Pretenţii. Sentința nr. 1775/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1775/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 4552/197/2013
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR.1775
Sedinta publica din data de 18.02.2014
P.- L. S.- judecător
Grefier- D. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul R. I. împotriva pârâtului A. S. pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 27.01.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 03.02.2014, 11.02.2014 și apoi pentru data de 18.02.2014.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria B. sub nr.4552 /197/13.02.2013 reclamantul R. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A. S. să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale ; obligarea pârâtului de a prezenta scuze publice într-un ziar național ; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se susține că pârâtul, prin intermediul publicației „Ziarul Pro B.” – supliment electoral - a lezat grav demnitatea, prestigiul și afacerile reclamantului care a avut calitatea de consilier local în ultimii 12 ani publicând o . articole jignitoare și calomnioase, reclamantul fiind făcut „ mafiot „, ca făcând parte din structuri mafiote, că a mituit populația comunei pentru a obține voturi; s-a mai arătat că pârâtul a afirmat că reclamantul are „ mizerie morală „, ca făcând parte dintr-un clan care dacă ajunge la primărie înseamnă „ teroare și răzbunare „ ; că a afirmat că, „ clanul „ este format din măgarul-porcul ( reclamantul ) –iepurele sălbatic „, caracterizând porcul ca fiind hoț și dornic de putere „ ; că cele afirmate la adresa sa depășesc cu mult limitele impuse de deciziile CEDO, afirmațiile fiind jignitoare, defăimătoare, creând un grav prejudiciu de imagine, avându-se în vedere că reclamantul este o persoană publică ; că datorită acestor calomnii locuitorii comunei și-au pierdut încrederea în el, că a fost ironizat, iar familia a avut de suferit ; s-a mai arătat că cele săvârșite de pârât îndeplinesc condițiile răspunderii civile delictuale, solicitându-se a se acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral apte să constituie o satisfacție echitabilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 253, alin. 4, art.1349 alin.1 și 2, art.1357 C.civ., art.274 C.pr.civ.
Pârâtul A. S. a formulat întâmpinare ( f 10-18) prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. În cuprinsul întâmpinării s-a arătat în esență că în anul 2010 pârâtul a înființat Asociația Societății Civile – Pro-B. și publicația periodică cu același nume; că în luna iunie 2012 a candidat, din partea formațiunii politice PDL, la funcția de Primar al comunei B., calitate în care s-a întâlnit cu alegătorii care i-au relatat aspecte/fapte din activitatea reprezentanților comunei în administrația locală; că față de aceste nemulțumiri a publicat în suplimentele electorale ale ziarului pro – B. o . fapte petrecute de-a lungul a peste 10 ani, în legătură cu unii dintre candidați printre care și reclamantul care candida la funcția consilier local din partea Partidului Social Democrat ; s-a mai arătat că potrivit art.10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, exercițiul libertății de exprimare poate fi supus unor constrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru protecția moralei, reputației sau drepturilor altuia; că în soluționarea conflictului dintre libertatea de exprimare și protecția oferită de dreptul intern reputației personalităților publice, trebuie avut în vedere faptul că asemenea personalități se expun inevitabil și conștient unui control strict al faptelor și afirmațiilor pe care le fac, control exercitat de opinia publică îndrituită să fie informată asupra chestiunilor de interes public; s-a mai arătat că în cazul de față nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului reclamantului la onoare, prestigiu și demnitate, întrucât a interzice aducerea în atenția publicului a unor informații primite cu privire la activitatea unei persoane publice în îndeplinirea unor atribuții profesionale, echivalează cu încălcarea art.10 din Convenție. S-a mai arătat în întâmpinare că marea majoritate a expresiilor / cuvintelor folosite de reclamant nu sunt în măsură să aducă atingere onoarei sau prestigiului reclamantului întrucât sunt extrase din articole pamfletare /satirice, în care nu s-au făcut nominalizări, iar în subsolul paginilor ( publicațiilor ) s-au făcut mențiuni în sensul că cele publicate în supliment au caracter pamfletar și trebuie tratate ca atare ; restul cuvintelor indicate de reclamant fie nu se găsesc în articolele suplimentului electoral pro- B., fie sunt extrase din articole care au la bază fapte ale reclamantului întreprinse prin prisma funcțiilor pe care le-a deținut în administrația locală și care sunt cunoscute de comunitatea locală și reprezintă judecăți de valoare ale colectivului redacțional al ziarului pro- B.; De esența răspunderii civile delictuale este existența unui prejudiciu care trebuie să fie cert și să nu fie reparat, însă reclamantul nu a făcut dovada nici unui fel de prejudiciu, nici material și nici moral; că publicarea articolului nu a afectat în nici un fel viața personală sau profesională a reclamantului; s-a mai arătat că nu există o faptă ilicită, întrucât potrivit doctrinei, ilicitatea conduitei făptuitorului trebuie apreciată în raport cu regulile generale de comportament instituite în societate în situațiile respective, sens în care nu se poate ignora contextul în care s-a publicat articolul; în ce privește vinovăția, ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta nu există, întrucât analiza vinovăției se face raportat cu precădere la anormalitatea comportamentului făptuitorului, iar a prelua în timpul unei campanii electorale, aspecte referitoare la activitatea unui contracandidat și a le prezenta, nu poate fi considerat un comportament anormal.
