Pretenţii. Sentința nr. 4001/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4001/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 15805/302/2012
ROMANIA
JUDECATORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4001
Ședința publică din data de 01.04.2014
Președinte: L. S. P.
Grefier: N. S.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 11.03.2014 când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 01.04.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că inițial s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București cererea formulată de reclamanta Asociația de proprietari .-12 în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. H. prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.530,86 lei reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție restante la cheltuielile asociației de proprietari și penalități de întârziere, calculate pentru perioada aprilie 2011-februarie 2012, din care suma de 2.586,04 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante, suma de 475,04 lei penalități de întârziere și suma de 469,78 lei reprezentând contravaloare fond de reparații.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul nu a achitat contravaloarea cheltuielilor de întreținere aferente perioadei menționate, și nici cu a contestat modul de calcul al penalităților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile L. 230/2007.
Prin precizarea de acțiune depusă la f. 23 din dosarul menționat, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2397,19 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei noiembrie 2011-august 2012, inclusiv penalități de întârziere.
Prin precizarea de acțiune de la f. 74 din același dosar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2147,30 lei reprezentând cheltuieli comune restante aferente perioadei aprilie 2012-august 2012, din care suma de 997,29 lei reprezintă cheltuieli comune restante, iar suma de 1150,01 lei reprezintă penalități de întârziere aferente perioadei august 2011-august 2012.
In dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri, respectiv copii ale listelor de plată aferente perioadei în litigiu, precum și copii ale Hotărârilor Adunării Generale prin care s-au stabilit penalitățile de întârziere.
Pârâtul a depus întâmpinare ( f. 150), solicitând respingerea acțiunii, arătând că pârâta a repartizat nelegal costurile în ceea ce privește încălzirea părților comune, astfel încât nu poate fi obligat la plata acestor cheltuieli.
Astfel, a arătat reclamantul, au fost încălcate prevederile Normei tehnice nr. privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu din data de 13.10.2010, aprobată prin Ordinul Președintelui ANRSC nr. 343/2010 și a Hotărârii nr.20/1984, fiind stabilit un cost de încălzire a spațiilor comune egal cu costul alocat pentru încălzirea proprietăților individuale, contrar acestor dispoziții legale.
Pârâtul a formulat și cerere reconvențională ( f.159), solicitând:
- Să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. din data de 15.03.2012
- Obligarea reclamantei-pârât reconvențional la recalcularea și refacerea repartizării costurilor cu consumul de gaz aferent încălzirii spațiilor comune ale condominiului pe întreaga perioada în care acestea au fost calculate și imputate nelegal pârâtului
- Obligarea reclamantei-pârât reconvențional la calcularea și repartizarea costurilor cu consumul de gaz pe bază de măsurători și cu aplicarea criteriilor prevăzute în normele legale aplicabile
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul a arătat că hotărârea contestată încalcă prevederile Ordinului menționat, mai ales în condițiile în care suprafața utilă a cotelor părți de proprietate comună ( spațiile comune) reprezintă aproximativ 6% din suprafața utilă totală a imobilului.
Pârâtul a mai arătat că hotărârea adoptata este nulă absolut, fiind adoptata cu fraudarea intereselor terților, cu încălcarea principiilor fundamentale de repartizare și imputare a costurilor.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului Președintelui ANRSC nr. 343/2010 și a Hotărârii nr.20/1984.
Prin s.c. nr. 4172/10.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională ( f. 11), invocând excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului, excepția de tardivitate a formulării petitului de constatare a nulității hotărârii contestate prin cererea reconvențională, excepția lipsei de interes, excepții asupra cărora instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 22.10.2013, dispunând în temeiul art. 137 alin. 2 C.p.civ unirea cu judecata fondului cauzei a excepției lipsei de interes în ceea ce privește constatarea nulității hotărârii contestate, raportat la considerentul că numai odată cu judecata fondului cauzei se poate stabili dacă în urma contestării hotărârii pârâtul ar obține un interes practic, respectiv o diminuare a cheltuielilor comune calculate conform acestei hotărâri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu reclamantei-pârât reconvențional.
Tot sub aspect procedural, instanța reține că în ceea ce privește precizarea de acțiune depusă la f. 16 din dosarul format la Judecătoria B., instanță a precizat în ședința publică din data de 22.10.2013 faptul că a fost depusă după prima zi de înfățișare, și, în lipsa acordului părții adverse la primirea acesteia, instanța s-a considerat investită raportat la ultima precizare de acțiune, cea depusă la f. 74 dosar inițial, care vizează obligarea pârâtului la plata sumei de 2147,30 lei reprezentând cheltuieli comune restante aferente perioadei aprilie 2012-august 2012, din care suma de 997,29 lei reprezintă cheltuieli comune restante, iar suma de 1150,01 lei reprezintă penalităti de întârziere aferente perioadei august 2011-august 2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Pârâtul are calitatea de proprietar în condominiul pentru administrarea căruia s-a constituit Asociația de proprietari reclamantă, conform extrasului CF depus la f. 64 vol. I, calitate pe care a dobândit-o în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2171/19.12.2008.
