Obligaţie de a face. Sentința nr. 1637/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1637/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 18822/197/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1637
Ședința publică din 17.02.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: A. M. - judecător
GREFIER: C. D.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în ședința publică din 13.01.2015 când părțile prezente au pus concluzii pe fond potrivit încheierii de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2015,27.01.2015, 03.02.2015, 10.02.2015 până la data de astăzi, 17.02.2015
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.07.2011, sub nr._, reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâta A. VALUȚA a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța - să se constate faptul că pârâta îi îngrădește dreptul de proprietate, prin interzicerea / obstrucționarea accesului său la imobilul situat în mun. B., ., compus din casă, curte și grădină, înscris în CF nr._ B. la A+1 - nr. top. 7004/3 – casă de locuit, parter, compusă din 2 camere, cămară, hol, bucătărie și grădină în suprafață de 456, 58 mp și la A+2 – nr. top. 7004/23/2 – grădină în suprafață de 270 mp, imobil deținut în coproprietate, în cote părți ideale, în calitate de succesoare de gard I după defunctul D. V. ; -să se dispună obligarea pârâtei să-i permită accesul la imobilul descris în petitul I ; -să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 euro, prin echivalent lei la cursul BNR de la data efectuării plății, estimat la data introducerii acțiunii la 4.200 lei, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral, însemnând suferința morala pe care pârâta i-a cauzat-o, prin fapta de a-i interzice nejustificat accesul la imobil - casă părintească ; - să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei / zi cu titlu de daune cominatorii ; - să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii folosului de tras ( aferent cotei sale de proprietate - 39 % ) pentru perioada 15.07.2008 – până în prezent, în cuantumul unei chirii medii lunare practicate pe piața liberă, prin echivalent lei la cursul BNR de la data efectuării plății, inclusiv valoarea fructelor naturale culese și neculese pe durata folosirii în exclusivitate de către pârâtă a bunului imobil ; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea în fapt a motivelor, reclamanta a arătat că deține împreună cu pârâta, în coproprietate ( reclamanta 1/3 din 30/48 iar pârâta 2/3 din 30/48 ) imobilul situat în mun. B., ., compus din casă, curte și grădină, înscris în CF nr._ B. la A+1 - nr. top. 7004/3 – casă de locuit, parter, compusă din 2 camere, cămară, hol, bucătărie și grădină în suprafață de 456, 58 mp și la A+2 – nr. top. 7004/23/2 – grădină în suprafață de 270 mp, urmare a dezbaterii succesiunii după defunctul lor tată – D. V..
A învederat reclamanta că după aproximativ 20 de ani, locuind inițial în Italia iar mai apoi în Canada, pârâta s-a reîntors în țară după doi ani de la moartea tatălui lor, hotărând împreună cu soțul acesteia să se stabilească în casa părintească. Din 15 iulie 2008 – dată la care pârâta s-a instalat în casa părintească i-a interzis accesul pe deplin . Astfel, în perioada 2006 – 2008, înainte de întoarcerea în țară a pârâtei s-a ocupat în permanență de buna administrare a imobilului ; după data de 15 iulie 2008, pârâta a schimbat yala de la intrare fără a-i remite o cheie de acces în imobil ; cu ocazia vizitei efectuată în data de 10.10.2009, pârâta a manifestat față de aceasta o atitudine răutăcioasă și abuzivă, finalizată cu o plângere penală pentru violare de domiciliu.
Reclamanta a arătat că dreptul de proprietate îi conferă prerogativa sau posibilitatea de a trage toate foloasele pe care imobilul i le oferă, Folosul nerealizat reprezintă venitul pe care, în calitate de proprietar al bunului imobil l-ar fi putut realiza în condițiile exploatării legale a acestuia sau folosul pe care ar fi putut să-l realizeze prin exercitarea prerogativelor posesiei asupra bunului, dacă nu ar fi fost lipsită de această prerogativă, prin faptul exercitării ei în exclusivitate prin abuz de drept de către pârâta.
În drept, acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 – 999 din Codul civil, art. 111 din C.pr.civilă, art. 483 și urm. din Codul civil, art. 1075 – 1077 din Codul civil, art. 992 și urm. din Codul civil ; art. 5803 din C.pr.civil și art. 274 din C.pr.civilă.
