Contestaţie la executare. Sentința nr. 2458/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2458/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2001/197/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2458
Ședința publică din data de 6.03.2015
Instanța compusă din:
Președinte – M. S. – judecător
Grefier - M. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimata E. T. Kft.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat R. C. pentru contestatoare și avocat T. M. pentru intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 27.02.2015 B. I. H. a depus la dosar, prin serviciul registratură, copii certificate de pe actele dosarului de executare nr.2/E/2015 iar la data de 3.03.2015 intimata a depus întâmpinare cu înscrisuri anexă.
Instanța, procedând la verificarea competenței sale în baza art.131 alin.1 Noul Cod procedură civilă raportat la disp.art.650 Noul Cod de procedură civilă, reține că este legal investită, fiind competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei acțiuni.
Avocat T. M., pentru intimată, învederează că a transmis contestatoarei, prin mail, întâmpinarea și înscrisurile atașate, depunând la dosarul cauzei întâmpinarea în original. Totodată arată că a atașat un înscris pe lângă actele transmise la dosarul cauzei, prin mail, respectiv extrasul bancar de la Citibank Ungaria care confirmă că la data de 2.12.2011 s-a încasat suma de 50.000 euro, plată efectuată de către partea contestatoare.
Instanța acordă cuvântul părților asupra cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Având cuvântul, avocat R. C., pentru contestatoare, arată că menține cererea de suspendare a executării silite formulată în măsura în care s-ar formula o cale de atac ulterior pronunțării pe fond a cererii.
Avocat T. M., pentru intimată, având cuvântul arată că deși nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării silite s-a dispus suspendarea provizorie încă din luna februarie până la termenul de astăzi când, cauza este în stare de judecată și instanța urmează să se pronunțe pe fondul contestației, astfel că, o suspendare solicitată pe motiv că există posibilitatea exercitării unei căi de atac, nu are temei legal.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, invocată de contestatoare.
Având cuvântul, avocat R. C., pentru contestatoare, arată că unicul moment temporal al întreruperii termenului de prescripție a început în august 2010 însă intimata susține că prescripția ar fi început în anul 2011 în urma respingerii acțiunii în anulare și ulterior a recursului. Dispozițiile procedurale sunt clare iar codul de procedură civilă de la acel moment și cel din prezent arată clar că hotărârea arbitrală este definitivă, nu există conceptul de putere arbitral definitivă și irevocabilă astfel cum a menționat intimata prin întâmpinare. Totodată arată că recunoașterea din anul 2012 nu are efectul unei recunoașteri necondiționate și deci nu are efect întreruptiv.
Avocat T. M., pentru intimată, având cuvântul arată că această recunoaștere are efect întreruptiv având în vedere adresa nr.601/16.01.2012, anexată contestației la executare, prin care contestatoarea recunoaște că mai are de achitat suma de 50.000 euro din hotărârea arbitrală și în care nu se afirmă că intimata ar trebui anterior să predea scrisoarea de garanție și să efectueze reparațiile și celelalte obligații stabilite prin hotărârea arbitrală. Tot în această adresa de înștiințare, la aliniatul doi, contestatoarea spune că își va îndeplini toate obligațiile care decurg din sentința definitivă și irevocabilă, respectiv va efectua plata de 50.000 de euro cât și cheltuielile arbitrale rămase în urma compensației, iar în continuare menționează că din suma de 50.000 de euro se va compensa suma de 44.273,26 lei obligația bănească a intimatei. În propoziția următoare spune că în ceea ce privesc obligațiile intimatei E. T. Kft va fi contactată de noua casă de avocatură, doar dacă, și numai dacă intimata nu își îndeplinește obligațiile. Or, aceasta reprezintă o recunoaștere în toată puterea cuvântului care potrivit Decretului nr.167/1958 cât și noilor dispoziții din Codul civil referitoare la întreruperea termenului de prescripție conține toate elementele. Nu este lipsit de relevanță faptul că, deși s-a susținut că adresa din anul 2012 nu poate produce efecte, solicită a se observa adresa similară nr.1261/21.01.2015, atașată întâmpinării, în care de asemenea nu se solicită nimic pentru plata datoriei, se spune doar ca intimata să fie de acord ca plata eșalonată a datoriei începând cu luna februarie. Concluzionează că prima întrerupere a prescripției, indiferent de când începe să curgă termenul de prescripție, de la momentul comunicării hotărârii arbitrale sau de la data soluționării irevocabile a acțiunilor în anulare formulate împotriva hotărârii arbitrale, s-a realizat la data de 2.12.2011 data primei plăți efectuate voluntar iar cea de-a doua în data de 16.01.2012. Cererea de executare în dosarul execuțional a fost înregistrată la executorul judecătoresc în data de 13.01.2015, în interiorul termenului de prescripție, ca urmare solicită respingerea excepției.
