Rezoluţiune contract. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 11103/197/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 10.12.2014
Instanța constituită din
Președinte – A. N.
Grefier – C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “rezolutiune contract“ privind pe reclamanții, K. T. și D. A., în contradictoriu cu pârâții, T. I. și T. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10.12.2014, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.04.2014 sub nr._, reclamanții, K. T. și D. A., în contradictoriu cu pârâții, T. I. și T. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezolutiunea conventiei din data de 19.04.2011 si obligarea pârâtilor la restituirea sumei de 22.300 lei (echivalentul sumei de 5000 euro, fiind avut în vedere cursul valutar de la data sesizării instantei) si a dobânzii legale aferente de la data introducerii actiunii până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantii au arătat că la data de 19.04.2011 au încheiat cu pârâtii un antecontract de vânzare-cumpărare printr-un înscris sub semnătură privată, cu privire la apartamentul situat în Mun. Brasov, .. 7, ., .. Au întocmit un înscris denumit ”Chitantă” în care au consemnat faptul înmânării vânzătorilor întreaga sumă de bani ce constituia pretul vânzării, mai exact 42.000 de euro. În continuare, s-a sustinut că apartamentul în discutie a fost vândut de către pârâti numitului B. P., fiind încheiat în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 201/20.03.2012 la BNP ”C. D.”, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile rezolutiunii judiciare. În urma acestui fapt, reclamantilor le-a fost înapoiată suma de 37.000 de euro din totalul de 42.000 de euro plătit la data de 19.04.2011, rămânând astfel neachitat un rest de 5000 de euro.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 977, 978, 1020-1021 din Codul civil din 1864.
În probatiune, reclamantii au solicitat instantei încuviintarea probei cu înscrisuri, testimonială si interogatoriul pârâtilor.
Cererea a fost timbrată cu suma de 1220 de lei în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. c) din OUG 80/2013.
Pârâții, T. I. si T. E., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată (f. 33-34).
În motivarea cererii, acestia au arătat că după momentul răzgândirii reclamanților cu privire la cumpărarea apartamentului au fost nevoiti să caute un alt cumpărător, fapt care le-a cauzat prejudicii întrucât nu au mai reusit obtinerea aceluiasi pret. În consecintă, pârâtii au sustinut că le-au înmânat cumpărătorilor suma de 37.000 de euro si nu au mai înteles să restituie diferenta de 5000 de euro întrucât nu au mai fost formulate pretentii cu privire la această sumă, iar apartamentul a fost folosit de reclamanti timp de un an de zile. Se arată, în plus, că apartamentul a fost vândut ulterior la un pret mai mic cu stiinta reclamantilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.
În dovedire, pârâtii au propus administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantilor, precum si proba testimonială.
Sub aspectul probatoriului, instanta a admis si administrat proba cu înscrisuri si interogatoriile părtilor litigante, răspunsurile la întrebări fiind consemnate si atasate la dosar (f. 55-70).
Cu titlu preliminar, instanta retine că prezentului litigiu dedus judecătii îi sunt aplicabile dispozitiile vechiului Cod Civil, aspect confirmat de dispozitiile art. 102 din Legea nr. 76/2011 (contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa) raportat la art. 6 alin. 5 din Legea nr. 287/2009 (dispozitiile legii noi se aplică tuturor actelor si faptelor juridice încheiate ori, după caz, săvârsite sau produse după .). Astfel, instanta are în vedere că raportul contractual dintre părtile litigante a intervenit în data de 19.04.2011, anterior intrării în vigoare a noului cod civil (01.10.2011).
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanta retine următoarea situatie de fapt:
Reclamantii, K. T. si D. A., în calitate de cumpărători, si pârâtii, T. I. si T. E., în calitate de vânzători, au încheiat la data de 19.04.2011 un antecontract de vânzare-cumpărare printr-un înscris sub semnătură privată denumit ”chitantă” (f. 8), având ca obiect apartamentul situat în Mun. Brasov, .. 7, ., ., pentru suma de 42.000 de euro, suma care a fost predata integral la momentul incheierii conventiei.
Conventia asumată de părtile litigante prin semnătură, prin care fiecare parte contractantă se obligă către cealaltă parte să încheie un contract de vânzare, a generat obligatia de a încheia pe viitor contractul promis, fiind în prezenta unei obligatii de a face.
Ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, părtile litigante au hotărât încetarea efectelor raportului contractual generat de conventia din data de 19.04.2011, aspect confirmat de interogatoriul administrat în cauză (întrebările nr. 17-20 formulate de pârâti si răspunsurile date de reclamantul, D. A., f. 57).
În consecintă, pârâtii au făcut demersuri pentru găsirea altor cumpărători ai apartamentului în discutie, fapt ce s-a concretizat la data de 20.03.2012 prin încheierea cu numitul B. P. a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 201/20.03.2012 la BNP ”C. D.” (f. 14-17).
Pârâtii au restituit reclamantilor suma de 37.000 de euro din totalul de 42.000 de euro.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantii urmăresc constatarea rezolutiunii antecontractului de vânzare-cumpărare, cu obligarea pârâtilor la restituirea sumei de 5000 de euro.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ., „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Contractul este rezultatul unui acord de voințe, acord ce trebuie să se înscrie în limitele prevederilor legale, de la care părțile nu pot abdica în temeiul voinței unilaterale. Însă, principiul pacta sunt servanda presupune simetria existentă între modul de încheiere a contractului și modul de revocare a acestuia. Contractul este rezultatul unui mutuus consensus, iar revocarea lui trebuie să fie rezultatul unui mutuus disensus.
Din aceste dispozitii rezulta continutul principiului libertatii actelor juridice civile si anume, daca se respecta legea si bunele moravuri, subiectele de drept civil sunt libere sa incheie conventii, sa stabileasca continutul acestora, sa modifice sau sa puna capat actulului juridic incheiat anterior.
Posibilitatea revocarii contractului prin vointa . reglementat expres de art. 969 din C.civ. In realitate, este vorba despre un nou contract prin care se desface contractul incheiat anterior intre parti. In principiu, revocarea produce efecte pentru viitor, operand ca o rezolutiune amiabilă.
În speta dedusă judecătii, raportat la probele administrate în cauză, instanta a constatat că între părti a intervenit încetarea de comun acord (mutuus dissensus) a raportului contractual, aspect recunoscut de părtile litigante în cadrul probei cu interogatoriul administrat în cauză.
În consecintă, instanta va admite capătul de cerere ce priveste rezolutiunea contractului.
Rezolutiunea are ca efect desfiintarea contractului si, implicit, a raportului juridic nascut intre partile contractante. Rezolutiunea opereaza retroactiv, desfiintarea contractului avand loc atat pentru trecut, cat si pentru viitor, considerandu-se ca partile nu l-au incheiat. Atunci cand contractul a fost executat de catre una dintre partile contractante, consecinta este restituirea prestatiilor executate, potrivit principiului restitutio in integrum.
În ceea ce priveste capătul al doilea de cerere având ca obiect obligarea pârâtilor la plata sumei de 5.000 de euro, instanta retine că pârâtii au contestat existența și întinderea obligatiei, prevalându-se de faptul că nu a existat nicio întelegere cu privire la restituirea acestei sume către reclamanti.
Prin urmare, instanța constată că pârâtii nu și-au îndeplinit în mod culpabil obligația de a restitui reclamantilor suma de 22.300 lei (echivalentul sumei de 5000 de euro la data sesizării instanți), motiv pentru care se va admite și petitul doi al cererii de chemare în judecată, temeiul juridic fiind reprezentat de dispozițiile art. 969 din vechiul Cod civil, nefiind constatată intervenirea unei întelgeri contrare între părți.
Deopotrivă, obtinerea unui pret mai mic decât cel negociat initial cu reclamantii nu poate fi imputat cumpărătorilor, acestia fiind îndreptăti si la restituirea întregii sume în lipsa unei întelegeri contrare.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța reține urmatoarele: in lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor la nivelul dobânzii legale. Reclamantii sunt îndreptătiti să obțină valoarea dobânzii legale, datorită neonorării obligației de restituire a prețului, obligație bănească, prin natura sa, și, deci, susceptibilă a produce dobânzi.
Astfel, instanța va obliga pe pârâti la plata dobânzii legale aferente sumei de 22.300 de lei, dobanda ce va curge de la data introducerii cererii de chemare in judecata, deoarece în cauză sunt incidente dispozitiile art. 1082 din C.civ. raportat la art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011 („dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare”).
