Pretenţii. Sentința nr. 1920/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1920/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 13509/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1920
Ședința publică din data de 20.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte: R. S. L.
Grefier: A.-M. CRUȘA-P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 07.02.2014, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 14.02.2014, iar ulterior pentru data de 20.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Instanța, deliberând, a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constata următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.06.2012 sub numărul de mai sus, reclamantul P. M. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul S. G., să dispună obligarea acestuia la plata unei despăgubiri calculate la prețul pieții existent în localitatea Teliu, reprezentând lipsa de folosință a terenului pe care s-a constituit un drept de superficie, în favoarea paratului, prin sentința civilă definitivă și irevocabilă nr._/22.12.2010.
În motivarea cererii, în fapt, reclamantul a arătat ca prin sentința civilă nr._/22.12.2010, la cererea paratului, s-a constituit în favoarea acestuia, un drept de superficie asupra unei porțiuni din teren înscris în CF nr.2812 sub nr.top.2557/2, 2558/2, proprietatea reclamantului, ca urmare a recunoașterii unui drept de proprietate a unei construcții, ridicate pe acest teren de către parat.
În calitate de proprietar al terenului pe care s-a constituit dreptul de superficie în favoarea pârââtului, reclamantul a învederat instanței că este în măsura de a fi despăgubit, pentru lipsa de folosința, de către pârât-titularul dreptului de superficie.
La termenul din data 18.10.2013, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecata în sensul că a solicitat că despăgubirile să fie acordate începând cu data de 10.02.2012.
În drept s-au invocat dispozițiile art.494 C.civ. și art.274 C.pr.civ.
În susținerea cererii, a solicitat instanței, încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza pentru evaluare teren.
La solicitarea reclamantului, prin încheierea din data de 14.05.2013, s-a admis cererea de ajutor public judiciar și s-a acordat scutirea de la plata taxei de timbru în cuantum de 2211 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 5 lei.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței respingerea cererii ca neîntemeiată, iar pe cale reconvențională, obligarea reclamantului-parat la plata de daune interese pentru lipsa de folosința asupra imobilului înscris în CF 2812 Teliu, cu nr.top 2557/2, 2558/2, contrucție și teren aferent.
În apărare, paratul-reclamat a arătat ca prin sentința civilă nr.6673/27.06.2008 a Judecătoriei B., instanță a constatat că are un drept de proprietate prin construire asupra imobilelor construcție parte din corpul funciar arătat, precum și un drept de superficie asupra terenului aferent construcției.
Pârâtul-reclamant a mai indicat că reclamantul-pârât, prin acte de violență, în sensul legii civile, l-a împiedicat să folosească atât construcția asupra căreia i-a fost recunoscut dreptul de proprietate cât și terenul asupra căruia i-a fost constatat un drept de superficie, astfel încât, până la data formulării prezentei întâmpinări, nu se afla în posesia nici a construcției și nici a terenului. De asemenea, a învederat ca temeiul de drept al despăgubirilor solicitate, îl constituie răspunderea civilă delictuala. A mai precizat că, având în vedere că nu se află în posesia nici a terenului nici a construcțiilor, acțiunea reclamantului este prematură.
În drept, s-au invocat dispozițiile prev. de art.998, art.999 și art.1201 C.civ.
La solicitarea paratului-reclamant, instanță, prin încheierea din data de 13.05.2013, a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar și a dispus scutirea parțială de la plata taxei de timbru judiciare, de la suma de 2211 lei, la suma de 1105,5 lei.
În susținerea apărării și a pretențiilor pe cale reconvențională, paratul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, martori.
Reclamantul-parat, prin întâmpinare la cererea reconvențională a paratului-reclamant, a solicitat instanței respingerea cererii, ca neîntemeiată, motivat de faptul că pârâtul-reconvențional a dobândit dreptul de superficie doar la data la care sentința civilă nr.6673/27.06.2008, a rămas definitivă și irevocabilă, respectiv la data pronunțării deciziei nr.170/R/10.02.2012 și că până la acest moment nu se poate afirma că a fost lipsit de folosință.
A mai susținut reclamantul-parat, ca după acest moment, mai exact anul 2012, paratul-reclamant și-a folosit imobilul construcție și terenul aferent fără a fi tulburat, iar daune-interese solicitate pe cale reconvențională pentru lipsa de folosința, nu sunt întemeiate, având în vedere momentul de la care s-a stabilit definitiv și irevocabil, dreptul de superficie.
Prin încheierea din data 24.05.2013, instanță a admis excepția netimbrarii cererii reconvenționale invocata din oficiu.