În replică, contestatoarea, prin avocat, arată că plata voluntară de 50.000 de euro, reprezentând debit principal nu întrerupe nicidecum prescripția pentru cei 50.000 euro cu titlu de penalități atât timp cât ele sunt evidențiate distinct ca obligații separate în titlul executoriu, respectiv în hotărârea arbitrală. În ceea ce privește adresa emisă în anul 2015 aceasta intervine în contextul unor discuții mai largi pe care reprezentanții celor două societăți l-au avut direct, peste avocați și au inclus discuții referitoare la acele remedii însă în economia litigiului nu are nici un fel de relevanță.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat instanța pune în discuție probatoriul.
Avocat R. C., pentru partea contestatoare având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar. Depune la dosarul cauzei un înscris.
Intimata, prin avocat, având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar. Menționează că nu consideră a fi utile soluționării cauzei înscrisurile depuse de partea contestatoare cuprinse în anexa 5 a contestației la executare.
În baza art.255-258 Cod procedură civilă cu raportare la disp.art.260 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Avocat T. M., pentru intimată, depune la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, deschide dezbaterile și, în baza art.392 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei în condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.
Avocat R. C., pentru partea contestatoare, având cuvântul pe fond pune concluzii de admitere a contestației astfel cum a fost formulată cu consecința anulării tuturor actelor de executare întreprinse și a întregii executări însăși. În principal, astfel cum a arătat în motivele contestației, consideră că cererea de executare sillită a fost formulată cu depășirea termenului de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită, cu mai bine de un an. Argumentele prezentate de intimată prin întâmpinarea la contestație nu subzistă, respectiv arată că contestatoarea ar fi susținut prin cererea introductivă că cele două tipuri de obligații stabilite în sarcina ambelor părți prin hotărârea arbitrală ar fi fost interdependente, condițională și ca atare contestestatoarea ar fi invocat excepția de neîndeplinire a obligațiilor celeilalte părți, fapt ce nu rezultă nicăieri din cuprinsul contestației la executare. Confirmă însă că obligațiile fiecăreia dintre părțile din arbitraj sunt independente, contestatoarea având de achitat acel rest de plată de 50.000 euro, în completare, penalități de întârziere și un rest de celtuieli de judecată iar intimata avea de remediat defecțiunile echipamentului vândut, de furnizat o scrisoare bancară în sumă de 50.000 de euro și cheltuieli pentru reparațiile deja efectuate la acel moment la echipamentul vândut, obligații care nu au fost îndeplinite de către intimată nici până la acest moment, contestatoarea fiind obligată să avanseze cheltuieli pentru repararea echipamentului cumpărat..
Avocat T. M., pentru intimată, având cuvântul pe fond solicită respingerea contestație la executare cu cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului și luând concluziile astfel formulate, instanța reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 30.01.2015 sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata creditoare E. T. Kft., a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare și a executării silite însăși în dosarul execuțional nr. 2/E/2015 al B. I. H. precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin somația primită la data de 19.01.2015, contestatoarei i s-a adus la cunoștință că împotriva ei a început executarea silită pentru suma de 224.170 lei + cheltuieli de arbitraj și executare, în temeiul titlului executoriu reprezentat de hotărârea arbitrală nr. 49/09.08.2010 pronunțată sub egida Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie B.. În baza sentinței pronunțate, contestatoarea a achitat voluntar intimatei suma de 50.000 euro reprezentând debit principal, urmând ca penalitățile de întârziere în cuantum de 50.000 euro, să fie achitate după ce intimata și-ar fi executat față de contestatoare obligațiile din hotărârea arbitrală, respectiv să se prezinte la B. pentru a remedia defecțiunile liniei de producție pe care i-a vândut-o și să-i furnizeze o scrisoare de garanție bancară în valoare de 50.000 euro, obligații care nu au fost îndeplinite. S-a arătat că dreptul intimatei de a cere executarea silită s-a născut la data comunicării hotărârii arbitrale (august 2010) și s-a prescris în luna august 2013. Cererea de executare silită a fost formulată în luna decembrie 2014 iar intimata a susținut că . ar fi recunoscut debitul prin adresa nr. 601/16.01.2012. Această recunoaștere era însă strict condiționată de executarea propriilor obligații ale intimatei față de contestatoare, fiind evident că nu s-a produs întreruperea prescripției.
