Contestaţie la executare. Sentința nr. 9318/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9318/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 9318/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
Sentința civilă Nr. 9318/2015
Ședința publică din data de 05.10.2015
PREȘEDINTE – R. M. B.
GREFIER – D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorul P. N. în contradictoriu cu intimatul A. G..
Dezbaterile au avut loc în data de 18.09.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28.09.2015 și pentru data de 05.10.2015, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2015 sub nr._, contestatoarea P. N., în contradictoriu cu intimatul A. G., a formulat contestație la executare în dosarul execuțional nr. 259/2009 al Biroului executorului judecătoresc A. R. L., prin care a solicitat sa fie anulate în totalitate actele si formele de executare silită ca urmare a constatării perimării de drept și a constatării prescrierii dreptului de a pune în executare silită titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 255/13.03.2008, în temeiul art. 405 din codul de procedură civilă și a Decretului lege nr.167/1958, art.6.
În motivare, a arătat, în esență, că la data de 01.07.2009 intimatul s-a adresat executorului judecătoresc, la data de 29.07.2009 a fost încuviințată executarea silită, la data de 17.08.2009 a fost emisă somația imobiliară, notată în cartea funciară la data de 28.08.2009, iar de la data de 30.03.2010 până la data de 07.10.2010 creditorul nu a mai făcut niciun demers lăsând sa treacă peste 6 luni de la data efectuării unui act de executare, fiind incidente prevederile art. 389 al.1 din Codul de procedură civilă.
A mai arătat contestatoarea că intimatul nu a mai formulat niciun fel de cerere de stăruință în executare, lăsând în nelucrare dosarul deși executorul a mai făcut niște adrese către SPCLEP B., Consiliul Local B., CAS B., în perioada 01.04.2011 – 19.09.2011, după care nu a mai făcut niciun demers până în data de 27.11.2012, când a emis o adresa către CAS B., la care s-au făcut reveniri în 16.05.2013 și 15.05.2015.
În opinia contestatoarei, toate aceste demersuri nu au avut la bază o cerere de continuare a executării formulată de către intimat.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat, în esență, că executarea nu este prescrisă, întrucât termenul de prescripție a fost întrerupt prin emiterea actelor de executare.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Situația de fapt:
Prin sentinta civilă nr 2558/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr_ contestatoarea a fost obligată la plata către intimat a sumei de 37 161 lei.
Intimatul s-a adresat Biroului executorului judecătoresc A. R. L. cu o cerere de executare silită imobiliara, formându-se astfel dosarul de executare 259/2009 în cadrul căruia la data de 29.07.2009 a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria B..
La data de 17.08.2009 a fost emisă somația de plata, notată în cartea funciară la data de 28.08.2009, iar la data de 13.08.2009 a fost întocmit procesul-verbal de situație, privind imobilul înscris în CF nr._ a localității B., nr. Top 9358/1/1/2/2/12.
Prin procesul-verbal din data de 04.09.2009 s-a constatat că debitoarea nu s-a prezentat pentru achitarea debitului, ocazie cu care creditorul a precizat că stăruie în executare.
La data de 03.03.2010 au fost emise de către executor adrese către intimat, Direcția de Impozite și Taxe Locale.
La data de 05.10.2010 executorul judecătoresc i-a comunicat o adresa intimatului prin care îi solicita să precizeze dacă și-a recuperat debitul, context în care la data de 07.10.2010 intimatul a solicitat continuarea executării silite.
La data de 11.10.2010 executorul i-a cerut intimatului, prin adresă, să desemneze un expert tehnic în vederea expertizării imobilului aflat în proprietatea debitoarei, pentru scoaterea lui la licitație publică.
Ulterior au fost emise adrese către SPCLEP B. ( 01.04.2011), CAS B. (12.08.2011, 27.11.2012, 16.05.2013, 15.05.2015), Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. (15.05.2015).
