Acţiune în constatare. Sentința nr. 2515/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2515/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 33405/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2515
Ședința publică din data de 09.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 09.02.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2015, iar apoi pentru data de 09.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANTA,
P. cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 17.12.2013 sub dosar nr._, reclamantul T. A., prin mandatar T. A. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. F. S.A., prin Agenția AFEE B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că nu datorează contravaloarea facturilor fiscale . nr._/01.0.2013 în cuantum de 760,71 lei și . 13 nr._ din 22.07.2013 în cuantum de 3191,09 lei, pârâta să fie obligată la anularea facturilor menționate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contract de furnizare energie electrică, fiecare dintre părți achitând-se de obligațiile sale. În conformitate cu practica creată e pârâtă, citirea indexului contorului se face la un interval de 3 luni, pentru cele două luni precedente, consumul fiind estimat în funcție de istoricul fiecărui client. Astfel, prin factura fiscală . 13 nr._ emisă la data de 29.03.2013, s-a facturat consumul de energie electrică pentru perioada 21.12._13, înregistrându-se un consum de 338 Kwh, pentru care a achitat suma de 98,72 lei, indexul nou al contorului tip index citire fiind de 727. Următoarea citire a contorului s-a făcut la data de 26.06.2013 pentru perioada 27.03._13, când s-a înregistrat un consum de 1547 Kwh, indexul nou ajungând la 2274, fiind obligat la plata sumei de 760,71 lei. Față de consumul înregistrat, a formulat reclamație la pârâtă în ceea ce privește indexul citit, astfel că la data de 22.07.2013, i s-a înlocuit contorul de către un angajat al pârâtei. Contorul a fost ridicat de reprezentantul pârâtei și trimis la laborator pentru verificări, intervenție pentru care s-a emis ordin de serviciu și bon de mișcare, înscrisuri din care rezultă că intervenția a avut loc la data de 22.07.2013, la demontare index energie activă rată unică/vârf/noapte era de 8169 sau 9169, iar la montare același index înregistra 3. Urmare acestei intervenții, la data de 22.07.2013, pârâta a emis factura . 13 nr._/22.07.2013 în cuantum de 3191,09 lei pentru un consum de 5882 Kwh, perioada de citire fiind 26.06._13, respectiv 3 săptămâni, iar din discuțiile avute cu reprezentanții pârâtei, i s-a comunicat că obligația de plată a celor facturi în valoare de 3191,09 lei și de 760,71 lei, a fost suspendată până la finalizarea verificării metrologice a contorului. Ulterior i s-a comunicat de către pârâtă că reclamația nu este întemeiată, fiind obligat la plata celor două facturi mai sus menționate. Întrucât nu a consumat întreaga cantitate de energie electrică menționată în cuprinsul celor două facturi, a solicitat admiterea cererii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 59, 62 lit. c, d, art. 87 lit. a din Legea nr. 132/2012, art. 45 din Legea nr. 318/2003.
În susținerea cererii, au fost depuse în copie vizată spre conformitate, înscrisuri și procura judiciară autentificată sub nr. 1390/11.11.2013 (fl. 8-19).
La data de 10.02.2014, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta a depus întâmpinare (fl. 22), solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. A afirmat că facturarea consumatorilor se face pe baza înregistrării grupului de măsurare conform Regulamentului de furnizare a energiei electrice HGR 1007/2004, astfel că atunci când nu se constată defectarea sau funcționarea incorectă a contorului, factura este prezumată prin lege a fi emisă corect. În cauză, consumatorul a reclamat defectarea contorului pe motiv că acesta a înregistrat un consum disproporționat de mare față de consumul estimat de el, astfel că s-a procedat la verificarea contorului de către operatorul de măsurare, iar în urma verificărilor s-a constatat funcționarea corectă a contorului. P. urmare, solicitarea reclamantului privind anularea facturilor apare ca neîntemeiată. În final, a precizat că operatorul de măsurare este operatorul de distribuție care este societate distinctă de S.C. E. F. S.A., în speță, măsurarea fiind asigurată de . Sud SA-SDEE B..
În drept, au fost invocat dispozițiile art. 205 N.C.pr.civ.
În apărare, au fost depuse înscrisuri (fl. 25-33).
La data de 03.04.2014, prin serviciul Registratură al instanței, reclamantul a depus cerere modificatoare (fl. 37), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că nu datorează nici contravaloarea facturii fiscale . nr._/12.12.2013 în cuantum de 92,07 lei reprezentând deconectare branșament monfazat, pârâta urmând a fi obligată și la anularea facturii menționate. A menționat că în data de 12.12.2013, în temeiul ordinului de serviciu nr._/09.12.2013, reprezentantul pârâtei a procedat la deconectarea branșamentului care deservea locuința sa pentru că nu a achitat contravaloarea facturilor contestate prin prezenta cerere.
A anexat în copie factura fiscală . nr._/12.12.2013, ordin de serviciu nr._/09.12.2013, (fl. 40, 41).
În temeiul art. 255-art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a depus și istoricul consumului clientului pe un an, precum și buletinul de verificare metrologică al contorului de energie electrică (fl. 66, 67), iar pentru pârât și proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la fila 59 dosar.
La data de 01.09.2014, instanța a reținut cauza spre soluționare, însă la data de 06.10.2014, cauza a fost repusă pe rol în vederea administrării probei cu înscrisuri, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de ședință din data de 10.11.2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile litigante a intervenit un contract ce a stat la baza furnizării de către pârâtă a serviciului de alimentare cu energie electrică către imobilul aparținând reclamantului. În temeiul acestui contract, pârâta a emis către reclamant facturile fiscale nr._/01.07.2013, nr._/22.07.2013, nr._/12.12.2013, în valoare totală de 4043,87 lei.