În susținerea acțiunii reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriul pârâtului . Instanța a încuviințat probele solicitate astfel la dosar au fost depuse înscrisuri și au fost audiat martorul T. A. ( f69), reclamantul renunțând la audierea martorului B. C., astfel cum reiese din Încheierea de ședință din data de 27.01.2014; s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului ( f 56-58) .
În apărare pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială. Instanța a încuviințat probele solicitate astfel la dosar au fost depuse înscrisuri și a fost audiat martorul I. N. ( f 70) ;s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului ( f 59-62) .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
În perioada campaniei electorale din luna iunie 2012 Asociația Societății Civile –pro-B., fondată de pârâtul S. A., a editat un supliment electoral a ziarului proBod pârâtul având dublă calitate, de ziarist și om politic, care a candidat pentru funcția de primar al comunei B.. În această calitate în suplimentul electoral au fost publicate mai multe articole legate de campania electorală, în care s-a făcut analiza tuturor candidaților, astfel cum relatează martorul I. N. ( f 70) . În suplimentul electoral au apărut mai multe articole în care a fost pomenit și numele reclamantului, apariția articolelor fiind una limitată în timp la durata campaniei electorale, întrucât reclamantul fiind consilier local de mai mult timp, în jurul acestuia și a celorlalți doi asociați cu el se învârtea „tot ce însemna viață politică „ în B., astfel cum relatează același martor amintit anterior .
.
Din articolele publicate ( f 29-48) instanța constată că reclamantul nu a constituit subiectul principal al dezbaterilor, publicațiile îndemnând în principal alegătorii să aleagă ceva nou comună ,aprecierile legate de persoana reclamantului fiind făcută în contextul asocierii acestuia cu primarul C. P. și cu N. V. S., articolele vizând în principal activitatea primarului, contracandidat al pârâtului .
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a celor patru elemente: faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și culpa făptuitorului.
În privința faptei ilicite instanța reține următoarele:
În cuprinsul suplimentului electoral ,în articolul „ Pentru toți susținătorii mei „ ( f 33) cu îndemnul electoral „ să fim în primele rânduri „ pârâtul mulțumește celor care au participat la lansarea candidaturii sale pentru funcția de primar și adresează un îndemn cu scop electoral pentru aceia care nu au putut participa la lansare din cauza „ fricii de răzbunarea lui C. și R. „ solicitând celor care îl susțin să nu se lase intimidați, să „ scape de personajele politice, învechite „ întrucât ei alegătorii dețin puterea, iar „ clanului: C. –R. –N. „ îi este frică de „ puterea supremă, care este în mâna fiecărui bodean „, adică dreptul la vot. Cuvântul „ clan „ folosit în contextul articolului amintit este asociat „vechiului”, „ trecutului „ a politicilor învechite pe care cei trei indicați ca făcând parte din clan le promovează în opinia pârâtului și a colectivului redacțional, și cărora ar trebuie să le fie frică de viitorul care va veni ca urmare a exprimării voturilor în favoarea pârâtului, ca atare nu se poate reține că, cuvântul „ clan „ ar putea aduce atingere demnității reclamantului . Același apelativ este folosit în articolul „ P. pentru vot =Vot de pomană „ ( f 35) în care se fac referiri la situații reale ( plimbări la mănăstiri, petreceri la căminul cultural ) precizându-se „ clanul „ este campion în pomeni electorale și deși din articol reiese că „ omul demn „ care primește pomana electorală se va considera „ cerșetor „, îndemnul final este ca bodenii să nu refuze pomana, pentru că este ca la parastas, dar să știe că nu sunt obligați la nimic. Instanța reține că acest articol face referire la o practică de notorietate în timpul campaniilor electorale, larg cunoscută, și în această situație asocierea reclamantului cu ceilalți doi oameni politici într-un „ clan „ fiind una cu conotații politice, legată de aspectul public al vieții reclamantului, care în calitatea sa de consilier local pe durata a mai multor mandate ,cum a și recunoscut la interogatoriu ( răspunsul la întrebarea nr. 2, fila 59), a participat la mai multe campanii electorale.
