Reziliere contract. Sentința nr. 1155/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1155/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 26231/197/2012
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
DOSAR Civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1155
Ședința publică din 05.02. 2013
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER: D. C. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind reclamanții C. I. și C. C. împotriva pârâților MĂLUȘELU G. D., MĂLUȘELU M.-Z., N. E. și N. L., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 13.01.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a se pronunța în cauză, a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2014, 28.01.2014, 04.02.2014, 05.02.2014.
JUDECATORIA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /25.10.2012 reclamanții C. I. și C. C. au solicitat ,în contradictoriu cu pârâții MĂLUȘELU G. D., MĂLUȘELU M.-Z., N. E. și N. L., să se dispună rezilierea contractului de rentă viageră nr. 955/11.04.2008 la BNP Beșchia G. D. din B.; să fie obligați pârâții la plata sumei de 6200 euro reprezentând suma restantă neachitată pe perioada aprilie 2010-octombrie 2012. În motivarea cererii s-a arătat că pârâții nu și-au respectat obligațiile contractuale începând cu luna martie 2010 refuzând a achita renta viageră la care s-au obligat .
Taxa datorată pentru cererea de chemare în judecată este de 1742 lei și 5 lei timbru judiciar, pentru taxa de timbru fiind admisă cererea de ajutor public judiciar, reclamanții fiind scutiți de plata acesteia.
Pârâții au formulat întâmpinare ( f 31-33) solicitând respingerea acțiunii. În cuprinsul întâmpinării s-a arătat în esență că contractul de rentă a fost modificat prin Actul adițional nr. 565/30.03.2010, renta fiind micșorată la 150 euro lunar pentru C. I. și 50 euro lunar pentru C. C. ; că renta era ridicată uneori de către C. C. cu împuternicirea și acceptul tatălui său C. I.; că dată fiind criza economică s-au diminuat prețul apartamentului astfel s-a discutat despre o reziliere convențională a contractului sau o modificare; că în iunie 2010 C. C. a consimțit la a renunța la acest contract și a fost de acord cu transformarea rentei viagere într-o rentă plătibilă pe durată determinată și a apreciat că sumele încasate până în iunie 2010 sunt corespunzătoare pentru cota de proprietate transmisă pârâților, iar scopul acestei înțelegeri a fost asigurarea în continuare a unei rente pentru C. I.; că din luna iunie 2010 pârâții s-au desocotit cu C. Cnstantin, care și-a dat acordul la radierea uzufructului viager, iar din iunie 2010 plățile au fost făcute doar în contul rentei lui C. I., în cuantum de 150 euro lunar ; astfel, s-a arătat că la data de 08.06.2010 s-a achitat suma de 500 euro; în luna martie 2011 s-a achitat suma de _ lei ( echivalentul a 3570 euro ) sume ce ar fi revenit lui C. I., dându-se declarația descărcătoare din data de 03.03.2011 semnată de C. I.; că după introducerea acțiunii au cerut explicații lui C. C., care la data de 18.12.2012 a reconfirmat convenția dintre ei conform declarației nr. 92 /18.12.2012 BNP B. E. L., iar la data de 27.12.2012 a încasat de la N. E. și L., în numele tatălui său, suma de 2000 euro pentru a acoperi anul 2013, recunoscând că toate plățile efectuate în intervalul aprilie 2010- decembrie 2012 au revenit credirentierului C. I., că C. C. le-a dat asigurarea că încasarea sumelor s-a făcut cu împuternicirea tatălui său, astfel în ceea ce-l privește pe C. C-tin. acestuia nu îi mai datorau rentă, iar lui I. i-au plătit în intervalul aprilie 2010-decembrie 2012 în total 6071 euro ( 500 euro la data de 08.06.2010, 3570 euro achitați la data de 03.03.2011 și 2000 euro în 27.12.2012 ), astfel renta a fost achitată chiar în avans, întrucât pentru perioada respectivă renta datorată era de 4950 euro.