În această calitate, pârâtului îi revin anumite obligații, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/ 6 iulie 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari conform căruia „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari” precum și dispozițiile art. 49– potrivit căruia „(1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
La data de 15.03.2012 reclamanta a adoptat Hotărârea care formează obiectul primului petit al cererii ( f. 14 din dosarul Judecătoriei Sect. 5) prin care a stabilit, printre altele și modul de calcul al cheltuielilor legate de părțile comune, stabilind astfel faptul că pe timp de iarnă, factura de gaze va fi repartizată după cum urmează: 20% pentru apa caldă, 40% pentru căldura pe spațiile comune conform CPI și 40% pentru căldura contorizată individual, iar pe timp de vară, 30 % se repartizează pentru apa caldă,conform CPI, iar 70% pentru repartizarea pe consumurile de apă caldă conform contorizării individuale.
Prin urmare, în ceea ce privește pretențiile deduse judecății conform ultimei precizări de acțiune, modul de calcul și de repartizare a cheltuielilor comune cad sub incidența acestei hotărâri, a cărei legalitate va fi analizată de către instanță conform celor ce urmează.
De la început, instanța observă faptul că deși prin întâmpinarea la cererea reconvențională reclamanta a afirmat că nu se aplică Normele tehnice invocate de către pârât, iar Norma din 1984 este „retrogradă”, și că stabilirea modului de repartizare a cheltuielilor este atributul Asociațiilor de proprietari, totuși, în răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr.9) aceasta a arătat că avut în vedere tocmai aceste reglementări, alături de „consultarea reciprocă”.
Potrivit art. 17 HG 1588/2007 privind Normele Metodologice de Aplicare ale L. 230/2007, comitetul executiv are ca atribuții, printre altele, aceea de a reglementa folosirea, întreținerea, repararea, înlocuirea și modificarea părților proprietății comune, inclusiv cu privire la consumurile aferente proprietății comune, în conformitate cu actele normative în vigoare.
Potrivit art. 1 alin.2 din Ordinul Președintelui ANRSC nr. 343/2010, prezenta normă tehnică se aplică și la repartizarea consumurilor de energie termică înglobată în apa caldă, energie termică pentru încălzire și combustibil utilizat în condominiile care au centrale termice locale.
Potrivit art. 35 din Ordin, în cazul în care prepararea agentului termic și a apei calde se realizează local cu centrale termice de scară sau de imobil, cantitatea de combustibil utilizată pentru diversele activități se stabilește conform Hotărârii nr. 20/1984 a Ministerului Petrolului pentru aprobarea Normelor privind elementele și criteriile de defalcare a cheltuielilor aferente consumurilor de gaze naturale măsurate prin contor comun, publicată în Buletinul Oficial din 17 iulie 1984.
Potrivit art. 5 din cuprinsul Hotărârii nr. 20/1984, cheltuielile destinate încălzirii suprafețelor de constituie parți de uz comun se repartizează prin utilizarea unui indice obținut prin împărțirea cantității totale de gaze consumata pentru încălzire la suma suprafețelor elementelor de încălzire, care se va înmulți cu suprafața elementelor destinate încălzirii suprafeței comune ( ex. casa scării ), fiind obținut costul total destinat încălzirii acestei suprafețe, iar apoi actul normativ stabilește criteriile în baza cărora se va stabili cota-parte ce revine fiecărui proprietar.
În nici un caz aceste costuri nu pot fi stabilite prin “consultări reciproce”, ci prevederile legale impun anumite criterii de stabilire a acestora.
De altfel, în cuprinsul hotărârii contestate nu se face trimitere la nici o dispoziție legală în baza căreia s-ar fi ajuns la o astfel de repartizare, astfel încât instanța, reținând că nulitatea este sancțiunea de drept civil aplicabilă actelor încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute pentru încheierea lor valabilă, va constata că hotărârea adoptată este lovită de nulitate, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale mai sus menționate.
Ca urmare a constatării nulității, pretențiile formulate de reclamantă în ceea ce privește partea de consum aferentă lunii aprilie 2012, și care reprezintă cheltuieli cu gaz spații comune in cuantum de 149,22 lei, urmează a fi respinse neexistând în patrimoniul reclamantei un drept de creanță pentru plata contravalorii acestei sume, sumă determinată în baza hotărârii a cărei nulitate instanța a constatat-o.
Instanța va respinge excepția lipsei de interes în formularea primului petit al cererii reconvenționale, având în vedere faptul că reclamantul a obținut un folos practic prin formularea acestuia, respectiv respingerea pretențiilor reclamantei în ceea ce privește plata sumei reprezentând cheltuieli comune constând în încălzire spații comune.