În toate articolele din suplimentul electoral ,faptul că colectivul de redacție și chiar pârâtul care este jurnalist, a folosit cuvântul „ clan „ și a alăturat acestuia numele fostului primar și al consilierilor locali, printre care și reclamantul, are ca și acoperire factuală relațiile politice ale acestora materializate în sprijinul acordat în cadrul adunărilor consiliului local, unde primarul și consilierii s-au sprijinit uneori în luarea unor decizii, care nu au fost apreciate de comunitate, dintre acestea martorul N. I. amintind hotărârea de a se vinde un teren de fotbal, concesionarea pășunii comunale. De altfel, chiar reclamantul a recunoscut în răspunsul la întrebarea nr. 13 că l-a susținut pe P. C. la alegerile din 1996 ( fila 61-verso) . Instanța reține că intenția publicației nu a fost de a aduce atingere demnității reclamantului, ci prin asocierea celor trei într-un „ clan „ se tindea la scoaterea în evidență a pârâtului, care reprezenta „ noul „, omul foarte educat, care nu aparține niciunui „ clan „ și care reprezenta viitorul comunei.
În ceea ce privește articolul „ Candidații se transformă din rău în ....mai rău „ ( f 36), acesta este ,în opinia instanței, un pamflet în care nu se face nicio referire directă sau indirectă cu o persoană individual determinată, textul fiind unul cu caracter satiric, în care autorul a înfierat aspecte negative ale realității sociale, limbajul folosit fiind specific acestei specii literare, adică agresiv, înțepător .Deși în copia depusă la dosar nu apare mențiunea că articolul este un pamflet, că mențiunea a existat pe exemplarele tipărite a recunoscut-o chiar reclamantul în răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu( f 60) .
Mențiunile din articolul „ Să fim drepți și deștepți „ ( f 38) cu privire la care reclamantul a susținut că i-au adus atingere demnității și anume „ nesimțire”, „ hoție „ „ ticăloșie „ „ hoții și corupții „, nu îl privesc pe reclamant, ci sunt folosite cu caracter general, sloganuri folosite în fiecare campanie electorală tot cu scopul de a evidenția faptul că cel care scrie aceste lucruri este opusul „ hoților „ și a „ corupților „ nenumiți, adică este omul cinstit care merită să fie ales ca și primar în locul celor vechi .
În ceea ce privește alăturarea cuvântului „ sfertodoct „ numelui reclamantului, aceasta a fost făcută în același spirit pamfletar, tot fără intenția de a jigni-în opinia instanței- ci cu intenția de a atrage atenția asupra diferenței de pregătire dintre oamenii politici candidați la diferite funcții publice. Din declarația martorului T. A. ( f69) reiese că reclamantul era în anul 1984 șofer pe autobuz, ori prin funcția sa publică de consilier local s-a expus atenției publice sub toate aspectele, inclusiv cele privind educația. Din cuprinsul articolelor coroborate cu declarația martorului I. N. reiese că Asociația proBod și inclusiv publicația prin articolele sale, promovau tinerii și în special tinerii educați, legând de educație competența în politica locală ce se dorea a fi promovată în viitor.
În afara unei aroganțe prost mascate și justificată de perioada de campanie electorală, articolul în sine cu mențiunea considerată de reclamant defăimătoare, are doar caracter politic, fără legătură cu viața privată a reclamantului, intenția nefiind de al defăima pe reclamant, ci de a scoate în evidență calitățile, inclusiv educaționale ale contracandidaților atât la funcția de primar, cât și la acelea de consilieri locali.
Din materialul probator administrat în cauză instanța reține că pârâtul nu a săvârșit o faptă ilicită, cu atât mai mult cu cât afirmațiile ce sunt puse în sarcina pârâtului au fost publicate într-un ziar ceea ce face ca analiza cauzei să se facă și prin prisma acestui fapt.