În probațiune părțile au depus înscrisuri . S-a administrat proba cu interogatoriul părților. Au fost audiați martorii S. M. ( f 82) propus de reclamanți și R. M. E. ( f 83) .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține pe fondul cauzei următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de rentă viageră nr. 955/11.04.2008 autentificat la BNP Beșchia G. D. din B., potrivit căruia reclamanții, în calitate de credirentieri primeau de la pârâții debirentieri suma de 200 euro /lună C. I. și 150 euro /lună C. C.. În schimbul rentei viagere credirentierii au transmis debirentierilor nuda proprietate asupra imobilului situat în B., Calea București, nr. 33, . CF_, nr. top 7468/2/f/1/b/2/XI, credirentierii păstrându-și un drept de uzufruct viager asupra apartamentului mai sus arătat.
Nuda proprietate a fost evaluată la suma de_ euro, părțile inserând în contract un pact comisoriu și o clauză penală potrivit cărora în caz de neplată a rentei la termenul arătat, credirentierii vor putea cere, fiecare în parte executarea silită a rentei restante după trei luni de neplată și somarea legală a debirentierilor asupra bunurilor acestora și vor putea cere rezilierea contractului pentru neexecutare a obligației asumate și restituirea bunului transmis, fără restituirea ratelor lunare plătite până la această dată, urmând, pe cale de consecință să fie radiate din CF obligația rentei și interdicția de înstrăinare și grevare. Toate drepturile constituite au fost înscrise în cartea funciară, astfel cum reiese din extrasul de CF ( f 8).
Din probele administrate la dosar și raportat la sesizarea instanței, se reține că nu se contestă plățile rentei viagere făcute până la luna martie 2010, ci doar se susține că începând cu luna aprilie 2010 nu s-a mai achitat renta de către debirentieri. Debirentierii au susținut că au plătit în 08.06.2010 500 euro ambilor credirentieri, iar în martie 2011, suma de 3570 euro (_ lei ) tot ambilor credirentieri .
Din răspunsul pârâtului Mălușelu D. la interogatoriu reiese că, uneori, în anul 2010, renta se plătea la sediul agenției imobiliare, lui C. C-tin., fără ca acesta să dețină procură de la tatăl său pentru că „ nu a fost cazul „ . Pârâtul a susținut că „ întotdeauna a încasat C. „ pentru ca imediat să revină și să spună că cei doi credirentieri au fost și împreună, dar niciodată C. I. singur ( răspunsul la întrebarea nr. 2) . Din răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu mai reiese că pârâtul Mălușelu i-a dat lui C. C. suma de 2400 euro pentru că acesta din urmă „ era într-un impas financiar „ și nu pentru a-l determina să renunțe la rentă, pentru ca ulterior să precizeze că i-a dat banii pentru că-i datora în baza contractului, deși din toate chitanțele depuse nu reiese că i s-ar fi dat acestui credirentier într-o singură tranșă suma de 2400 euro, ci 500 euro la 18.06.2010 și 2000 euro în 28.12.2012. Din răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriu reiese că pârâții au trimis-o pe R. M. să le ofere reclamanților „ceva mai mic și o diferență de bani „.
Din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului Nyri E. reiese că în anul 2010 renta a fost achitată ambilor credirentieri, atât la birou sau acasă la Nyri „ fiind vecini „ ( răspunsul la întrebarea nr. 1-fila 68 verso ) . Din răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu reiese că C. C. avea nevoie de bani din cauza unor probleme personale, motiv pentru care acesta a fost la biroul pârâților și a cerut mai mulți bani, însă pârâtul Nyri a arătat că el nu știe ce sumă i s-a dat pentru că s-a ocupat Mălușelu D., dar a arătat că C. C. „a primit o sumă mai mare de bani decât de obicei, când a renunțat la rentă „ . Din răspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, reiese că renta nu s-a achitat lunar, din cauza crizei financiare „, dar după martie 2010 le-au dat bani pentru C. I. . Pârâtul recunoaște și el că au fost discuții ca reclamanții să renunțe la imobilul din Calea București și că pârâții au trimis-o pe R. M., chiar pârâtul mergând de mai multe ori, pentru a-i determina pe reclamanți să facă un schimb de locuințe . Pârâtul mai arată ( răspunsul la întrebarea nr. 10) că renta o plăteau amândurora credirentierilor, dar uneori și numai lui C. C., pentru că C. I. nu se putea deplasa. Din răspunsurile la întrebările nr. 13 și 14 reiese că C. C. a renunțat la rentă pentru o sumă mică pentru că „ avea nevoie de bani „, pe care pârâții i-au dat-o . Același pârât arată că i-a cunoscut pe reclamanți prin intermediul lui Mălușelu D., că aceștia aveau restanțe la chirie și erau dați în judecată, iar „ ei „ le-au propus să le achite restanțele.