În drept, art. 711 și urm, art. 718 NCpc.
Au fost anexate înscrisuri (f. 6-179).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei pentru contestația la executare și 50 lei pentru cererea de suspendare.
Contestatoarea a depus cauțiune în valoare de 6871 lei conform recipisei . nr._/30.01.2015 aflată la casa de valori a Judecătoriei B..
În cursul judecății a fost depusă copie conformă cu originalul a dosarului execuțional nr. 2/E/2015 al B. I. H. (f. 4-78 vol. II).
Intimata a formulat întâmpinare (f. 80-86) prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare precum și respingerea contestației. În motivare, s-a arătat că între obligațiile stabilite în sarcina celor două societăți prin hotărârea arbitrală, nu există legătură de interdependență iar tribunalul arbitral nu a stabilit ca . să plătească suma de 50.000 euro cu titlu de penalități condiționat de executarea obligațiilor stabilite în sarcina intimatei. Faptul că . în calitate de creditoare pentru obligațiile stabilite în hotărârea arbitrală nu a înțeles să ceară executarea silită, nu poate constitui un motiv pentru anularea actelor de executare. În privința termenului de prescripție, s-a arătat că acesta a fost întrerupt de două ori, respectiv în decembrie 2011 când debitoarea a achitat voluntar suma de 50.000 euro și în data de 16.01.2012 când i-a comunicat că este de acord să achite și diferența de 50.000 euro precum și cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa prin hotărârea arbitrală, fără ca această plată să fie condiționată de executarea obligațiilor stabilite în sarcina societății intimate. P. adresa nr. 1261/21.01.2015, contestatoarea i-a comunicat în scris o solicitare de a accepta suspendarea executării silite și plata debitului în mod eșalonat, începând cu luna februarie 2015, câte 20.000 lei.
Au fost anexate înscrisuri (f. 88-99, 109-139).
Asupra cererii de suspendare a executării silite, se reține că potrivit art. 718 alin.1 NCpc, executarea poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, în primă instanță și nu în căile de atac unde se poate formula o nouă cerere de suspendare a executării.
Or, întrucât la termenul de judecată din data de 06.03.2015, instanța a rămas în pronunțare atât asupra cererii de suspendare a executării silite cât și asupra fondului contestației, cererea de suspendare apare ca fiind rămasă fără obiect și va fi respinsă.
Asupra fondului cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. cererea de executare silită înregistrată la data de 13.01.2015 sub nr. 2/E al B. I. H., creditoarea . a solicitat executarea silită a debitoarei . pentru realizarea creanței în cuantum total de 253.785 lei din care 224.170 lei reprezintă contravaloarea sumei de 50.000 euro la cursul de 4,4834 valabil la data de 30.12.2014, acordată cu titlu de penalități contractuale și 29.615 lei reprezintă cheltuieli de judecată, în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea arbitrală nr. 49//09.08.2010 pronunțată de tribunalul arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie B. (f. 51-52 vol. II).
