Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3703/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3703/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 3703/2015
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3703
Ședinta publică din 10.04.2015
P.- E. B. – judecator
Grefier- L. C.
Pentru astăzi, fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 09.04.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 10.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECATORIA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta S. R. a chemat în judecată pe pârâtul S. D. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, ca autoritatea părintească asupra minorului S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014, să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă, să se stabilească locuința minorului la mamă și obligarea pârâtului să-i restituie originalul certificatului de naștere al minorului S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că, în prezent, este căsătorită cu pârâtul și au împreună un copil minor, și anume: S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014. A înregistrat pe rolul Judecătoriei B. o acțiune de divorț.
Încă de la începutul căsătoriei, au existat divergențe între ei din cauza firii violente a pârâtului. Pârâtul a lovit-o de mai multe ori inclusiv în perioada în care era însărcinată.
În data de 20.02.2015 pârâtul a amenințat-o cu un cuțit atât pe ea cât și pe copil spunându-i că o să-i înjunghie. A apelat serviciul de urgență și, în momentul în care pârâtul și-a dat seama de acest apel i-a sustras telefonul, l-a închis și i-a dat afară din locuință fără a-i permite să ia vreun bun de strictă necesitate, cu toate că minorul este alimentat natural. Urmare solicitării unui echipaj de poliție, acesta a fost de acord să-i dea lucrurile de strictă necesitate însă a refuzat să-i dea originalul certificatului de naștere al copilului, care îi este necesar pentru obținerea indemnizației de creștere a copilului și a alocației copilului.
Mai arată reclamanta că, în perioada octombrie 2011 – decembrie 2013, pârâtul a fost încarcerat pentru săvârșirea mai multor fapte de violență asupra fostei concubine și asupra altor persoane.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996 și următ. C.proc.civ.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță, nu a depus la dosar întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a efectuat anchetă socială la domiciliul părților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
În prezent, părțile sunt căsătorite și au împreună un copil minor, și anume: S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014.
Pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul civil nr._, având ca obiect divorț.
Conform dispozițiilor art. 996 alin. 1 C.proc.civ. “Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Potrivit alin. 2 “Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Așadar, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri urgente, în vederea asigurării protecției copilului în cazul în care ar exista un pericol pentru acesta.
În speța de față sunt întrunite cele trei elemente obligatorii de admisibilitate instituite de prevederile art. 996 C. pr. civ., relativ la urgență, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului, după cum urmează:
Urgența în cauză rezidă din aceea că, în situația neînțelegerilor existente între părinți cu privire la exercitarea autorității părintești și locuința copilului, ceea ce primează întotdeauna în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la aceste aspecte este interesul superior al copilului în sensul de a-i oferi stabilitatea emoțională și un mediu propice dezvoltării sale.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B. se vor dispune, ca măsuri definitive, exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014.
Având în vedere cererea reclamantei prin care aceasta solicită a se dispune exercitarea autorității părintești exclusiv de către ea, instanța va analiza dacă există motive temeinice pentru acordarea, în mod provizoriu, a exercițiului autorității părintești unuia dintre părinți, potrivit interesului superior al copilului.
Instanța reține că dispozițiile art. 483 C.civ. - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacră regula potrivit căreia, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți.
Conform art. 398 alin. 1 C.civ, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanță pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului.
Astfel cum se arată în literatura juridică, condiția „motivelor temeinice” este necesar a fi analizată și evaluată de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relația dintre copil și fiecare dintre părinți, calitatea acestor relații, eventualele deprinderi ale unuia dintre părinți care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autorității părintești sau împrejurări obiective, neimputabile lui, din cauza cărora nu își poate exercita drepturile și îndatoririle părintești.
În privința acestor elemente, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 3052/25.03.2015 a Judecătoriei B., s-a emis un ordin de protecție la cererea reclamantei, prin care s-au dispus următoarele măsuri pe o perioadă de 6 luni de la pronunțare:
S-a interzis pârâtului să se apropie la mai puțin de 300 m de reclamanta S. R., cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice.
S-a interzis pârâtului să se apropie la mai puțin de 300 m de minorul S. D. T. G., născut la data de 27.12.2014, cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice.
S-a interzis pârâtului să se deplaseze în mun. B., ., ., jud. B., respectiv la domiciliul părinților reclamantei, numiții R. N. și R. V..
S-a interzis pârâtului orice contact direct, telefonic, prin poșta electronică sau de alt fel cu reclamanta S. R. și cu minorul S. D. T. G., născut la data de 27.12.2014.
Cu privire la comportamentul pârâtului, instanța a reținut, în considerentele sentinței civile nr. 3052/25.03.2015 a Judecătoriei B., următoarele:
Pârâtul a manifestat agresivitate sub forma violenței verbale și psihice încă din anul 2013, când reclamanta a luat hotărârea de a divorța. Apoi, în luna februarie 2015, pârâtul a dat-o afară din casă pe reclamantă, împreună cu copilul, îmbrăcată fiind în pijama și încălțată cu papuci de casă, aceasta adăpostindu-se de frig în mașină. În acea zi, pârâtul i-a trimis un mesaj în care îi spunea că a făcut teatru pentru a vedea reacția reclamantei, cerându-i acesteia să părăsească domiciliul împreună cu minorul. De la acea dată, reclamanta nu a mai revenit în locuința comună, în prezent locuind la domiciliul mamei sale, în dorința de a evita să mai fie supusă abuzurilor fizice și psihice ale pârâtului, însă chiar și după acest moment pârâtul a adresat amenințări cu moartea și a exercitat alte violențe psihice asupra reclamantei, prin mesaje trimise de pe telefon.