Pornind de la aceste aspecte generale care caracterizează litigiul dintre părți, instanța va analiza în ce măsură libertatea de exprimare a pârâtului, aici în calitate de ziarist și candidat în alegeri electorale, și de informare a publicului garantată de art. 10 din CEDO vine în contradicție cu art. 8 din CEDO care reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie a reclamantului.
Articolul 10 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără să poată exista nici un amestec al autorităților publice. Exercitarea acestor libertăți, presupunând îndatoriri și obligații, poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care să constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru protecția reputației sau a drepturilor altuia (aceasta fiind restricția ce interesează cauza de față). Regăsim aceste garanții și în art.30 din Constituția României care prevede că: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel... prin mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Răspunderea civilă pentru informația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului… în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege".
Pe de altă parte, art.31 din Constituție garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, neîngrădit, iar mijloacele de informare în masă sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. De asemenea, art. 8 din CEDO garantează oricărei persoane dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, garanție regăsită și în art.26 din Constituția României. Instanța reține însă, că în cauza de față nu se poate vorbi de dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și de familie întrucât articolele incriminate nu fac referire la acest aspect ci, la activitatea pe care a desfășurat-o prin intermediul unei societăți comerciale și în calitatea sa de fost consilier local.
Exercițiul dreptului la liberă exprimare presupune dreptul de a primi informații și de a comunica altora informații. A interzice unei persoane să expună publicului informațiile primite cu privire la activitatea unei persoane publice in îndeplinirea atribuțiilor profesionale, echivalează cu o încălcare a art. 10 din CEDO, atât sub aspectul libertății de exprimare cât și a dreptului la informare. A aplica sancțiuni pecuniare unui ziarist care critică o persoană publică tinde să-1 determine pe acesta ca pe viitor să nu mai recurgă la critici și să renunțe la discutarea publică a problemelor ce interesează viața colectivității.
In cazul Lingens contra Austriei Curtea a statuat că, caracterul esențial al libertății de exprimare într-o societate democratică, este valabil și pentru informațiile și ideile care lovesc, șochează sau neliniștesc. Curtea subliniază că presei îi revine sarcina de a comunica informații asupra unor chestiuni de interes general, iar publicul are dreptul de a le primi, în afară de aceasta, libertatea presei este un bun instrument pentru cunoașterea și judecarea ideilor și atitudinilor unor conducători, iar exigențele de protejare a reputației acestora trebuie puse în balanță cu interesele discutării libere a problemelor politice.
Sigur că faptele expuse de pârât în articolul său au fost de natură să dăuneze oarecum reputației reclamantului, dar fiind fapte de interes public activitatea acestuia intră sub protecția art. 10 din CEDO. Dacă faptele expuse sunt sau nu adevărate, nu este obligația ziaristului să o dovedească, Curtea acordând garanții solide din acest punct de vedere presei, statuând că ziariștii nu trebuie să fie obligați să dovedească întotdeauna adevărul afirmațiilor publicate arunci când acționează cu bună credință, bazându-se pe informații credibile, situație pe care o regăsim și în cauza de față.
Instanța reține însă, că în cauza de față nu se poate vorbi de încălcarea dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private și de familie întrucât articolele incriminate nu fac referire la acest aspect ci la activitatea sa publică de consilier local în mai multe mandate în cadrul Primăriei comunei B..
Instanța reține că are importanță contextul în care articolele au fost publicate și calitatea în care reclamantul a făcut obiectul articolelor, respectiv în cursul unei campanii electorale în care reclamantul candida la funcția de consilier local, iar pârâtul candida la funcția de primar din partea unor formațiuni politice diferite .
Art. 10 alin. 2 din Convenție nu lasă deloc spațiu pentru restrângeri ale libertății de exprimare în domeniul discursului politic sau al chestiunilor de interes general. În plus, limitele criticii admisibile sunt mai ample față de un om politic, vizat în această calitate decât față de un simplu particular, spre deosebire de al doilea, primul se expune inevitabil și conștient unui control atent al faptelor și gesturilor sale atât din partea ziariștilor cât și din partea masei de cetățeni, în consecință, trebuie să arate o toleranță mai mare. Acest punct de vedere a fost cuprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Feldek împotriva Slovaciei, nr._/95 și reluat în cauza P. împotriva României, nr._/01.