Instanța, a încuviințat și administrat pentru reclamant, proba cu înscrisuri(f.77-83, f.115-118,f.120-124), interogatoriu paratului (f.96) și proba cu martorii P. I. (f.94) și M. Ș. (f.106) iar pentru parat, proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului(f.97-98) și proba cu martorii M. R. (f.100) și Cracut M. (f.107). Pentru ambele părți, s-a încuviințat și administrat proba cu expertiza tehnică specialitatea construcții (f.148-161).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.6673/27.06.2008 (f.77-78), s-a admis cererea formulată de paratul în prezenta cauza, S. G. în contradictoriu cu P. M., reclamant în cauza și s-a constatat că S. G. a dobândit unui drept de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul înscris în CF nr. 2812 Teliu sub nr.top 2557/2, 2558/2 precum și existența dreptului de superficie al lui S. G., compus din dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate și dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 2812 Teliu sub nr.top 2557/2, 2558/2, pe durata existenței construcțiilor.
Prin Sentința civilă nr._/22.12.2010 definitivă prin Decizia civilă nr.170/R/2012 la data de 10.02.2012 (f.92-95,79-83), s-a dispus dezmembrarea imobilului teren înscris în CF nr.2812 Teliu sub nr.top 2557/2.2558/2, prin formarea a doua loturi, respectiv lotul 1 cu nr.top nou 2557/2/2/1,2558/2/2/1, teren în suprafața de 1951,30 mp și lotul 2 cu număr de top nou 2557/2/2/2, 2558/2/2/2, teren în suprafața de 764,10 mp. De asemenea, s-a constatat că paratul S. G. a dobândit un drept de superficie asupra terenului înscris în CF nr.2812 Teliu sub nr.top 2557/2/2/2, 2558/2/2/2, teren în suprafața de 764,10 mp.
Dreptul de superficie constituit în favoarea pârâtului S. G. a fost înscris în CF nr._ a localității Teliu (f.137).
F. de cele reținute, instanța constată că dreptul de superficie, precum și limitele de exercitare a acestuia, s-a constituit pe cale judiciară, respectiv hotărâre judecătorească, în lipsa înțelegerii părților.
Referitor la regimul juridic al dreptului de superficie, ICCJ, a reținut următoarele:„ Dreptul de superficie este un drept real pe care o persoană, proprietar asupra constructiilor, a altor lucrări sau plantații, îl are pe suprafața de teren care aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul capătă un drept de folosință. Dreptul de superficie nu este gratuit; pentru folosința terenului, superficiarul putând fi obligat la plata unei indemnizații” (Decizia nr.4125/2005-ICCJ-Sectia comercială)
Stabilirea unui drept de superficie, pe cale judecătorească, în condițiile în care regimul juridic al acestuia nu este stabilit prin lege, este considerată, în lumina jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului, o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate, drept garantat de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție. În aceste condiții, chiar dacă ingerința nu este prevăzută prin lege, în înțelesul dreptului pozitiv românesc, în cauza Bock și P. împotriva României, Curtea a reținut că „ expresia drept de superficie, este menționată în mai multe acte normative, care nu stabilesc însă regimul juridic al acestui drept, dar că exista o jurisprudență bogată privind dreptul de superficie, ceea ce în accepțiunea Curții echivalează cu prevederea ingerinței în lege”.
Raportat la situația dedusă judecății, pentru ca reclamantului să nu i se aducă o atingere a dreptului de proprietate, în înțelesul art.1 Protocol nr.1 adițional la Convenție, întrucât prin instituirea unui drept de superficie, a fost privat de un atribut al dreptului de proprietate, orice ingerință trebuie contrabalansată cu o despăgubire echitabilă, despăgubire care ar putea fi acordată prin înțelegerea dintre părți, iar în caz contrar, pe cale judiciară.
Astfel, pârâtul S. G., căruia i s-a constituit dreptul de superficie, pe terenul proprietatea privată a altei persoane, ar fi trebuit să plătească o indemnizație echitabilă, astfel încât ambele părți să se găsească într-un echilibru economic, de natură a nu crea niciun prejudiciu proprietarului terenului. Faptul că prin hotărârea judecatoareasca prin care s-a stabilit dreptul, nu s-a hotărât și asupra unei reparații echitabile, nu înlătură obligația beneficiarului de a suporta indemnizația, de la data constituirii și până când va înceta.
