare – cumpărare au fost încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și că apartamentul nr. 4 nu a fost construit din fondurile statului. În luna octombrie 2010 a fost evacuată din imobil.
În opinia reclamantei, pârâta S.C. „ R. „S.R.L. B. se află în culpă deoarece, în calitate de vânzător și reprezentant al Statului R., avea obligația să se asigure că imobilul este liber de sarcini și că este construit din fondurile statului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998- 999 din vechiul Cod civil; art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta S.C. „ R. „S.R.L. B. a invocat prin întâmpinarea formulată excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, pe considerentul că a încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr._/15.08.1996 pentru imobilul situat în mun. B., ., . de mandatar al STATULUI R. în baza unui mandat legal și cu titlu oneros reglementat de dispozițiile D-L nr. 61/1990, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, efectele acestui mandat se produc în persoana STATULUI R., obligația de garanție pentru evicțiune revenind vânzătorului, respectiv STATULUI R.. Suma încasată cu titlu de preț, pentru apartamentul cumpărat de reclamanta, a fost virată Administrației Financiare.
În ceea ce privește comisionul achitat de reclamantă, pârâta a arătat că acesta reprezintă retribuția societății pentru efectuarea operațiunilor aferente perfectării vânzării. Nu poate fi obligată la restituirea comisionului deoarece nu a avut calitatea de vânzător ci calitatea de mandatar legal al vânzătorului, între cumpărător și societate neexistând raporturi juridice directe.
În ceea ce privește obligația de a plăti prețul actualizat acesta revine Ministerului Finanțelor Publice – art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată prin Legea nr. 1/2009.
Pentru argumentele expuse, pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii față de S.C. „ R. „ S.R.L. B..
În drept: art. 205 din NCPC ; D-L nr. 61/1990; Legea nr. 85/1992; Legea nr. 76/1994; Legea 10/2001; Legea 1/2009.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru S. R. a invocat prin întâmpinarea formulată excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că S. R. este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.R.F.P.
A arătat pârâtul că în situația în care reclamanta nu își va preciza acțiunea formulată în contradictoriu cu S. R. să se respingă acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
P. precizarea formulată, reclamanta a arătat că acțiunea este promovată împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat în teritoriu de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și S.C. „ R. „ S.R.L. B..
P. completarea la întâmpinare, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., în calitate de reprezentantă în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul S. R. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. pe considerentul că în contractul de vânzare – cumpărare figurează ca vânzător pârâta S.C. „ R. „ S.R.L. B., astfel că restituirea prețul vânzării nu poate fi făcută decât în baza răspunderii contractuale a vânzătorului în limitele raportului juridic încheiat.
Faptul că la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice s-a constituit fondul extrabugetar conform art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 nu o îndreptățește pe reclamantă să-și îndrepte pretențiile împotriva STATULUI R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât între aceste părți nu există niciun raport juridic.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001 Ministerul Finanțelor Publice justifică legitimitate procesuală pasivă iar nu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că părțile semnatare ale contractului de vânzare – cumpărare nr._/15.08.1996 au încheiat contractul prin fraudarea Legii nr. 112/1995, reclamanta fiind de rea - credință la încheierea contractului, aspect constatat prin hotărâri judecătorești intrare în puterea lucrului judecat. Vânzătorul S.C. „ R. „ S.R.L se află în culpă întrucât nu a verificat la momentul perfectării actului dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinări.
La termenul de judecată din data de 18.11.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 4 din NCPC și având în vedere motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanța a stabilit că temeiul juridic al acțiunii este art. 1341- 1343 din vechiul Cod civil, art. 19 din Legea nr. 85/1992 și principiul restabilirii situației anterioare.
La același termen de judecată, respectiv 18.11.2014, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI R. prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiată și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. „ R. „ S.R.L. B., pentru considerentele de fapt și de drept reținute în încheierea de ședință de la termenul respectiv.
În probațiune, instanța a încuviințat reclamantei și pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 15.09.1996 s-a încheiat între S. V., în calitate de cumpărător și S. R. prin S.C.” R. “ S.R.L. B., în calitate de vânzător, contractul de vânzare – cumpărare nr._ având ca obiect apartamentul nr. 4 situat în imobilul amplasat în mun. B., ., compus din patru camere, bucătărie, baie, antreu,balcon, pivniță comună, în suprafață utilă de 92,63 mp. Contractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat în temeiul D - L nr. 61/1990 și Legea nr. 76/1994.