P. hotărârea arbitrală nr. 49/09.08.2010 pronunțată de tribunalul arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie B., a fost admisă în parte acțiunea formulată de . în sensul că pârâta E. T. KFT a fost obligată la respectarea punctelor 4.2.1.5 și 8.8 din contractul nr. 6438/CE/16.03.2006, respectiv să asigure scrisoarea de garanție bancară de bună execuție în valoare de 50.000 euro și să efectueze pe cheltuiala sa remedierile la defecțiunile reclamate în perioada de garanție. Totodată pârâta a fost obligată să plătească suma de 44.273,26 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate de reclamantă în perioada de garanție și au fost respinse restul pretențiilor. P. aceeași hotărâre a fost admisă acțiunea reconvențională formulată de E. T. Kft, . fiind obligată să plătească suma de 50.000 euro reprezentând preț neachitat, la plata sumei de 50.000 euro reprezentând penalități de întârziere și la plata sumei de 2728 lei reprezentând cheltuieli arbitrale, în urma compensării acestora (f. 53-58 vol. II).
P. contestația formulată, s-a invocat că dreptul intimatei de a solicita executarea silită a contestatoarei pentru recuperarea creanței în sumă de 50.000 euro reprezentând penalități de întârziere și 2728 lei reprezentând cheltuieli arbitrale, s-a prescris. Totodată, a invocat faptul că intimata nu și-a îndeplinit propriile obligații stabilite prin același titlu executoriu.
Față de dispozițiile art. 363 alin.3 C., instanța constată că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 405 C., a început să curgă de la momentul comunicării către părți a hotărârii arbitrale, neavând importanță că împotriva acestei hotărâri s-au formulat acțiuni în anulare ce au fost respinse în mod irevocabil la data de 15.06.2011 (f. 59-75 vol. II).
Potrivit art. 16 lit. a și c din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția și printr-un act începător de executare.
În cauză, la data de 02.12.2011, contestatoarea a achitat intimatei suma de 50.000 euro (f. 132 vol. II), plată ce are valoarea unei recunoașteri a pretențiilor și prin urmare efect întreruptiv al cursului prescripției.
La data de 16.01.2012, prin adresa nr. 601 (f. 111 vol. II), contestatoarea a recunoscut restul obligațiilor rămase de îndeplinit stabilite prin hotărârea arbitrală nr. 49/09.08.2010, respectiv plata sumei de 50.000 euro și a sumei de 2728 lei reprezentând cheltuieli arbitrale și a arătat că le va îndeplini.
Din cuprinsul adresei, instanța constată însă că recunoașterea și îndeplinirea creanței nu au fost condiționate de îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina E. T. KFT prin sentința menționată, astfel cum s-a susținut în motivarea prezentei contestații la executare.
Or, în condițiile în care contestatoarea a recunoscut dreptul intimatei de a-i pretinde sumele de 50.000 euro și de 2.728 lei, instanța constată că termenul de prescripție a fost din nou întrerupt, un nou termen de 3 ani începând să curgă la data de 17.01.2012.
Întrucât cererea de executare silită formulată împotriva contestatoarei pentru recuperarea acestei sume, a fost înregistrată la data de 13.01.2015, deci în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, instanța va respinge excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, invocată de contestatoare.
Neîndeplinirea de către intimată a propriilor obligații stabilite prin hotărârea arbitrală nr. 49/09.08.2010, nu constituie un motiv de anulare a executării silite începute împotriva contestatoarei, întrucât fiecare creditor are un drept distinct de a solicita sau nu începerea executării silite pentru realizarea drepturilor sale.
Faptul că . nu și-a exercitat dreptul de a solicita executarea silită a intimatei pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa, nu poate împiedica exercitarea dreptului intimatei de a solicita executarea silită a contestatoarei.
În consecință, reținând că nu au fost invocate alte motive de anulare a actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 2/E/2015 al B. I. H., instanța va respinge contestația la executare formulată ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCpc, contestatoarea aflată în culpă procesuală va fi obligată la plata către intimată a sumei 3100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform facturii și chitanței depuse la dosar (f. 136-137 vol. II)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, ca rămasă fără obiect.
Respinge excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, invocată de contestatoare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . cu sediul procesual ales în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata creditoare E. T. Kft. cu sediul în Ungaria, Budapesta, ., cu sediul ales în România la avocat M. T. cu sediul profesional în Târgu M., . nr. 79, jud. M..
Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei 3100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. M. C.
Red. M.S. 07 Mai 2015
| ← Modificări acte constitutive persoane juridice. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2465/2015. Judecătoria... → |
|---|