Apărarea paratului, care se coroborează cu declarația martorilor M. R. (f.100) și P. I. (f.94), în sensul că reclamantul, prin acte de violență, l-a împiedicat să folosească atât construcția pentru care îi care fusese recunoscut anterior dreptul de proprietate cât și terenul aferent, nu poate fi reținută de instanță, întrucât aceasta apărare nu poate fi raportată la obiectul cererii de chemare în judecată, ea putând fi fructificată pe calea unei acțiuni confesorii, de apărare a dezmembrământului constituit prin hotărâre judecătorească. De asemenea, dreptul de superficie nu încetează prin neuz sau prin lipsa de posesie, acesta supraviețuind pe toată perioada existenței construcției, o apărare în acest sens fiind fără relevanță în cadrul unei cereri prin care se solicita stabilirea prețului superficiei.
Faptul că pârâtul invocă în apărare, că în prezent, nu se află în posesia nici a terenului și nici a construcției și că nu se face vinovat pentru nicio faptă culpabilă, indică o eroare de apreciere a acestuia, referitor la temeiul de drept al obiectului cererii de chemare în judecată. Stabilirea unei indemnizații, în schimbul cedării dreptului de posesie și folosință a terenului pentru care s-a stabilit un drept de superficie, nu presupune existența unei culpe din partea beneficiarului ci o obligație, pe care nu a ales să și-o asume prin acord voluntar.
Referitor la stabilirea indemnizației, în urma raportului de expertiză specialitatea construcții (f. 148-161) s-a stabilit că valoarea folosinței lunare a terenului în suprafața de 764,10 mp din . la suma de 94,79 lei/lună, echivalentul a 21,33 euro/lună începând cu luna martie 2012 și de 63,20 lei/lunar pentru luna februarie 2012. În ce privește momentul de la care instanța este ținută să stabilească indemnizația, potrivit voinței reclamantului, acesta este indicat că fiind data de 10.02.2012, moment de la care hotărârea judecătorească prin care s-a constatat dreptul de superficie în favoarea paratului, a devenit definitivă. Cu privire la acest aspect, instanța este ținută strict de limitele și obiectul stabilite de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
În ce privește, modalitatea de plată a indemnizației, dat fiind caracterul dreptului de superficie, care există și se exercita pe o perioadă lungă de timp, până la încetarea printr-unul din cazurile prevăzute de lege, instanța apreciază ca cea mai potrivită, este sub forma unei chirii lunare, în cuantumul apreciat de raportul de expertiză.
Față de cele reținute, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și să dispună obligarea paratului la plata către reclamant a sumei de 63,20 lei pentru perioada 10.02._12 și a sumei de 94,79 lei/lunar începând cu data de 01.03.2012 în continuare, pe durata dreptului de superficie, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 764,10 mp înscris în CF nr.2812—Teliu sub nr.top 2557/2/2/2, 2558/2/2/2.
Față de admiterea excepției netimbrării cererii reconvenționale formulate de pârâtul S. G. la termenul de judecată din data de 24.05.2013, instanța urmează să o anuleze.
Față de prevederile art. 274 C.pr.civ.vâzând că pârâtul este cel care a căzut în pretenții, instanța îl va obliga la plata sumei de 600 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând avans onorariu pentru expert Z. C. (f.146).
Totodată, instanța reține că reclamantul a beneficiat în cauză de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2211 lei (f.55) și de la plata diferenței de onorariu în cuantum de 600 lei pentru expert Z. C. (f.179). În ceea ce privește onorariul definitiv pentru expert Z. C., instanța l-a stabilit la suma de 1200 lei față de volumul de muncă și complexitatea lucrărilor necesare întocmirii raportului de expertiză, reținând și faptul că nu pot fi obligate părțile separat să achite taxele și impozitele pe care le datorează expertul pentru suma care i se cuvine ca urmare a efectuării expertizei încuviințate.
Prin urmare, în baza art. 18 din OUG 51/2008 conform căruia “Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, instanța urmează să-l oblige pe pârâtul S. G. la plata sumei de 2816 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul P. M., cu domiciliul ales în B., ., ., ..av.S. P. în contradictoriu cu pârâtul S. G., cu domiciliul ales în B., . la cab.av.T. B..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 63,20 lei pentru perioada 10.02._12 și a sumei de 94,79 lei/lunar începând cu data de 01.03.2012 în continuare, pe durata dreptului de superficie, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 764,10 mp înscris în CF nr.2812—Teliu sub nr.top 2557/2/2/2, 2558/2/2/2.
Anulează cererea reconvențională formulată de pârâtul S. G. în contradictoriu cu reclamantul P. M., ca netimbrată.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul la plata către stat a sumei de 2816 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. A.-M. CRUȘA-P.
Red.RL, 2 ex./09.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5956/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5368/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