Din răspunsurile la interogatoriul luat reclamantului C. I. reiese că acesta nu l-a împuternicit pe fiul său să ia banii de rentă pentru el, însă a acceptat că uneori fiul său a luat renta sa, arătând că ,de regulă, renta i-o aducea pârâtul Nyri E. ( răspunsul la întrebarea nr. 2) . Reclamantul recunoaște că plata din data de 30.03.2010 s-a făcut la biroul pârâților . Din răspunsul la întrebările nr. 6 și 7 din interogatoriu ( f 72) reiese că reclamantul C. I. nu a primit banii de rentă începând cu martie 2010, că Mălușelu D. și fiul său, C. C., au avut o înțelegere în baza căreia fiul său a primit „ 2400 euro pe parcursul a doi ani 2008-2010 și în iunie 2010”, că tot Mălușelu s-ar fi angajat că îi dă lui C. C. 2000 euro și anume 500 euro pe loc și 1500 euro prin contract, acest reclamant arătând că nu a știut că fiul său a renunțat la rentă și că Mălușelu D. i-a spus că dacă face schimbul „ vede renta „. Deși reclamantul C. I. nu a recunoscut inițial că ar fi primit suma de_ lei și nici suma de 2000 euro, ulterior a renunțat renunțe la denunțarea ca falsă a declarației din 03.03.2011( fila 58), acceptând că s-a făcut plata de_ lei.
Din răspunsul la interogatoriul luat reclamantului C. C. reiese că nu a avut împuternicire de la tatăl său să ridice și renta acestuia, pentru ca ulterior să revină și să arate că nu a luat banii fără împuternicire. Din răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriu ( fila 75) reiese că a primit 500 euro de la Mălușelu D. pentru a renunța la rentă și a se muta la „ demisol „ pentru ca tatăl său să rămână singur și lipsit de ajutor și să fie astfel constrâns să renunțe la apartament. Reclamantul C. C. a recunoscut că s-a mutat la demisol pentru scurt timp, a arătat că Mălușelu D. i-ar fi promis 8000 euro după ce s-a mutat și după semnarea actului, însă pentru că nu i-a dat banii și „ demisolul nu corespundea „ s-a întors acasă la tatăl său ( fila 75-verso ) . Reclamantul C. C. nu a recunoscut inițial plata de_ lei ,însă ulterior a renunțat renunțe la denunțarea ca falsă a declarației din 03.03.2011 și totodată a arătat că față de el pârâții nu mai au nicio obligație, dar față de tatăl său au, arătând că a primit 100 euro de la Mălușelu D. când a dat declarația în 27.12.2012 ( deși îi promisese 200 euro ) .
