Contestaţie la executare. Sentința nr. 2638/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2638/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 30466/197/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr. 2638
Sedinta publica din data de 11.03.2015
Instanta constituita din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “contestatie la executare“ formulată de contestatorul, D.G.R.F.P. Brasov, prin reprezentant legal, in contradictoriu cu intimatul, L. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 25.02.2015, respectiv 11.03.2015, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea de chemare in juudecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Brasov in data de 27.10.2014 sub nr._, contestatorul, D.G.R.F.P. Brasov, prin reprezentant legal, in contradictoriu cu intimatul, L. V., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare potrivit dispozițiilor art. 718 alin.1 și 7 din C.proc.civ., art. 6 alin. 4 din O.G. nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007; anularea executării silite pornită în temeiul art. 711 din C.proc.civ. cu privire la suma de 8.858, 20 lei, reprezentând cheltuieli de executare (onorarii, taxe), respectiv anularea masurii popririi.
În motivare, contestatorul a arătat că la solicitarea creditorului s-a început executarea silită împotriva sa în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1786PI/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul T.. Cererea de executare silită a constituit obiectul dosarului de executare nr.66 /2014 al B. “ T. C. T.“. Potrivit somației emisă în dosarul de executare nr. 66/ 2014 și a încheierii din data de 14.02.2014 s-a solicitat plata sumei de 158.000 lei cu titlu de despăgubiri și 8.858, 20 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, contestatorul a aratat că este instituție publică, iar orice executare silită începută împotriva sa este guvernată de O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 110/2007. Prin continuarea executării silite s-ar produce un prejudiciu care nu s-ar mai putea recupera și care s-ar produce înăuntrul unui termen în care instituția publică ar putea soluționa cererea în mod benevol. Pentru plata sumelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice s-a stabilit un termen de grație de 6 luni prevăzut de O.G nr. 22/2002, termen în care ordonatorul principal de credite poate face plata voluntară a debitului stabilit în sarcina sa, prin sentința civilă nr. 1786PI/ 17.06.2013 pronunțată de Tribunalul T.. Suma reprezentând cheltuieli de executare a fost stabilită în mod nelegal, întrucât creditorul nu a formulat mai întâi cerere debitorului pentru plata creanței, ci s-a adresat direct executorului judecătoresc. În condițiile prevăzute de O.G. nr. 22/2002 coroborate cu dispozițiile OMFP nr. 2033/ 2013 a depus diligențele necesare în vederea efectuării plății sumei stabilite prin titlu executoriu la care a fost obligat Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Astfel la data de 25.02.2014 a înaintat Ministerului Finanțelor Publice documentația necesară în vederea avizării sumei ce se cuvine creditorului L. V., iar la data de 24.04.2014 suma de 158.000 de lei a fost achitata creditorului. În consecință, contestatorul a învederat că se impune suspendarea executării silite întrucât este instituție publică, iar orice executare silită începută împotriva sa este guvernată de prevederile O.G nr. 22/2002.
În ceea ce privește contestația la executare, contestatorul a învederat că este nelegala adresa de infiintare a popririi emisă de executorul judecătoresc, pe motiv că nu s-a avut în vedere prevederile legale cu caracter special, care deroga de la prevederile legale de drept comun. A invocat dispozițiile O.G. nr. 22/2002 potrivit cărora executarea silită a unei instituții publice se poate face numai după trecerea unui termen de 6 luni de la data la care aceasta a fost somată de către organul de executare competent. Întrucât executare silita nu poate începe înaintea termenului de 6 luni, contestatorul a menționat că nu se poate vorbi de cheltuieli de executare silită, acestea nefiind pendinte, ci doar eventuale, rezultând ca nu exista niciun temei legal pentru ca executorul să întocmească proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 si urm. din C.proc.civ., art. 718 alin. 1 din C.proc.civ., O.G. nr. 22/2002.
Contestația la executare este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de consemnarea cauțiunii pentru cererea de suspendare a executării silite, potrivit art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Intimatul, L. V., nu a formulat întâmpinare pentru a combate justetea celor afirmate de contestator prin cererea de chemare în judecată.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, în baza art. 260 din C.proc.civ.
S-a depus la dosarul cauzei copie certificată dosarul de executare nr. 66/2014 al B.E.J. “ T. C. T. “ (f. 25-74).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 1786/PI pronunțată la data de 17.06.2013 de Tribunalul T. în dosarul civil nr._ * contestatorul-debitor, Statul R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și în teritoriu de D.G.F.P. B. a fost obligat să plătească intimatului-creditor, L. V., suma de 158.000 lei cu titlu de daune morale.
Creditorul a formulat la data de 23.01.2014 cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1786/PI/ 17.06.2013 pronunțată de Tribunalul T., irevocabilă prin decizia civila nr. 1317/ 15.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Cererea a fost adresata B. “ T. C. T. “ și a constituit obiectul dosarului de executare nr. 66/2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 04.02.2014 în dosarul civil nr._ (dosar execuțional nr. 66/2014) Judecătoria B. a încuviințat executarea silită constând în sentința civilă nr. 1786/PI/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul T., irevocabilă prin decizia civila nr. 1317/ 15.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, privind pe creditorul L. V. împotriva debitorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. B. pentru creanța în suma de 158.000 lei și cheltuieli de executare.
