Rectificare carte funciară. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 13415/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la: 16.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D. T.
GREFIER: C. BURGUȘ
Pe rol este soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „constatare nulitate act juridic”, formulată de reclamanta P. G., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. av. N. I. V., situat în C., ., județul B. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, București.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.12.2014, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. _ , reclamanta P. G. a chemat în judecată S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând a se constatat: nulitatea absolută a actelor de preluare a imobilului – teren (cu destinația de grădină) situat în intravilanul municipiului C., înscris în Cartea Funciară nr._ CF C. (nr. CF vechi: 9171 C.), sub nr. top 1757/2/2, în suprafață de 1566 mp, respectiv Declarația nr. 3397/29.07.1970 și Proces-verbal încheiat la data de 18 august 1970; nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului – teren (cu destinația de grădină) situat în intravilanul municipiului C., înscris în Cartea Funciară nr._ CF C. (nr. CF vechi: 9171 C.), sub nr. top 1757/2/2, în suprafață de 1566 mp; și a se dispune radierea dreptului Statului Român asupra imobilului situat în intravilanul municipiului C., înscris în Cartea Funciară, nr._ CF C. (nr. CF vechi: 9171 C.), sub nr. top 1757/2/2, în suprafață de 1566 mp cu consecința revenirea la situația anterioară de CF. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că: prin împrejurări necunoscute, în anul 1946, terenul anterior descris, a cărei revendicare se solicită, a fost preluat în mod abuziv de S. Român. După un interval relativ scurt de timp, proprietarii de drept ai terenului, bunicii reclamantei au intrat în stăpânirea de fapt a acestuia, situație care rezultă implicit din Procesul verbal nr. 150/01.11.1960, posesia fiind exercitată după decesul bunicilor de către pârânții reclamantei. Aceasta a mai arătat că procesul verbal de preluare a fost emis de autoritățile locale de abia în anul 1970, și statul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, a lăsat terenul în posesia autorilor reclamantei, posesie ce în prezent este exercitată de aceasta.
Reclamanta arată că procesul verbal de confiscare a averii este nul deoarece la data dresării acestuia era în vigoare art. 36 alin. 2 din Codul familiei potrivit căruia partajul bunurilor comune în timpul căsătoriei nu se putea face decât pentru motive temeinice și numai prin hotărâre judecătorească. Reclamanții invocă fraudarea legii și încălcarea normelor de ordine publică, inclusiv a prevederilor art. 12 din Constituția din anul 1952 și art. 480 c. civ., arătând că procesul verbal sus menționat este un act abuziv deoarece s-a dresat cu încălcarea dreptului de proprietate codevălmaș al defunctei S. P..
Reclamanții invocă de asemenea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 17 din Declarația Universale a Drepturilor Omului, precum și prevederile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001, practica și jurisprudența ICCJ și a Curții Europene
S. Român a formulat întâmpinare prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., în baza HG nr. 34/2009 și a O.M.F.P. nr. 1227/2006, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, arătând că întrucât imobilul este situat în intravilanul municipiului C., S. Român este reprezentat de municipiul C. prin Primar.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român se arată că bunul în discuție nu face parte din domeniul bunurilor prevăzute de art. 136 alin.4 Constituție, din cele prevăzute la pct.1 din anexă precum și din categoria altor bunuri de interes sau uz public național, declarate ca atare de lege conform art. 3 alin.2 din legea 213/198.
Pe fondul cauzei se invocă inadmisibilitatea acțiunii pe calea dreptului comun după . Legii nr. 10/2001, arătându-se că instanța de judecată nu poate analiza valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor ce intră sub incidența acestei legi și nici nu poate soluționa acțiuni în revendicare, procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 fiind obligatorie.
Se arată că reclamanta a ales calea sesizării directe a instanței de judecată pe calea unei acțiuni în constatarea nevalabilității titlului Statului care tinde la realizarea unor drepturi, fără a iniția sau a epuiza procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Se arată de asemenea că din conținutul acțiunii nu rezultă dacă reclamanta sau moștenitorii autorilor acesteia au urmat sau nu calea prevăzută de legea specială și că în doctrină și în practica judiciară s-a conturat ideea potrivit căreia acțiunea în revendicare este admisibilă numai în ipoteza în care persoana juridică notificată refuză să răspundă sau răspunde cu depășirea termenului legal la notificarea care i-a fost adresată (Deciziile ICCJ nr. 1372/2003, 2180/2003, 2601/2003, 3164/2004, 5757/2004, 6589/2004) iar în situația în care lipsa răspunsului la notificare este imputabilă persoanei care a formulat-o, promovarea unei acțiuni în justiție anterior deciziei este prematură și abuzivă. Potrivit jurisprudenței CEDO, condiționarea accesului la justiție de parcurgerea unei proceduri administrative prealabile nu reprezintă o restrângere a dreptului la un proces echitabil.