Din declarația martorului S. M. ( f 82) reiese că acesta știe de la reclamanți, cărora le frecventează casa, că din martie 2010 lui C. C. nu i-a fost plătită renta, iar cei doi reclamanți o duc greu, martorul arătând că știe de la reclamanți că pârâții au vrut să îi mute într-un demisol pe .> Din declarația martorei R. M. E. ( f 83) reiese că aceasta a fost de față când C. C. a primit o sumă mare de bani și a renunțat la dreptul său de uzufruct ; că pârâtul Mălușelu achita în general renta lui C. C., la birou, pentru că C. I. se deplasa greu . Martora recunoaște că le-a propus reclamanților să se mute pe . spațiu și să preia ea contractul de rentă în locul pârâților și să le achite o diferență, dar reclamanții nu au fost de acord. Martora arată că C. C. de câte ori venea la agenție spunea că l-a trimis tatăl său după bani, însă martora nu a văzut ca pârâții Mplușelu D. și Nyri E. să-l sune pe C. I. pentru a verifica dacă într-adevăr îl trimisese, motivația martorei fiind aceea că pârâții au avut încredere că banii erau duși la C. I. .Martora mai precizează că știe că atunci când C. C. a renunțat la uzufruct a primit o sumă mare de bani „ cca._ „ însă nu știe suma exactă și nici moneda ; că declarația pe care a semnat-o și martora ( fila 59) a fost dată în holul comun al agenției imobiliare deținute de martoră și agenția imobiliară a pârâtului Mălușelu D. ( a soției acestuia, de fapt ), iar Nyri E. s-a dus ulterior cu declarația la notar . Martora a mai declarat că ,deși a semnat declarația ca și martoră nu a citit-o, că nu a văzut să se fi dat vreo sumă de bani.
Coroborând cele de mai sus cu toate înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că, în fapt, anterior încheierii contractului de rentă viageră nr. 955/11.04.2008 autentificat la BNP Beșchia G. D. din B., între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 30/09.01.2008 la BNP Beșchia G. D. din B., prin care reclamanții, chiriași ai . la acea dată și cu mari datorii la întreținere ( erau deconectați de la utilități astfel cum reiese din antecontract ) au promis că vor vinde pârâților de față nuda proprietate asupra apartamentului care a făcut ulterior obiectul contractului de rentă viageră, după ce vor cumpăra apartamentul de la RIAL, pârâții fiind aceia care au achitat prețul către RIAL, utilitățile, taxele de reconectare, plus s-au obligat (și achitat parțial ) la plata rentei viagere de 300 euro / lună pentru cei doi reclamanți de față, care și-au păstrat uzufructul viager, pârâții obligându-se să nu-i” deranjeze cât trăiesc „ pe uzufructuarii credirentieri.
După încheierea contractului de rentă viageră, cuantumul rentei a fost redus la data de 30.03.2010, motivat de apariția crizei financiare și de faptul că prețul apartamentului a scăzut, reclamanții fiind de acord cu scăderea rentei ( deși nu ar fi fost obligați ) .
Instanța reține că până în martie 2010 nu au existat probleme între părți, că renta a fost achitată credirentierilor, când unuia pentru amândoi ( de regulă lui C. C. ), când amândurora astfel cum reiese din chitanțele a căror copii au fost depuse la dosar la filele 39-56, însă începând cu luna aprilie 2010 și până în 03.03.2011 lui C. I. nu i s-a achitat renta . La data de 08.06.2010 ( actul de la fila 57) Mălușelu D. și Nyri E. îi dau lui C. C. suma de 500 euro pentru ca acesta să renunțe la uzufruct, iar la data de 09.06.2010 C. C. dă declarația autentificată sub nr. 1005/09.06.2010 ( fila 84) prin care a renunțat la „ calitatea sa de titular al dreptului de uzufruct viager „ și și-a dat acordul să se radieze din cartea funciară dreptul său de uzufruct viager, însă această declarație nu afectează în nici un fel obligația debirentierilor de a-i achita renta stabilită prin contractul de rentă viageră.
Din întregul material probator administrat în cauză reiese că, pe parcursul anului 2010, pârâții începând cu luna aprilie, au făcut o singură plată, lui C. C. 500 de euro, iar până la data de 03.03.2011, când au plătit ambilor credirentieri suma de_ lei nu s-a mai făcut o altă plată. Că în înțelegere cu Mălușelu D., C. C. s-a mutat la demisolul pus la dispoziția sa de pârâți cu intenția clară de a-l constrânge pe C. I.- rămas complet fără ajutor –să accepte mutarea în demisol ( într-o cameră ), astfel încât apartamentul obiect al contractului de rentă să rămână la dispoziția pârâților. Aceste demersuri meschine ale pârâților nu ar fi putut fi făcute fără concursul lui C. C. de a cărui intelect și probleme personale au profitat din plin pârâții Mălușelu D. și Nyri Eeric.