După întocmirea expertizei specialitatea contabilitate, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 36.246 lei reprezentând echivalentul a 8.159 euro, reprezentând lipsa de folosință pentru cota indiviză de 19/48 % ( 39, 58 % ) aferentă imobilului și obligarea pârâtei la plata sumei de 834 lei reprezentând contravaloarea fructelor naturale ( mere, pere și struguri ) produse de imobilul în litigiu, corespunzătoare cotei sale indivize și de care a fost lipsită în toți acești ani.
După efectuarea contraexpertizei, reclamanta a formulat o precizare a cererii de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata folosului de tras și a contravalorii fructelor naturale culese și neculese pe perioada 2008 și până în prezent ( 23.09.2014 – data înregistrării precizării ), actualizate cu rata inflației și dobânda legală.
Pentru termenul de judecată din data de 04.11.2014, reclamanta a depus la dosar precizare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 42.073 lei plus dobânda legală datorată în temeiul art. 2 și art. 6 din OG nr. 13/2011 în cuantum de 6.582, 79 lei pentru perioada 15.07.2008 – 31.10.2014 și obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare în temeiul art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/ 2011, începând cu data pronunțării sentinței și până la data plății efective a contravalorii folosului de tras. A renunțat la judecata petitului 2 al acțiunii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei / zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii.
La termenul de judecată din data de 04.11.2014 instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea petitului acțiunii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei / zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitata respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că primul petit al acțiunii trebuie respins ca inadmisibil, în condițiile în care solicită să se constate o stare de fapt, or art. 111 din C.pr.civilă permite doar constatarea existenței sau inexistenței unui drept .
Referitor la accesul în imobil, pârâta a învederat că acest imobil reprezintă locuința familiei sale și că reclamanta a fost de acord cu hotărârea sa de a se stabili în imobil. Prin urmare, accesul într-o locuință nu poate fi făcut în orice condiții.
În legătură cu daunele morale, pârâta a arătat că fapta invocată de reclamantă ( interzicerea accesului în imobil ) nu este de natură a crea prejudicii morale.
Pârâta A. VALUȚA a formulat în contradictoriu cu reclamanta P. A. cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 13.286, 28 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de renovare efectuate la imobilul din B., ., conform cotei sale de proprietate de 39 % din totalul de 34. 067, 40 lei și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea în fapt a motivelor, pârâta reclamanta reconvențională a arătat că la momentul la care s-a mutat în imobil acesta era deteriorat și nelocuibil, motiv pentru care a fost nevoită să efectueze lucrări de renovare a acestuia.
Cheltuielile de renovare au sporit valoarea imobilului, motiv pentru care reclamanta pârâta reconvențională are obligația de a suporta la rândul său în calitate de coproprietară costul acestora. Cheltuielile au însumat 34.067, 40 lei și au constat în: renovare instalație electrică: 828,43 lei ; renovare baie ( faianță, gresie ): 2.028, 51 lei ; recondiționare uși: 1.393, 58 lei ; reparații ( pereți interiori, tencuieli, tratament igrasie, reparații hol, pardoseală, dușumele, bucătărie, acoperiș ): 4.017 lei ; termoizolarea casei: 4.800 lei ; ușa exterior: 3.466 lei ; geamuri termopan: 6.399 lei ; instalație baie și obiecte sanitare ; 825, 28 lei ; centrală termică: 10.209 lei.
În drept, întâmpinarea și cererea reconvențională au fost întemeiate pe dispozițiile art. 115 și art. 119 din C.pr.civilă și art. 635 din NCC.
Cererea reconvențională formulată a fost disjunsă și conexată la dosarul civil nr._/197/2008 al Judecătoriei B. prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 15.03.2013- dosar civil nr._/197/2008.
În probațiune, reclamanta a propus, s-a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză specialitatea contabilitate . Deși i s-a încuviințat reclamantei și proba testimonială cu martora C. A., la termenul de judecată din data de 23.09.2014 reclamanta a renunțat la audierea martorei C. A., instanța luând act de renunțarea reclamantei la proba testimonială încuviințată . S-a respins reclamantei proba cu cercetare locală ca nefiind utilă soluționării cauzei.