Prețul de vânzare al apartamentului a fost stabilit la suma de 1.712.230 ROL,din care suma de 1.652.907 ROL a reprezentat prețul apartamentului, suma de 32.640 ROL a reprezentat contravaloarea pivniței, suma de 25.683 lei a reprezentat contravaloarea comisionului . Toate plățile au fost efectuate de către reclamantă la data de 15.08.1996.
P. sentința civilă nr. 194 pronunțată la data de 30.05.2008 de Tribunalul B. s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr._ încheiat la data de 15.09.1996. Apelul declarat de apelanta S. V. împotriva sentinței civile nr. 194/30.05.2008 a fost respins de Curtea de Apel B. prin decizia civilă nr. 172/17.12.2008. Recursul declarat de recurenta S. V. împotriva deciziei civile nr. 172/ 17.12.2008 a Curții de Apel B. a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 3138 pronunțată la data de 20 mai 2010 în dosarul civil nr._ .
Pentru a pronunța nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, instanțele au reținut rea-credință a cumpărătoarei la momentul încheierii contractului,pe motiv că aceasta cu minime diligențe putea lua cunoștință de faptul că imobilul fusese revendicat.
În ceea ce privește incidența în speța a dispozițiilor art. 1337 și urm. din vechiul cod civil instanța reține următoarele:
Dispozițiile art. 1336 din vechiul Cod civil stipulau că „ vânzătorul răspunde de liniștita posesiune a lucrului și pentru viciile acestuia „, iar în legătură cu obligația vânzătorului de a asigura liniștita posesiune a lucrului, art. 1337 din vechiul Cod civil preciza că acesta „ răspunde către cumpărător de evicțiune totală sau parțială a lucrului vândut „.
Într-un sens restrâns, evicțiunea constă în pierderea totală a lucrului vândut prin efectul unei hotărâri judecătorești, cum este cazul imobilului în cauză, care, în virtutea unei cauze anterioare, recunoaște unui terț asupra aceluiași lucru un drept de proprietate.
Este de principiu că garanția pentru evicțiune este datorată de orice vânzător (sau de succesorii săi universali sau cu titlu universal), indiferent dacă este vorba despre o vânzare obișnuită sau despre o vânzare silită. Garanția pentru evicțiune este datorată indiferent de natura bunului înstrăinat ori de faptul că vânzătorul este un profesionist sau un particular.
Obligația vânzătorului de a asigura cumpărătorului „ liniștita posesiune a lucrului” implică nu numai garanția pentru fapta proprie, ci și garanția pentru fapta terților. Astfel, vânzătorul este prezumat a cunoaște situația juridică a lucrului vândut, motiv pentru care este firesc ca el să fie ținut să îl apere pe cumpărător contra terțului.
Efectul declanșării garanției pentru evicțiune este reglementat de art. 1341 din vechiul Cod civil. Astfel, cumpărătorul are dreptul la restituirea prețului, echivalentul fructelor, dacă a fost obligat să le restituie evingătorului, cheltuieli de judecată ocazionate de evicțiune și daune-interese.
În cauza de față, obligația de garanție pentru evicțiune revine vânzătorului, respectiv
pârâtului S. R. reprezentant de Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a se angaja, însă, răspunderea pârâtului din cauza producerii evicțiunii, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv: 1) să existe o tulburare de drept provenind de la un terț ; 2) această sa aibă o cauză anterioară vânzării ; 3) tulburarea să nu fi fost cunoscută de cumpărător la data încheierii contractului. Daca el a avut cunoștință de pericolul evicțiunii, înseamnă ca a acceptat riscul și problema răspunderii vânzătorului în caz de realizare a riscului nu se poate pune, contractul dobândind caracter aleatoriu.
Din analiza înscrisurilor menționate anterior, instanța reține că prima condiție impusă de textul legal menționat pentru angajarea răspunderii pentru evicțiune a pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, este îndeplinită, întrucât liniștita posesie a reclamantei a fost tulburată prin anularea contractului de vânzare - cumpărare nr._/15.08.1996, cu consecința redobândirii posesiei imobilului situat în B., . de către moștenitoarea fostului proprietar.
Această tulburare a avut o cauza anterioară vânzării, fapt confirmat prin sentința civilă nr. 194 pronunțată la data de 30.05.2008 de Tribunalul B.. Astfel, imobilul în litigiu a fost preluat de S. R. fără titlu, iar acesta nu putea fi înstrăinat în temeiul art. Legii nr. 112/1995.
Instanța constată că prin hotărârile judecătorești instanțele au reținut că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995. Însă, vânzarea imobilului s-a perfectat în baza D-L nr. 61/1990.