Se invocă de asemenea prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Imobilul revendicat îl reprezintă teren (cu destinația de grădină) situat în intravilanul municipiului C., înscris în Cartea Funciară nr._ CF C. (nr. CF vechi: 9171 C.), sub nr. top 1757/2/2, în suprafață de 1566 mp a fost proprietatea defuncților M. C. și M. A. (născută P.), cu drept de cumpărare conform înscrierilor de sub B 1.2., fiind bun comun al defuncților.
Prin procesul verbal de confiscare a averii și a declarației date în fața atorităților competente de la acea vreme, scriptic acest teren a trecut în proprietatea Statului Român, temeiul preluării constituindu-l Decretul nr. 712/1966.
Prin actul nr. 2681/1970 s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al Statului asupra cotei de 1/1 din imobil cu drept de confiscare.
Potrivit actelor de stare civilă instanța reține că reclamnata are calitatea de moștenitor legal al defuncților proprietari tabulari – nepoată, descendentă de grad. II.
Din depoziția martorului audia rezultă că întreaga suprafață de 1566 mp. înscrisă în cartea funciară a fost lăsat în posesia familiei M. C. și M. A. (născută P.) după încheierea actului de confiscare, nefiind niciodată preluat de S. Român și nici de Primăria Municipiului C. iar din certificatul de atestare fiscală nr. 2068/22.01.2014, rezultă că reclamanții sunt înscriși în evidențele fiscale și plătesc impozit pentru întregul teren.
Instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român trebuie respinsă întrucât terenul în litigiu a fost preluat de S. Român care este proprietar tabular în prezent, nefiind reținute susținerile acestuia din cuprinsul întâmpinării în sensul că nu a participat la raportul juridic privind confiscarea, actul de justiție fiind înfăptuit de instanțe care sunt instituții ale statului, executorul judecătoresc executând o hotărâre judecătorească.
În atare circumstanțe se impune implicit și respingerea excepției lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice întrucât potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 S. este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații și este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește alte organe în acest scop.
În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001, instanța a calificat excepția invocată de pârât ca apărare de fond.
Mai întâi trebuie precizat faptul că acțiunea de față nu este o acțiune în revendicare, întrucât autorii reclamantei și aceasta nu au pierdut niciodată atributele posesiei și folosinței
Legea nr. 10/2001 reglementează procedura specială de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, art. 9 prevăzând că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie persoanelor îndreptățite iar potrivit procedurii de restituire prevăzută de art. 20, au această obligație deținătorii imobilelor. Rezultă deci că reclamanții nu aveau obligația ca pentru rezolvarea situației juridice a imobilului în litigiu să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, astfel încât acțiunea pe care au promovat-o în această cauză nu este inadmisibilă.
În acest sens trebuie remarcat că prin Decizia nr. 33/09.06.2009 a ICCJ prin care s-a soluționat recursul în interesul legii s-a statuat cu privire la admisibilitatea acțiunilor în revendicare pe calea dreptului comun a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Din actele administrate și declarația martorului instanța reține pe de o parte că autorii reclamantei au folosit întotdeauna acest teren – deci nu erau aplicabile decretului 712/1966, act care oricum a fost apreciat în mod constant de literatura și practica judiciară că nu poate constitui temei al unui just titlu al statului.
In consecință instanța reține că actul de confiscare este lovit de nulitate absolută
Instanța reține de asemenea că titlul în temeiul căruia a fost înscris dreptul de proprietate este nevalabil, întrucât în cartea funciară s-a înscris ca temei al dreptului de proprietate al Statului procesul verbal de confiscare și nu hotărârea judecătorească prin care să se constate neuzul.
Având în vedere considerentele expuse instanța urmează a admite acțiunea dispunând radierea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului situat în intravilanul municipiului C., înscris în Cartea Funciară, nr._ CF C. (nr. CF vechi: 9171 C.), sub nr. top 1757/2/2, în suprafață de 1566 mp cu consecința revenirea la situația anterioară de CF.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a STATULUI ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge excepția calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul S. Român.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. G. cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat N. I. V. situat în municipiul C., ., județul B. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul București, ., sector 5, cod_.
Constată nulitatea absolută a actelor de preluare a imobilului – teren (cu destinația de grădină) situat în intravilanul municipiului C., înscris în Cartea Funciară nr._ CF C. (nr. CF vechi: 9171 C.), sub nr. top 1757/2/2, în suprafață de 1566 mp, respectiv Declarația nr. 3397/29.07.1970 și Proces-verbal încheiat la data de 18 august 1970.
Constată nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului – teren (cu destinația de grădină) situat în intravilanul municipiului C., înscris în Cartea Funciară nr._ CF C. (nr. CF vechi: 9171 C.), sub nr. top 1757/2/2, în suprafață de 1566 mp.
Dispune radierea dreptului Statului Român asupra imobilului situat în intravilanul municipiului C., înscris în Cartea Funciară, nr._ CF C. (nr. CF vechi: 9171 C.), sub nr. top 1757/2/2, în suprafață de 1566 mp cu consecința revenirea la situația anterioară de CF.
Ia act că nu se solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Apelul se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. T. C. BURGUȘ
Tehnored. CDT/30.07.2015
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8586/2014. Judecătoria... → |
|---|
