Actiune in regres. Sentința nr. 2983/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2983/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 22648/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2983
Ședința publică din data de 23.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect ,,acțiune în regres” formulată de reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL V., PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă reprezentantul convențional al acesteia, avocat C. V., cu împuternicire avocațială atașată la fila 39 dosar, lipsă fiind reprezentantul părții pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constată depusă la dosarul cauzei la data de 20.03.2015, prin serviciul registratură al instanței, notă de ședință din partea pârâtei prin care solicită instanței în temeiul art.411 alin.1 pct.2 și alin.2 din legea 134/2010 Cod de Procedură civilă judecarea cauzei în lipsă.
Reține atașat raportul Ecris întocmit asupra prezentei cauze privind verificarea actelor de sesizare a instanței promovate de aceleași și în contradictoriu cu aceleași părți.
Reține că prin cuprinsul întâmpinării formulate în cauză și atașată la filele 49 – 51 dosar, partea pârâtă a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., excepție pe care instanța, în temeiul dispozițiilor art.224 NCpc și art.248 NCpc o pune în discuția părților.
Reprezentantul convențional al reclamantei pune concluzii de respingerea excepției ca nefondată față de dispozițiile art.111 NCpc care prevăd că cererile îndreptate împotriva unei persoane juridice de drept public pot fi introduse la sediul reclamantului sau la sediul pârâtului, reclamantul având dreptul de a alege și de a investi instanța competentă cu soluționarea cererii. Având în vedere că sediul societății reclamante este în B., apreciază că instanța legal investită cu soluționarea cererii este Judecătoria B..
Față de concluziile astfel formulate instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. invocată din oficiu de instanță.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2014 sub nr._, reclamanta S.C. A. Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A. București în contradictoriu cu pârâtul Orașul V., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1532 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat pentru evenimentul rutier din data de 13.05.2013, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii cererii și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în data de 13.05.2013 a avut loc un eveniment rutier pe un drum public aflat în administrarea pârâtului, pe . în localitate, din cauza stării necorespunzătoare a carosabilului, groapă pe direcția de deplasare a auto, în urma căruia autovehiculul marca VW Passat cu număr de înmatriculare_, proprietatea societății Casco Viromet S.A. Întrucât autoturismul cu număr de înmatriculare_ era asigurat facultativ la reclamantă, aceasta a achitat păgubitului suma de 1532 lei, pentru care, în temeiul art. 2210 N.C.civ., art. 1349, art. 1357-1371 N.C.civ., se subrogă în drepturile asiguratului. Întrucât pârâtul, în calitate de administrator al drumului public nu și-a executat obligația de a repara carosabilul drumului public, pentru a nu constitui o situație generatoare de pericole pentru siguranța circulației sau de a limita ori semnaliza accesul temporar al autovehiculelor pe locația respectivă, se impune obligarea pârâtului la plata sumei de 1532 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG nr. 195/2002, art. 3, art. 5, art. 66, art. 123, art. 124 din Anexa 1 la HG nr. 1391/2006, art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, art. 1349, art. 1357-1371 N.C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta, a depus în copie vizată spre conformitate înscrisuri( fl. 11-31).
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin.1 pct. 2 C.pr.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 112,24 lei taxă judiciară de timbru( fl. 39, 40).
Prin serviciul Registratură al instanței, la data de 26.01.2015( fl. 44), pârâtul Orașul V. a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., față de prevederile art. 107 N.C.pr.civ., conform cărora cererea se face la instanța din circumscripția în care își are sediul societatea pârâtă, aceasta având sediul în localitatea F. care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei F., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A precizat, în esență, că nu poate răspunde delictual atâta vreme cât nu se poate dovedi culpa acesteia și raportul de cauzalitate între culpă și prejudiciu, din planșele fotografice nu rezultă existența vreunei gropi care ar fi putut produce la producerea evenimentului rutier reclamat, iar la dosar nu s-a depus un raport de expertiză tehnică prin care să se demonstreze că evenimentul rutier s-a produs din cauza existenței vreunei gropi în carosabil pe porțiunea de drum administrată de pârâtă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C.pr.civ., art. 16, art. 1165, art. 1349, art. 1357 C.civ..