B.E.J. “T. C. T.“ a emis la data de 14.02.2014 în dosarul de executare nr. 66/2014 încheierea de stabilire a cheltuielilor de judecată. S-au stabilit cheltuieli de executare în suma de 8.531, 20 lei.
La aceeași dată, respectiv 14.02.2014, executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare nr. 66/2014, în baza art. 731 alin. 1 coroborat cu art. 667 din C.proc.civ., somație mobiliară prin care s-a pus în vedere debitorului ca în termen de o zi de la primirea sau lăsarea acesteia la sediul debitorului, să achite creditorului L. V. suma de 166.858, 20 lei, compusă din 158.000 lei reprezentând debit si 8.858, 20 lei cheltuieli de executare silită.
După primirea somației comunicată de executorul judecătoresc, la data de 25.02.2014, reprezentantul în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice, respectiv D.G.R.F.P. B. a înaintat Ministerului Finanțelor Publice documentația necesară avizării sumei ce se cuvine creditorului L. V..
La data de 10.03.2014 Ministerul Finanțelor Publice a avizat punerea în executare a sentinței civile nr. 1786/l cu titlu de daune morale către creditorul L. V..
Prin ordin de plată emis la data de 24.04.2014, Ministerul Finanțelor Publice a consemnat suma de 158.000 lei la dispoziția B.E.J. T. C. T. pentru creditorul L. V. reprezentând daune morale.
Subsecvent, a fost emisa adresa de infiintare a popririi cu privire la suma de 8.858,20 de lei, reprezentand diferenta creanta, respectiv cheltuieli de executare.
În drept, instanta retine ca dispozitiile art. 711 alin. 1 din C.proc.civ. prevăd următoarele ,, Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Prin promovarea prezentei contestații la executare, contestatorul urmărește desființarea masurii popririi din perspectiva caracterului nelegal al acesteia.
Instanța constată că demersul procesual al contestatorului este nefondat.
Astfel, contestația la executare este concepută ca un mijloc procesual de cenzurare a legalității procedurii execuționale, sub aspectul actelor și formelor de executare îndeplinite în vederea realizării dispozițiilor titlului executoriu.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 instanța reține că potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului“, iar în art. 3 din același act normativ se prevede că “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie “.
Din prevederile legale mai sus indicate, termenul de grație de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002 în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor efectuate de instituția publică pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor .
În speță, contestatorul nu a invocat lipsa de lichidității ca element esențial al termenului de grație prevăzut de O.G. nr. 22/2002. Nu a probat intenția sa de executare benevolă a obligației de plată, nu a efectuat demersuri pentru obținerea fondurilor necesare în situația în care nu ar fi dispus de fonduri.
Deopotriva, in ceea ce priveste termenul de 6 luni, jurisprudenta europeana a drepturilor omului a statuat ca dreptul la un proces echitabil se refera inclusiv la garantarea, pentru partea care a castigat procesul, a posibilitatii de a pune in executare hotararea pronuntata, iar autoritatile sunt obligate sa ia masurile necesare in scopul executarii unei hotatari judecatoresti definitive, inclusiv prin sanctiuonarea debitorului
(cauza Ruianu c. Romaniei). In cauza Saceleanu c. Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este O.G. nr. 22/2002, garantiile art. 6 din Conventia europeana, de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor, isi pierd orice ratiune de a fi.
In acest conext, constatând existența unui conflict între dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007 și prevederile art. 6 din C.E.D.O., în baza art. 11 și 20 din Constituție potrivit cărora „ dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte„ iar in alin.2 ca „dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile„ instanța va da eficiență prevederilor C.E.D.O.
În consecință, instanța reține că nu există motiv pentru anularea masurii popririi din data de 14.10.2014 cu privire la cheltuielile de executare, întrucât executarea silită a fost demarată cu respectarea dispozițiilor legale, iar executorul judecătoresc a emis adresa de infiintare a popririi în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie.
Pentru aceste considerente, câtă vreme nu a fost demonstrată nici o cauză de nelegalitate care să afecteze procedura executării silite supusă examinării în acest litigiu, în baza art. 711 din C.proc.civ, instanța constată legalitatea actelor de executare sub acest aspect.
În baza art. 718 alin. 1 din C.proc.civ, va respinge capătul de cerere având ca obiect suspendarea executarii silite ca ramasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare in judecată având ca obiect „contestație la executare” formulată de către contestatorul, D.G.R.F.P. Brasov, prin reprezentant legal, cu sediul în B., .. 7, jud. Brasov, in contradictoriu cu intimatul, L. V., cu domiciliul procesual ales în B., .. 12, ., apt. 9, jud. B., la Cabinet de Avocat I. Barbat, ca neintemeiata
Respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțata in ședința publica, azi, 11.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 04.06.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2983/2015. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 2900/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