S-a mai reținut că, în data de 20.02.205, reclamanta, plângând, a apelat serviciul de intervenție 112, solicitând ajutorul la locuința familiei din mun. B., . a amenințat-o cu moartea pe ea și pe copil, auzindu-se cum aceasta îi cerea pârâtului să lase cuțitul.
De asemenea, mesajele expediate de pe telefonul pârâtului către reclamantă nu fac decât să contureze tensiunea existentă între părți, pârâtul folosind insulte, cuvinte, expresii degradante și afirmații amenințătoare referitoare la soție, conținutul mesajelor fiind recunoscut parțial de către pârât cu ocazia administrării probei cu interogatoriu în dosarul nr._ .
Instanța a mai reținut că există indicii temeinice pentru a se reține existența din partea pârâtului a două tipuri de violență, în sensul art. 4 din Legea nr. 217/2013 (violența verbală, caracterizată prin adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; respectiv violența psihologică, constând în impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, etc.), exercitate asupra reclamantei, violențe care au dus la grave perturbări ale desfășurării normale a existenței acesteia.
Având în vedere considerentele sentinței civile nr. 3052/25.03.2015 coroborate cu referatul de anchetă socială întocmit în cauză, instanța reține că, în speță, există motive temeinice care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către mamă. Astfel, comportamentul violent al pârâtului pune în pericol sănătatea și viața mamei și a copilului și îl descalifică din cotitularitatea autorității părintești, astfel încât pârâtul nu își poate exercita în continuare drepturile și obligațiile părintești față de minor în condiții corespunzătoare.
Prin urmare, instanța apreciază că astfel de manifestări ale pârâtului îl descalifică din cotitularitatea autorității părintești și reprezintă motive temeinice pentru care, în aprecierea interesului superior al copilului, reclamanta justifică urgența măsurii de exercitare a autorității părintești exclusiv de către mamă, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarului de fond, urmând a dispune ca autoritatea părintească asupra minorului S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014, să fie exercitată numai de către mamă, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, având ca obiect divorț.
Pentru stabilirea provizorie a locuinței minorului, instanța va ține seama de interesul superior al copilului care presupune să se analizeze natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre soți, opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil, nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare.
S-a reținut în referatul anchetei sociale efectuat la domiciliul părților că reclamanta beneficiază de condiții bune pentru creșterea, educarea și întreținerea copilului, minorul este bine îngrijit și liniștit și reclamanta manifestă disponibilitatea de a-și exercita rolul parental.
În ceea ce privește natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre părinți, istoricul îngrijirii copilului, se constată că reclamanta a fost întotdeauna aproape de copilul său, iar minorul a crescut întotdeauna aproape de mamă.
Instanța constată că la momentul actual reclamanta dispune de condiții materiale și morale pentru creșterea și îngrijirea minorului, însă acest aspect nu constituie exclusiv un criteriu pentru stabilirea locuinței minorului.
Dimpotrivă, instanța are în vedere mediul care îi oferă cel mai mult confort în plan fizic și psihic copilului iar acest mediu minorul îl regăsește la domiciliul reclamantei unde este alături de mamă. Instanța apreciază astfel că interesul superior al copilului reclamă stabilirea locuinței la mama reclamantă, respectiv, la persoana care l-a crescut, l-a îngrijit, l-a educat și în prezența căreia copilul resimte protecție și siguranță.
Față de aceste considerente, văzând că mama se ocupă de creșterea și educarea minorului și ținând seama de interesul superior al copilului și nevoia acestuia de stabilitate emoțională, instanța reține că reclamanta justifică urgența măsurii de stabilire a locuinței minorului la mamă, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarului de fond.
De asemenea, ținând seama de interesul superior al copilului, instanța va obliga pârâtul să-i restituie reclamantei originalul certificatului de naștere al minorului S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014, acesta fiindu-i necesar reclamantei pentru obținerea indemnizației de creștere a copilului și a alocației.
Având în vedere situația de fapt reținută anterior și dispozițiile art. 996 Cod de procedura civilă coroborate cu art. 398 alin. 1 și art. 496 C.civ, instanța va admite cererea de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată potrivit principiului disponibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S. R., dom. în B., ., . în contradictoriu cu pârâtul S. D. G., dom. în B., ., și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014, să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă până la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, având ca obiect divorț.
Stabilește la mamă locuința minorului S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014, până la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, având ca obiect divorț.
Obligă pârâtul să-i restituie reclamantei originalul certificatului de naștere al minorului S. D. – T. – G., născut la data de 27.12.2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 10.04.2015.
P. GREFIER
E. B. L. C.
Red. E.B./15.04.2015
Dact.L.C./15.04.2015
Ex.4
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1142/2015. Judecătoria BRAŞOV | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3749/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