În ce privește factura nr._/22.07.2013, instanța reține că valoarea consumului înregistrat pentru perioada facturată este mult mai mare decât media consumului lunar aparținând reclamantului într-un an (90 kwh), după cum arată însăși pârâta.
Din adresa nr. 708-1035/22.01.2015, instanța constată faptul că pârâta nu justifică situația în care se găsește reclamantul, în calitatea sa de beneficiar al serviciului de alimentare cu energie electrică, în sensul că aparatul de măsurare a consumului său, care potrivit verificării metrologice a funcționat corect, a înregistrat un consum ce nu poate fi totuși suportat de instalația electrică ce deservește apartamentul reclamantului, astfel cum rezultă din aceeași adresă. Or, având în vedere dispozițiile cuprinse în cap. VIII din HG nr.1007/2004, incidentă în speță, privind responsabilitățile furnizorului și calitatea comercială a serviciului furnizat, o atare situație nu poate fi acceptată de instanță.
De asemenea, raportat la dispozițiile art. 128 din același act normativ, instanța apreciază că reclamantul nu poate fi obligat să plătească decât consumul real, or, situația mai sus reținută nu este de natură să convingă asupra realității consumului facturat.
Din conținutul adresei mai sus menționate, rezultă faptul că un astfel de consum ar fi posibil doar aplicând modul de calcul din respectiva adresă, adică împărțirea consumului facturat pe o perioadă de 107 zile, mult mai mare decât perioada facturată aferentă facturii în discuție (23 de zile). per a contrario, aplicând acest mod de calcul la perioada facturată (de 23 de zile) un astfel de consum nu este posibil.
Instanța apreciază că acceptarea unei astfel de situații ca temei pentru obligarea reclamantului la plata contravalorii acestei facturi ar echivala cu o încălcarea a principiilor de contractare prevăzute de art. 21 din HG nr.1007/2004, conform căruia:”Furnizorul asigură serviciul de furnizare a energiei electrice pentru toți clienții săi, pe principii de egalitate de tratament și transparență…”; existența unei astfel de situații nu este în nici un caz imputabilă reclamantului, acesta putând fi obligat doar la ceea ce efectiv a consumat, nedovedindu-se în speță ca această situație ar fi rezultatul încălcării de către reclamant a vreuneia dintre obligațiile sale contractuale sau prevăzute de lege.
În speță, obligarea reclamantului la plata unui consum nereal, mult mai mare decât acesta ar fi putut consuma din punct de vedere tehnic, ar însemna o încălcare a unui principiu fundamental de drept - îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei, în dauna patrimoniului reclamantului.
Ca atare, relativ la factura nr._/22.07.2013, instanța va admite primul petit al cererii reclamantului în sensul că, constată că acesta nu datorează contravaloarea acestei facturi, iar, pe cale de consecința va admite și al doilea petit, în sensul că urmează să anuleze această factură.
În ceea ce privește factura nr._/01.07.2013, instanța reține faptul că și în acest caz valoarea consumului facturat este mai mare decât aceeași medie a consumului lunar dintr-un an aferent imobilului aparținând reclamantului. Însă, în acest caz instanța nu mai constată existența situației reținute cu privire la factura fiscală nr._/22.07.2013.
Având în vedere consumul înregistrat de aparatul de măsurare raportat la perioada facturată de aproximativ trei luni, aferentă acestei facturi, instanța constată că în acest caz nu există elemente care să contrazică realitatea înregistrărilor de către contorul de energie electrică, motivele invocate de reclamant neputând fi reținute în acest sens.
Ca atare, instanța apreciază că, față de probatoriul administrat în cauză, consumul înregistrat și facturat cu factura nr._/01.07.2013, este unul real, astfel că urmează să respingă petitul formulat de reclamant în sensul constatării că nu datorează contravaloarea acesteia și, pe cale de consecință, și petitul privind anularea acestei facturi.
În ce privește factura nr._/12.12.2013, instanța constată că aceasta a fost emisă de pârâtă ca urmare a debranșării reclamantului de la rețeaua de alimentare cu energie electrică pentru neexecutarea obligației de plată a serviciului furnizat. În condițiile în care instanța a respins cererea reclamantului de a constata că nu datorează contravaloarea facturii nr._/01.07.2013, și, totodată, cererea de anulare a acesteia, rezultă că reclamantului îi incumbă o obligație restantă de plată a serviciului prestat de pârâtă, pentru care aceasta în mod întemeiat a emis factura nr._/12.12.2013.
Ca atare instanța va respinge cererea reclamantului de a se constata că nu datorează contravaloarea facturii nr._/12.12.2013 și, pe cale de consecință, va respinge și petitul privind anularea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul T. A., cu dom. în ., ., jud. B., prin mandatar T. A. M., cu același domiciliu, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. F. S.A., cu sediul în București, ., nr. 1A, sector 1, înregistrată la ORC sub nr. J_, având C. RO_, prin Agenția AFEE B., având C._, cu sediul în mun. B., .. 25, jud. B..
Constată că reclamantul nu datorează contravaloarea facturii fiscale . 13 nr._/22.07.2013 în cuantum de 3191,09 lei.
Obligă pe pârâta la anularea facturii fiscale . 13 nr._/22.07.2013 în cuantum de 3191,09 lei.
Respinge celelalte pretenții formulate de reclamant relativ la facturile fiscale . nr._/01.07.2013 în cuantum de 760,71 lei, . nr._/12.12.2013 în cuantum de 92,07 lei.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 292 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
17.07.2015, 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2509/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 2534/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