Cu toate acestea C. I. a refuzat să se mute . Lui C. C. i s-au terminat banii dați de Mălușelu D. și cum acesta din urmă nu i-ar fi dat întreaga sumă promisă ( C. C. a spus că i s-au promis 8000 euro, neexistând însă alte dovezi decât spusele sale ) C. C. s-a întors în casa tatălui său .
Din actele depuse reiese că pentru lunile aprilie 2010-mai 2010 nu s-a achitat renta lunar, dar întrucât lui C. debirentierii i-au achitat suma de 500 euro în data de 08.06.2010, această sumă reprezintă de fapt renta cuvenită lui C. pe 10 luni, adică pe perioada aprilie 2010-ianuarie 2011 ( la 50 euro lunar, întrucât la 30.03.2010 renta a fost redusă prin acord ) .
La data de 03.03.2011 între părți se încheie actul intitulat „ declarație „ ( fila 58-copia conformă cu originalul ), conform căruia reclamanții au încasat suma de_ lei ( RON ) cu titlu de rentă viageră, adică 3750 euro( la cursul euro de 4,2 lei / 1 euro ) . Deși actul a fost inițial defăimat ca fiind fals, reclamanții precizând că la suma inițială de „ 1500 lei „ s-ar fi adăugat un „ 0” și ar fi fost schimbată data încheierii actului din 30.03.2010 în 03.03.2011, ulterior au renunțat la a defăima actul ca fiind fals ( pe actul original neputându-se observa, la prima vedere, vreo urmă de modificare ) . Prin urmare, instanța va reține ca fiind valabilă plata rentei efectuate către credirentieri, în sumă de 3750 euro din care, dată fiind data plății și plata anterioară făcută lui C. C. de 500 euro din data de 08.06.2010, pentru partea sa de rentă, instanța reține că 100 euro se cuveneau lui C. C. pe perioada februarie 2011- martie 2011, iar restul lui C. I. pe perioada aprilie 2010 -martie 2011 ( 1800 euro ), restul de 1850 reprezentând renta în avans care se cuvenea ambilor credirentieri pe o perioadă de 9 luni și câteva zile ( 1850 euro :200 euro/lună =9,25 ), adică până în decembrie 2011 inclusiv .
Din actele depuse la dosar și din răspunsurile la interogatorii nu mai reiese că s-au achitat alți bani până la data de 18.12.2012, când C. C. dă o declarație ( fila 59-60-data certă 92/1.12.012) în sensul că nu mai are nici un fel de pretenții „ decurgând din contractul de rentă viageră „ arătând că a realizat toate desocotirile în ceea ce privește obligația de plată a rentei față de el „ cu debirentierii Mălușelu D. și Nyri E., că „ ratifică astfel actul de înstrăinare cu privire la acest imobil „ neavând alte pretenții materiale . Din cuprinsul declarației nu reiese că C. C. a primit vreo sumă de bani, aspect confirmat și de depoziția martorei R. M., care a semnat actul în calitate de martor, C. C. însă confirmând la interogatoriu că a primit de la Mălușelu 100 euro, deși i-ar fi promis 200 euro .
Această declarație dată de C. C. și semnată și de Mălușelu D. și Nyri E. nu duce la încetarea a contractului de rentă viageră încheiat în ceea ce-l privește pe C. C., întrucât din cuprinsul acestei declarații nu reiese că s-a plătit vreo sumă de bani, iar renta a fost stabilită de comun acord ca fiind una viageră . Declarația nu duce la încetarea contractului de rentă nefiind îndeplinită nicio condiție care să atragă încetarea acestui contract sinalagmatic, credirentierul fiind în viață, iar obligația de plată a rentei neputându-se socoti că a fost definitiv îndeplinită, dat fiind contractul în ființă și cuprinsul declarației.