F. de principiul reparației integrale a prejudiciului, dobanda va curge pana la data achitarii integrale a debitului.
Pentru toate aceste motive de fapt si de drept, instanta va admite cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 in C.proc.civ., fiind în culpă procesuală, pârâtii vor fi obligati la plata sumei de sumei de 2.720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru (1220 lei – f. 3 si 24) si onorariu avocatial (1.500 lei).
In ceea ce priveste onorariul avocatial solicitat, in cuantum de 2.500 de lei atestat prin chitantele . nr. 515/11.04.2014 si . nr. 559/28.11.2014 (f. 71-72), instanta constata ca este disproportionat fata de complexitatea cererii de chemare in judecata, motiv pentru care, in baza art. 451 alin. 2 din C.proc.civ., îl va reduce la suma de 1.500 de lei. Astfel, instanța constată că, în conformitate cu art. 31 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului. Dintre aceste două componente pecuniare suportate de client, art. 451 din C.proc.civ. declară intangibile numai cheltuielile făcute în interesul procesual al clientului, cum ar fi taxa judiciară de timbru și plata sumelor cuvenite martorilor.
În aplicarea art. 451 alin. 2 C.proc.civ. potrivit căruia "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, tinând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său " nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți (art. 1270 C.civ.), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Textul induce în sistemul judiciar un principiu de raționalitate economică, de încurajare a alocării optime a resurselor. Dispozitiile art. 451 alin. 3 in C.proc.civ. au menirea de a sanctiona exercitarea abuziva a dreptului de a obtine despagubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vadit disproportionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care il presupune pregatirea apararii.
Acțiunea instanței poate fi numai în sensul reducerii onorariului, nu și în cel al majorării acestuia, iar criteriile de reducere a onorariului sunt „valoarea sau complexitatea cauzei”, „activitatea desfășurată de avocat”, complexitatea cauzei fiind cuantificată suficient de precis în activitatea sau munca.
Este adevărat că art. 451 alin. 2 face referire și la luarea în considerare de către judecător a circumstanțelor cauzei, însă această sintagmă nu poate fi utilizată ca temei pentru crearea de criterii suplimentare de către instanță (operațiune care ar face legea insuficient de previzibilă), ci semnifică doar că aprecierea se face in concreto, nu abstract.
Față de modul de formulare a textului legal, sunt criterii legale pentru exercitarea atribuției reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților: valoarea cauzei și munca (activitatea) desfășurată de avocat (complexitatea cauzei fiind un subcriteriu component al muncii).
Cu privire la activitatea (munca) avocatului, prezintă importanță tipul activității, amplitudinea, complexitatea, realitatea, necesitatea, rezonabilitatea și echitatea.
Totodată, este de retinut si practica in aceasta materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform careia partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele C. impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, S. si altii impotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei).
În acelasi sens, este de menționt și decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curtii Constitutionale, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civila.
Ca atare, suma de 2.500 de lei constand in onorariu de avocat, desi are un caracter cert nu indeplineste conditiile de a fi necesara si rezonabila si, in consecinta, diminuarea sa in limita sumei de 1.500 lei apare ca fiind legala si proportionala cu complexitatea cauzei si efortul depus din partea aparatorului.
În concret instanța are în vedere, într-o apreciere de ansamblu, complexitatea cauzei (raportat la obiectul cererii de chemare în judecată) și munca depusă de avocat (care s-a limitat la formularea cererii de chemare în judecată, a interogatoriului si prezentarea la două termene de judecată), criterii analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, K. T. și D. A., ambii cu domiciliul procesual ales în mun. B., .. 14-20, ., jud. B., la S.C.A. „Ghidermic si I.”, în contradictoriu cu pârâții, T. I. și T. E., ambii cu domiciliul procesual ales în mun. B., Calea Bucuresti nr. 28, ., apt. 32, la Cabinet de Avocat Piriu C..
Dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data 19.04.2011, având ca obiect imobilul-apartament situat în Mun. Brasov, .. 7, ., ..
Obligă pe pârâți la restituirea sumei de 22.300 lei (echivalentul sumei de 5000 de euro la data sesizării instanți).
Obligă pe pârâții la plata sumei de 2.720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 07.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 26/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria... → |
|---|