În apărare, au fost depuse în copie vizată spre conformitate înscrisuri( fl. 52-53).
Prin serviciul Registratură al instanței, la data de 02.02.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare( fl. 60), solicitând respingerea excepției invocate prin întâmpinare, având în vedere dispozițiile art. 111 C.pr.civ care statuează că în cererile îndreptate împotriva unei persoane juridice de drept public pot fi introduse la sediul reclamantului sau la sediul pârâtului, ceea ce înseamnă că reclamantul are dreptul de a alege și de a investi instanța competentă cu judecarea cererii.
La termenul de judecată din data de 25.03.2015, având în vedere dispozițiile art. 107 C.pr.civ., instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată prin întâmpinare de pârâtul Orașul V. reținând cauza spre soluționare asupra excepției.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B., excepție dilatorie și relativă, instanța o apreciază drept întemeiată pentru următoarele motive.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A. București în contradictoriu cu pârâtul Orașul V., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1532 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat pentru evenimentul rutier din data de 13.05.2013, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii cererii și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 129 N.C.pr.civ., competența teritorială în cauze în care au ca obiect pretenții, este de ordine privată.
În temeiul art. 130 alin. (3) C.proc.civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C.pr.civ., pentru situația în care pârâtul este o persoană juridică, stabilindu-se că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În speță, sediul pârâtului Orașul V., indicat, atât de către reclamantă în cererea introductivă de instanță, cât și de către pârâtă, se află în localit V., ., jud. B., localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei F..
Regula înscrisa în art. 107 N.C.pr.civ., se aplică ori de cate ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă teritorial.
Așadar, legea prevede faptul că de vreme ce reclamantul este cel care declanșează procesul civil, acesta trebuie să se deplaseze la instanța în circumscripția căreia domiciliază pârâtul, iar nu invers.
Însă nu întotdeauna reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, deoarece în cazurile expres prevăzute de lege, pot fi deopotrivă competente mai multe instanțe.
De exemplu, în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs riscul asigurat (art. 115 C.pr.civ.), iar în ipoteza în care pârâta este o persoană juridică de drept public (stat, autoritate și instituție centrală sau locală), cererea poate fi adresată instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului ( art. 111 C.pr.civ.). Așadar, se observă o derogare de la regula conform căreia, cererea de chemare în judecată este adresată instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Astfel, în cazul în care reclamantul înțelege să cheme în judecată o persoană juridică de drept public, acesta are opțiunea de a alege între instanța în circumscripția căreia domiciliază și instanța de la sediul pârâtului.
Or, în cauză, instanța apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 115 C.pr.civ. ce instituie o competenta teritoriala alternativă, deoarece raportul juridic dedus judecății nu derivă dintr-un contract de asigurare încheiat între reclamantă și pârât, dar nici dispozițiile art. 111 C.pr.civ., întrucât sediul reclamantei este în București, .. 31-33, sector 2, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, iar nu în mun. B., unde partea și-a ales sediul în vederea comunicării actelor procedurale.
Instanța apreciază că partea reclamantă trebuie să sesizeze instanța în funcție de criteriile oferite de dispozițiile codului de procedură civilă, iar nu după criterii subiective care să fie în afara dispozițiilor legale ce reglementează această materie. În caz contrar, alegerea pur aleatorie a instanței de către reclamant, ar avea drept consecință înlocuirea normelor de competență cu opțiunea părții.
Față de aceste considerente si având în vedere că excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B. - în cauza de față excepție relativă și dilatorie - a fost invocată de către pârât prin întâmpinarea formulată în termen, instanța o apreciază ca fiind întemeiată și o va admite ca atare în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. 3. raportate la art.107 C.pr.civ., declinând în consecință competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei F..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. invocată prin întâmpinare de pârâtul ORAȘUL V., prin Primar, cu sediul în localit. V., ., jud. B., și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta S.C. A. Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A. București, cu sediul secundar și procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. B., .. 11, înmatriculată la ORC sub nr. J_, având cod unic de înregistrare RO_, în contradictoriu cu pârâtul Orașul V., în favoarea Judecătoriei F..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
15.04.2015, 5 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2471/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2638/2015. Judecătoria... → |
|---|