În drept, conform dispozițiilor art. 389 din Codul de procedură civilă, daca creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără a fi urmat de alte acte de urmărire, executare silită se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Potrivit dispozițiilor art. art. 6 din Decretul nr. 167/1958 dreptul de a cere executarea silita în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani . De asemenea, potrivit art. 405 al.1 teza 1 din Codul de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie, în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. Acest drept se naște, în cazul hotărârilor judecătorești, de la data la care acestea devin executorii, termenul de prescripție fiind întrerupt, potrivit art. 405 ind. 2 din Codul de procedură civilă, în cazul intervenției uneia din următoarele situații: la data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite, sau în timpul acesteia a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu, ori a recunoașterii, în alt mod a datoriei, pe data depunerii cererii de executare, pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 al. 2 din Codul de procedură civilă, pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare sau pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 371 ind. 6 din Codul de procedură civilă.. După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție, potrivit art. 405 ind.2 din Codul de procedură civilă.
Soluția instanței:
Raportând dispozițiile legale menționate mai sus la situația de fapt reținută de către instanță, constată că de la data de 30.03.2010 când a fost emisă adresa către Direcția de Impozite și Taxe Locale până la data de 30.09.2010, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 389 alin. 1 Cod procedura civila, intimatul nu a săvârșit niciun acte de executare silita. Așa fiind, executarea silita începută s-a perimat prin trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la ultimul act de executare.
La data de 07.10.2010, intimatul a formulat o cerere de continuare a executării silite, urmată de un act de executare la data de 01.04.2011 și la data de 12.08.2011. De la această dată, creditorul a lăsat să treacă din nou 6 luni până la următorul act de executare, care a fost îndeplinit la data de 27.11.2012 astfel că din nou a operat perimarea. Următorul act a fost efectuat la data de 16.05.2013 (adresă către CAS B.) și ulterior la data de 15.05.2015 (adrese către CAS B. Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., așadar cu trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la ultimul act de executare.
Perimarea, ca sancțiune juridică, are ca efect desființarea actelor de executare împlinite, creditorul fiind obligat să înceapă o nouă executare silită, situație în care el trebuie să emită o somație nouă, dar, potrivit art. 389 al. final, nu mai trebuie să alăture titlul ce se execută. Organul de executare trebuie să refuze continuarea executării, când constată că a intervenit perimarea. Dacă executorul judecătoresc continuă executarea, deși a operat perimarea, debitorul poate invoca perimarea pe calea contestației la executare.
În cauză, a intervenit în mod succesiv perimarea, astfel că actele de executare îndeplinite de către executor sunt desființate de drept ca urmare a efectului acestei sancțiuni.
Instanța retine, de asemenea, ca sunt întemeiate susținerile contestatoarei referitoare la faptul ca dreptul la executare silita este prescris. În acest sens, reține, în prealabil, că îndeplinirea unor acte de executare nu are niciun efect cu privire la prescriptia dreptului de a cere executarea silita daca, ulterior, executarea pornita în baza actului începător a fost perimata (art. 405 ind2 alin. 3 Cod procedura civila).
In speta, dreptul intimatei de executare silita a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. nr 2558/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr_, pronunțată la data de 13.03.2008 s-a prescris la data de 13.03.2011, fiind vorba de o hotărâre susceptibilă de recurs care nu a fost recurată (art. 377 al.2 pct.1 din Codul de procedură civilă).
Sustinerea intimatului în sensul că termenul de prescripție a fost întrerupt prin actele de executare efectuate este neîntemeiată, întrucât actele de executare desființate ca urmare a intervenirii penimării numai produc nici un efect.
Față de aceste considerente, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatoarea P. N., în contradictoriu cu intimatul A. G., va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 259/2009 al Biroului executorului judecătoresc A. R. L. ca urmare a intervenirii perimării și va constata prescris dreptul de a cere executarea silită.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat (chitanța nr.205/30.06.2015), acesta fiind partea căzută în pretenții.
În temeiul art. 45 al.1 lit.f) din OUG 80/2013 va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 100 lei, reprezentând taxa de timbru achitată, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea P. N., cu domiciliul în B., ., ., jud. B., CNP_ în contradictoriu cu intimatul A. G., cu domiciliul în B., ., ., jud. B...
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 259/2009 al Biroului executorului judecătoresc A. R. L. ca urmare a intervenirii perimării.
Constată prescris dreptul de a cere executarea silită.
Ia act de renunțarea contestatoarei la cererea de suspendare a executării silite.
Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 100 lei, reprezentând taxa de timbru achitată, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.10.2015.
Președinte, Grefier,
Dact/teh. red/BRM/04 decembrie 2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9225/2015. Judecătoria BRAŞOV | Succesiune. Sentința nr. 9397/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