În ceea ce privește, însă, cea de-a treia condiție referitoare la necunoașterea de către cumpărătoare a cauzei de evicțiune, instanța reține că nu este îndeplinita, fapt stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civila nr. 194 pronunțată la data de 30.05.2008 de Tribunalul B., așa încât chestiunea necunoașterii cauzei de evicțiune, respectiv a bunei -credințe a vânzătorului nu poate fi reținută, având în vedere faptul că, la data încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, vânzătorul cunoștea faptul că nu este proprietar al imobilului în cauză și că nu putea transfera proprietatea imobilului. De asemenea, acest fapt a fost cunoscut și de către cumpărător, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile mai sus evocate.
Potrivit art. 1898 din vechiul Cod civil buna-credință se prezumă, această prezumție fiind relativă, așa încât poate fi combătută prin orice mijloace de probă, inclusiv printr-o altă prezumție, chiar judecătorească. Reaua - credința a cumpărătoarei și a vânzătorului a fost stabilită, în mod irevocabil, prin sentința civila nr. 194/ 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul B., astfel încât instanța nu mai poate reveni asupra chestiunii bunei credințe a reclamantei la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
P. urmare, instanța reține că reclamanta nu îndeplinește condițiile impuse de art. 1337 și următoarele din vechiul Cod civil.
Contractul de vânzare - cumpărare nr._/15.08.1996 s-a încheiat în temeiul D-L 61/1990 și L 85/1992. Prevederile L 10/2001 ce reglementează restituirea prețului reactualizat plătit de chiriași, respectiv art. 50 și 50 indice 1 din L 10/2001, fac referire la contractele de vânzare cumpărare încheiate în temeiul L 112/2001, astfel că nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Potrivit art. 19 din L 85/1992 „ contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolută. Nulitatea poate fi invocată de orice persoană și pe orice cale. Prefecții vor organiza depistarea acestor cazuri și sesizarea instanțelor judecătorești pentru constatarea nulității și restabilirea situației anterioare. Din sumele ce se restituie cumpărătorilor se va reține chiria aferentă perioadei de la contractare și până la restituire. Sumele restituite nu sunt purtătoare de dobânzi și nici nu se actualizează.”. Acest ultim paragraf referitor la actualizarea sumelor restituite a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 70/2001 a curții Constituționale prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 19 alin. 3 teza finală din Legea nr. 85/1992, referitoare la neacordarea dobânzilor, precum și la neactualizarea prețului restituit ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a locuinței, sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție ("Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular").
Principiul repunerii părților în situația anterioară este o consecință a retroactivității efectelor nulității și este regula de drept potrivit căreia tot ceea ce s-a executat în baza unui contract anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația anterioară încheierii actului.
În consecință solicitarea reclamantei de a obliga pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului apartamentului dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare nr._/15.08.1996 actualizat cu indicele de inflație este justificată numai în raport de dispozițiile art. 19 din L 85/1992 și de principiul repunerii părților în situația anterioară.
Prețul actualizat al imobilului este de 5000,20 lei, preț calculat potrivit indicelui prețului de consum comunicat de Direcția Județeană de S. B. la data de 18.09.2013.
Având în vedere că s-a constatat nulitatea absolută a contractul de vânzare - cumpărare nr._/15.08.1996 încheiat în temeiul D-L nr. 61/1990, în temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 85/1992 și a principiului repunerii părților în situația anterioară, instanța va admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. V., în contradictoriu cu pârâtul S. R.,prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat în teritoriu de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., și în consecință va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.000, 20 lei reprezentând prețul actualizat cu rata inflației al imobilului situat în mun. B., ., . a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr._/15.08.1996 încheiat între S. R. prin ., în calitate de vânzător și S. V., în calitate de cumpărătoare.
Va respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. „ R. „ S.R.L. B. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. V., domiciliată în mun. B., ., . cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publicereprezentat în teritoriu de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în mun. B., .. 7, și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.000, 20 lei reprezentând prețul actualizat cu rata inflației al imobilului situat în mun. B., ., . a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr._/15.08.1996 încheiat între S. R. prin ., în calitate de vânzător și S. V., în calitate de cumpărătoare.
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. „ R. „ S.R.L., cu sediul în mun. B., . nr. 29, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ptr. C. DĂNET aflată în
concediu legal semnează grefier șef,
I. C. - D.
Red/ Dact. A.M. – 02.07.2015 ( 5 ex.)
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8306/2014. Judecătoria... | Înregistrare stare civilă. Sentința nr. 4263/2014.... → |
|---|