În ceea ce privește restul pretențiilor formulate reprezentând cheltuieli comune restante aferente perioadei mai-august 2012, acestea au fost achitate de către pârât, conform chitanței din data de 21.03.2013, în valoare de 433,27 lei, prin urmare cererea a rămas fără obiect.
În ceea ce privește penalitățile aferente perioadei august 2011-august 2012, în cuantum de 1150,01 lei, instanța reține faptul că pârâtul a efectuat plăți ale sumelor datorate cu titlu de cheltuieli comune la data de 18.10.2012 ( când a înțeles să facă plăti parțiale în ceea ce privește cheltuielile cu paza imobilului ) și la data de 21.03.2013 ( când a achitat cheltuielile administrative ) deci plățile au fost efectuate parțiale și cu întârziere, motiv pentru care acesta datorează penalități de întârziere.
Oricum, constatarea nulității hotărârii contestate prin cererea reconvențională nu poate influența decât plata cheltuielilor comune-încălzire spații comune aferente lunii aprilie 2012, și nu restul penalităților datorate, hotărârea nefiind aplicată decât ulterior lunii martie 2012, iar penalitățile privesc lunile august 2011-august 2012.
Cum nu s-a solicitat în cauză efectuarea unei expertize contabile care să determine exact cuantumul penalităților datorate, instanța va dispune ca pârâtul să achite penalități de întârziere la cheltuielile comune aferente perioadei august 2011-august 2012, mai puțin în ceea ce privește plata penalităților la suma de 149,22 lei reprezentând cheltuieli încălzire spații comune aferentă lunii aprilie 2012, penalitățile urmând a fi calculate începând cu data scadentei obligației și până la data plății, regulile imputației plății prevăzute de Codul Civil urmând a fi aplicate corespunzător, în sensul că plata efectuală de debitor va stinge mai întâi cheltuielile, apoi dobânzile și în urmă capitalul ( se observă aici că, deși imputația a fost efectuată de debitor, acesta arătând în cuprinsul ordinelor de plată care sunt obligațiile pe care întelege să le stingă, totuși, acesta a efectuat plățile cu întârziere și nu a stins nici un fel de penalitate calculată până la momentul respectiv ).
D. consecință, instanța va admite în parte cererea principală, iar în ceea ce privește cererea reconvențională, instanța va admite primul petit, urmând ca în ceea ce privește petitele doi și trei ale cererii reconvenționale, acestea să fie respinse, petitul doi fiind lipsit de interes pentru pârât, deoarece nu urmărește obținerea unui folos al său, personal, ci acesta este al reclamantei care are interes în recalcularea obligației de plată pentru încălzirea spatiilor comune, iar petitul trei, întrucât acesta nu are un obiect determinat, respectarea dispozițiilor legale fiind o obligație generala, a tuturor subiectelor de drept, or, obiectul litigiului nu poate fi decât o pretenție concretă.
În baza art. 274 și 276 C.p.civ, instanța va obliga reclamanta la plata sumei de 722 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale proporțional cu petitele admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .-12, cu sediul în București, .-12, sect. 5, București, în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. H., domiciliat în B., ., ., apt. 8, jud. B..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul G. Ș. H. în contradictoriu cu reclamanta-pârât reconvențional Asociația de Proprietari .-12, și în consecință:
Respinge excepția lipsei de interes invocată de reclamantă.
Constată nulitatea absolută parțială a Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. .-12 din data de 15.03.2012, în ceea ce privește modul de calcul al încălzirii spațiilor comune ale condominiului.
Respinge primul petit al cererii principale, având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor comune constând în cheltuieli cu gaz spații comune aferent lunii aprilie 2012, în cuantum de 149,22 lei, ca fiind neîntemeiat.
Respinge primul petit al cererii principale având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor comune constând în cheltuieli comune aferente perioadei mai 2012-august 2012 ca fiind rămas fără obiect.
Respinge al doilea petit al cererii principale având ca obiect obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere la suma de 149,22 lei reprezentând cheltuieli comune constând în cheltuieli cu gaz spații comune, ca fiind neîntemeiat.
Obligă pârâtul la plata penalităților de întârziere la cheltuielile comune aferente perioadei august 2011-august 2012, mai puțin în ceea ce privește suma de 149,22 lei, începând cu data scadenței obligației de plată și până la data plății efective, fără ca penalitățile să depășească debitul principal.
Respinge restul pretențiilor ( petitele doi și trei ) ale cererii reconvenționale.
Obligă reclamanta-pârât reconvențional la plata sumei de 722 lei cheltuieli de judecată pe seama pârâtului-reclamant reconvențional.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. S. P. N. S.
Red: LSP/02.04.2014
Dact: NS/02.04.2014
Ex: 4
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 3496/2014. Judecătoria BRAŞOV | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