În speță, nu rezultă că debirentierii și-au îndeplinit în totalitate obligația față de credirentierul C. C., întrucât renta la care s-au obligat este una viageră, iar suma de 2000 euro achitată în 27.12.2012 ( ce va fi considerată ca fiind plătită lui C. C., după cum va urma ) nu poate reprezenta o cuantificare a rentei ce i se cuvine acestui reclamant dată fiind valoarea rentei din contract de_ euro . Pe de altă parte „ declarația „ nu este nici o reziliere convențională întrucât nu reiese acest aspect din conținutul ei, iar obligațiile apăreau ca fiind îndeplinite până la momentul semnării ei, ori rezilierea intervine pentru neîndeplinirea obligațiilor de către una dintre părți.
Contractul de rentă viageră din cauza dedusă judecății este unul aleatoriu, vânzarea cumpărarea ( care de regulă este comutativă ) fiind transformată în contract aleatoriu, întrucât drept preț al apartamentului s-a instituit obligația de plată a rentei viagere. Întinderea prestației datorate de cumpărătorii - debirentieri depinde de data incertă când va interveni încetarea din viață a celui care a înstrăinat bunul . Prin urmare, instanța reține că contractul de rentă viageră este în ființă față de ambii credirentieri chiar și după declarația dată de C. C. la 18.12.2012.
La data de 27.12.2012, după începerea procesului de față, între Nyri E. și C. C. se încheie actul sub semnătură privată intitulat „ Declarație și confirmare de plată „ ( fila 61) conform căruia C. C. a primit 2000 euro „ pentru tatăl său C. I. „ astfel încât „ după calculele” reclamantului C. C. ( instanța având îndoieli că C. C. ar fi putut face vreun calcul real ) pârâții ar fi în avans cu plata rentei pentru C. I.. Tot din această declarație reiese că C. C. „ declară și confirmă „ că plățile efectuate în perioada aprilie 2010-decembrie 2012, în valoarea de 6071 euro ( 3570 euro+500 euro+2000 euro-n.a. ) depășesc sumele cuvenite lui C. I. din contract, că aceste sume i-au revenit lui C. I., C. C. arătând că declară „ pe propria răspundere „ că este împuternicit de tatăl său să încaseze sume și să semneze orice acte privind contractul de rentă viageră, întrucât tatăl său este grav bolnav și nu se poate deplasa . Tot din declarație reiese că C. C. s-a obligat să se prezinte la notar cu tatăl său pentru a da „ declarație de recunoaștere că debirentierii nu mai au nicio obligație de plată până la data semnării „ declarației.
Instanța reține că odată cu înregistrarea cererii, în lipsa unui mandat scris din care să rezulte clar întinderea puterii conferite de tată fiului, adică intenția neîndoielnică de a-l mandat să-l reprezinte, declarația dată la data de 27.12.2012 nu are valoare juridică, iar C. C. nu putea încasa nicio sumă de bani pentru tatăl său și cu atât mai mult să facă „ recunoașteri și confirmări „ a unor plăți, în numele tatălui său, cu privire la sume care nu i-au fost plătite lui C. I.. Suma de 500 euro a fost achitată la data de 08.06.2010 lui C. C. nu l-a privit pe C. I. și nici suma de 2000 euro dată de Nyri la 27.12.2012, ci doar suma de 3570 euro a reprezentat o plată a rentei pentru amândoi credirentierii declarația de primire a acestei sume fiind semnată de amândoi ( fila 58) astfel cum s-a reținut anterior.
Declarația și confirmare de plată dată de C. C. la data de 27.12.2012 nu produce efecte juridice în persoana lui C. I., care nu a l-a împuternicit pe fiul său să ia cei 2000 euro ( nu s-a dovedit existența unui asemenea împuterniciri ) și care nu a primit nici un ban de la pârâți pe perioada ianuarie 2012- octombrie 2012 .