In consecință, instanța reține că, raportat la articolele publicate, dintre care unele expun fapte și informații așa cum au fost ele furnizate de alte persoane, iar altele au caracter pamfletar pârâtul beneficiază de protecția acordată de art. 10 din CEDO și nu poate fi obligat la despăgubiri către reclamant. Articolele au fost scrise având la bază afirmațiile persoanelor din . activitatea profesională a reclamantului sau cuprind pamflete sau judecăți de valoare . Asocierea persoanei reclamantului cu cuvântul „ clan " pentru a defini o anumită relație cu primarul comunei, precum și întreaga manieră de redactare a articolelor este apreciată de instanță ca nefiind vexatorie sau de natură să prejudicieze demnitatea reclamantului.
Pe de altă parte, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile aduse onoarei sau demnității unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului care, însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite și să aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii adusă acesteia. Pentru acest lucru este însă necesar ca reclamantul să probeze măsura în care i-a fost afectată reputația și situația profesională, socială și familială.
Chiar dacă martorul T. I. A. ( f 69) a precizat că reclamantul a fost ironizat în diferite ocazii de diferiți cetățeni, că membrii familiei reclamantului i-au spus că le este rușine să iasă pe stradă, iar reclamantul i-a spus că „ se lasă „ de politică pentru că este bolnav, tot martorul a arătat că ironia a fost făcută mai mult în glumă, că reclamantul a fost și este cunoscut ca un om de treabă, că martorul are încredere în el ca om politic, că doar la „ tineret „ „ au prins „ articolele, pentru că cei mai vârstnici îl cunosc pe reclamant și știu că este cinstit și că deși nu a fost reales consilier local în 2012, reclamantul nu numai că nu s-a retras din politică, dar a candidat la șefia filialei locale a PSD și a și câștigat. Instanța va da eficiență declarației martorului chiar dacă va reține că are o poziție subiectivă, poziție determinată însă de respectul pe care îl poartă reclamantului, pe care îl cunoaște de când era elev și cu privire la care are convingerea că este corect, convingere pe care nu i-au zdruncinat-o articolele publicate. Deși a susținut că s-a îmbolnăvit, reclamantul nu a depus acte doveditoare în acest sens.
Ca atare instanța reține că ,în mod concret, reclamantul nu a fost prejudiciat de articolele publicate, expunerea familiei și uneori chiar afectarea emoțională a acesteia fiind inerente în situația persoanelor publice, a artiștilor și a oamenilor politici, cum este reclamantul, însă nu sunt relevante în dovedirea unui prejudiciu moral, dacă nu se coroborează cu alte aspecte din care să rezulte o lezare a demnității.
Libertatea de exprimare, în special în forma discursului politic și alegerile formează împreună fundația oricărui sistem democratic, cele două drepturi fiind strâns legate și operate în sensul că se întăresc reciproc. Pentru acest motiv este important în perioada care precedă alegerile ca opiniile și informațiile de orice fel să poată circula liber (Kwiecien c. Poloniei), acest principiu aplicându-se în mod egal atât alegerilor naționale cât și celor locale în contextul unei competiții electorale, vivacitatea afirmațiilor fiind mai tolerabilă decât în alte situații (Brasilier c. Frantei).
Este fundamental, într-o societate democratică, să fie protejată desfășurarea liberă a dezbaterilor politice, Curtea acordând cea mai mare importanță libertății de exprimare în contextul dezbaterii politice și consideră că nu s-ar putea aduce restricții unui discurs politic fără motive imperioase. A permite restrângerea libertății de exprimare în domeniul discursului politic într-un caz sau altul ar afecta, fără îndoială, respectarea libertății de exprimare în general în statul vizat.
În consecință, instanța reține că, raportat la articolele pârâtului, bazate pe un discurs complex politic și jurnalistic care a adus în atenția opiniei publice chestiuni de interes general, acesta beneficiază de protecția sporită acordată de art. 10 din CEDO și nu poate fi obligat la despăgubiri către reclamant, nefiind depășite, față de considerentele expuse, limitele unei critici admisibile și neconfirmându-se astfel existența unei fapte ilicite de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a acestuia.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 998 din Codul civil interpretat per a contrario instanța va respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 C.pr.civ. instanța va obliga reclamantul să plătească pârâtului suma de 2687,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul R. I. domiciliat în comuna B. Colonie, ., jud., B. împotriva pârâtului A. S. domiciliat în comuna B., ., jud. B. având ca obiect pretenții.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 2687,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
L. S. D. C.
Red.dact.LS- 27.09.2014
4 ex., 2 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8341/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