Instanța reține că intenția pârâților de a-i muta pe reclamanți într-un spațiu mult mai mic pentru a putea vinde apartamentul ce face obiectul contractului de rentă viageră, pentru că reclamanții nu sunt persoane vârstnice, a existat de la bun început, întreaga situație fiind de fapt o afacere imobiliară, astfel cum reiese chiar din cuprinsul întâmpinării unde pârâții au arătat că au redus renta pentru că a scăzut prețul apartamentului, ignorând faptul că au încheiat un contract aleatoriu și nu unul comutativ. Deși pârâții au mai arătat în întâmpinare că C. C. a renunțat la rentă cu scopul de a asigura renta în continuare pentru tatăl său, s-a dovedit că C. C. în înțelegere cu Mălușelu D. și Nyri E. a încercat de fapt să îl determine pe C. I. să accepte schimbul, lăsându-l o perioadă fără ajutor. În ceea ce privește susținerile pârâților că C. C. le-a dat toate asigurările că banii au fost încasați cu împuternicirea tatălui său, iar ei au avut încredere sunt nesusținute de materialul probator și fără valoare juridică cu atât mai mult cu cât Mălușelu D. și Nyri E. știau că C. C. avea nevoie de bani din cauza unor probleme personale și s-au folosit de acest fapt.
În ceea ce privește declarația martorei R. M., care a arătat că C. C. spunea că l-a trimis tatăl său după bani, nu înseamnă că C. I. chiar îl trimisese, martora neauzindu-l pe acesta din urmă să-l fi împuternicit pe fiul său să ridice banii . Martora, în intenția sa de a-i ajuta pe pârâți, se încurcă în declarații și spune că atunci când C. C. a dat declarație că renunță la uzufruct „ s-a dat o sumă mare de bani „ de „ cca._ „, însă nu știe exact suma și moneda, când de fapt, C. C. a primit la data de 08.06.2010 500 euro, iar suma de_ lei au primit-o ambii credirentieri în martie 2011. Instanța nu va înlătura declarația martorei, ci îi va da eficiență, reținând că martora a declarat ceea ce a perceput ea ( l-a auzit pe C. C. ) și ceea ce a auzit de la pârâți, plățile făcute de debirentieri fiind cele reținute anterior de instanță .
În concluzie, instanța reține că cei 2000 de euro plătiți lui C. C. la 27.12.2012 nu au fost primiți de C. I. în contul rentei, astfel că pe perioada ianuarie 2012-octombrie 2012 –în limitele sesizării din cerere - acestui reclamant nu i s-a achitat renta de către debirentieri, deși exista această obligație conform contractului, așa cum există și în continuare cât există contractul .
În drept, conform art. 969 alin. 1 și 970 alin. 1 din vechiul Cod civil, incident în cauză, „ Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” și ele trebuie „executate cu bună-credință.”
Potrivit art. 1646 din Codul civil vechi „ Acela în a cărui favoare s-a înființat, cu titlu oneros, o rendită pe viață, poate să ceară sfărâmarea contractului, dacă înființătorul ei nu dă asigurările stipulate pentru executare”. Conform art. 1647 din Codul civil „ Singura neplată a termenelor expirate a renditei nu dă drept celui în a cărui favoare este înființată să ceară întoarcerea capitalului, sau reintrarea în posesiunea fondului înstrăinat. El are numai dreptul de a face să se sechestreze și să se vândă averea debitorului său și a cere ca, neconsimțind debitorul, să se reguleze, din produsul vânzării, o sumă suficientă spre plata termenelor.”, iar potrivit art. 1648 și 1649 din același act normativ „înființătorul renditei nu poate să se libereze de plata ei, oferind înapoierea capitalului și renunțând la repetițiunea anuităților plătite, oricât de lungă fie viața acelor în a căror favoare s-a înființat rendita, și oricât de oneroasă fie prestația renditei „, iar „rendita pe viață se dobândește de proprietarul ei în proporția zilelor ce a trăit. Dacă însă s-a stipulat ca termenii ei să se plătească anticipat, atunci se consideră de câștigat fiecare termen din ziua în care a venit plata lui.”
Contratul de rentă viageră este un contract aleatoriu, bilateral, consensual și translativ de proprietate, principala obligație a debirentierului fiind aceea de a achita renta . Deși, potrivit art. 1647 din Codul civil vechi, spre deosebire de dreptul comun, credirentierul nu are dreptul să ceară rezoluțiunea/rezilierea contractului pentru neplata rentei, totuși dat fiind pactul comisoriu inserat în contractul de rentă viageră din cauza dedusă judecății, teoretic este posibilă rezilierea convenției pentru neplata rentei.
Instanța, față de materialul probator administrat în cauză va respinge cererea de reziliere a contractului de rentă viageră, avându-se în vedere că lui C. C. i s-a plătit renta pe perioada solicitată în acțiune, prin plata sumei de 2000 euro, cel căruia nu i s-a plătit renta începând cu ianuarie 2012 fiind C. I., însă acesta și datorită acțiunilor credirentierului C. C. și a lipsei de comunicare între credirentierul C. I. și pârâții debirenteri.
Rezilierea este o sancțiune extremă, care nu se justifică în cauza dedusă judecății, la acest moment și dată fiind situația concretă, ceea ce nu înseamnă că nu s-ar putea justifica în viitor pe o altă stare de fapt.
În ceea ce privește cererea credirentierilor privind obligarea debirentierilor la plata rentei pe perioada aprilie 2010-octombrie 2012, în cuantum total de 6200 euro, cererea va fi admisă doar în parte și anume doar pentru C. I. pentru perioada ianuarie 2012-octombrie 2012, neexistând o actualizare a cererii pe durata procesului . Ca atare, pârâții debirentieri vor fi obligați să îi achite reclamantului credirentier C. I. suma de 1500 euro și va respinge restul pretențiilor în ceea ce-l privește pe acest credirentier avându-se în vedere că până în decembrie 2011 renta i-a fost achitată prin plata celor_ lei la data de 03.03.2011, astfel cum s-a reținut anterior.
În ceea ce privește pretențiile lui C. C. de obligare a pârâților să îi achite rentă pe perioada aprilie 2010-octombrie 2012, instanța va respinge cererea ca fiind neîntemeiată întrucât acestui credirentier i s-a achitat renta pe întreaga perioadă solicitată, chiar și mai mult.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte cererea reclamanților, va obligă pârâții să plătească reclamantului C. I. suma de 1500 euro, reprezentând contravaloarea rentei rezultate din Contractul de rentă viageră nr. 955/11.04.2008 autentificat la BNP Beșchia G. D. din B., pe perioada ianuarie 2012-octombrie 2012 inclusiv și va respinge restul pretențiilor reclamanților ca neîntemeiate.
Instanța va stabili onorariu doamnei avocat MIESS E. B., desemnată de Baroul B. pentru a asigura asistenta si reprezentarea reclamanților C. I. și C. C., la valoarea de 1000 lei, suma ce urmează a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 274 din C., reținând culpa procesuală a pârâților, instanța îi va obliga să achite să achite Statului Român suma de 1179,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a onorariului de avocat în limita pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost formulată de reclamanții C. I. și C. C. ambii domiciliați în municipiul B., Calea București, nr. 33, ., . împotriva pârâților MĂLUȘELU G. D., MĂLUȘELU M.-Z. ambii domiciliați în B., ., nr. 2, . și N. E. și N. L. ambii domiciliați în B., .. 54A, jud. B. și în consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamantului C. I. suma de 1500 euro, reprezentând contravaloarea rentei rezultate din Contractul de rentă viageră nr. 955/11.04.2008 autentificat la BNP Beșchia G. D. din B., pe perioada ianuarie 2012-octombrie 2012 inclusiv .
Respinge restul pretențiilor reclamanților ca neîntemeiate.
Stabilește onorariu doamnei avocat MIESS E. B., desemnată de Baroul B. pentru a asigura asistenta si reprezentarea reclamanților C. I. și C. C., la valoarea de 1000 lei, suma ce urmează a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pârâții MĂLUȘELU G. D., MĂLUȘELU M.-Z. ,N. E. și N. L. să achite Statului Român suma de 1179,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a onorariului de avocat în limita pretențiilor admise.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică, astăzi, 05.02.2014.
P., GREFIER,
L. S. D. C. G.
Red./dact.LS-11.02.2014
4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8259/2014. Judecătoria... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1668/2014.... → |
|---|