La solicitarea pârâtei, instanța a încuviințat și s-a administrat probe cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu martorul D. M., depoziția acestuia fiind atașată cauzei. Ulterior, s-a încuviințat pârâtei contraexpertiză specialitatea contabilitate. La ultimul termen de judecată instanța a respins pârâtei completarea probatoriului cu expertiză specialitatea evaluare proprietăți imobiliare ca nefiind utilă soluționării cauzei în raport de probatoriul administrat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din extrasul CF nr._ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 27704A+1 B. ) rezultă că asupra imobilului situat în B. ., compus din casă de locuit parter cu componența: 2 camere, cămară, hol și bucătărie teren în suprafață de 457 mp, înscris sub nr. top. 7004/3 sunt coproprietare în indiviziune, reclamanta P. A. cu cota - parte de 19/48 și pârâta A. VALUȚA cu cota – parte de 29/48 .
Părțile dețin în coproprietate în indiviziune, în aceleași cote, și imobilul teren – grădină în suprafață de 270 mp întabulat în CF nr._ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 27704A+2 B. ) sub nr. top. 7004/23/2 .
Reclamanta a promovat prezenta acțiune întrucât pârâta - sora sa i-a interzis accesul în imobil, încălcându-i astfel dreptul de proprietate.
Cu privire la primul petit al cererii de chemare în judecată având ca obiect constatarea faptului că pârâta îi îngrădește reclamantei dreptul de proprietate, prin interzicerea / obstrucționarea accesului său la imobilul situat în mun. B., ., compus din casă, curte și grădină, înscris în CF nr._ B. la A+1 - nr. top. 7004/3 – casă de locuit, parter, compusă din 2 camere, cămară, hol, bucătărie și grădină în suprafață de 456, 58 mp și la A+2 – nr. top. 7004/23/2 – grădină în suprafață de 270 mp, instanța reține că potrivit art. 111 din C.pr.civilă se poate constata constatarea existenței sau neexistența unui drept și nu a unui fapt.
Întrucât reclamanta solicită să se constate un fapt ( interzicerea/ obstrucționarea accesului la imobil ) instanța va respinge primul petit ca inadmisibil.
Referitor la petitul doi al cererii de chemare în judecată instanța reține următoarele:
Potrivit răspunsurilor reclamantei la interogatoriu, pârâta locuiește în imobil din luna iulie 2008 . În luna septembrie 2008 pârâta a înlocuit yala de la poarta de acces în imobil și de la casa, dată de la care i s-a refuzat reclamantei efectiv accesul în imobil.
Martorul D. M. – rudă de gradul IV cu părțile a declarat că în luna iulie 2008 pârâta A. Valuța s-a mutat în casa părintească . A declarat martorul că reclamanta nu a mai avut acces în imobil de la sfârșitul anului 2009.
Coroborând depoziția martorului cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ( plângere penală formulată de pârâtă la data de 11.10.2009, acțiunea având ca obiect anularea testamentului înregistrată în vara anului 2009 pe rolul Judecătoriei B. ) instanța reține că reclamanta nu a mai avut acces în imobil din data de 11 octombrie 2009, aspect recunoscut și de reclamantă în motivarea cererii de chemare în judecată ( a afirmat că a vizitat imobilul în data de 10.10.2009 ) .
Dreptul de proprietate pe cote – părți se caracterizează prin aceea că un bun sau mai multe bunuri aparțin în proprietate a două sau mai multe persoane care își pot exercita împreună, simultan, concomitent toate prerogativele recunoscute de lege oricărui proprietar, fără ca bunul să fie fracționat în materialitatea sa . D. la încetarea coproprietății se va stabili sau individualiza exact partea din bun ce corespunde cotei părți din dreptul de proprietate aparținând fiecăruia și astfel se transformă în proprietate exclusivă.
Coproprietarii nu au drepturi sau prerogative asupra unei părți determinate din bun în materialitatea sa, fiecare copărtaș poate exercita stăpânirea materială a bunului simultan și concurent cu ceilalți copărtași. Folosința materială a bunului poate fi exercitată de fiecare copărtaș cu respectarea unor reguli - neschimbarea destinației, neîmpiedicarea exercițiului simultan și concurent al folosinței celorlalți coproprietari. Fructele pot fi culese, percepute în proprietate exclusivă de coproprietari proporțional cu cota parte ideală din dreptul de proprietate ce revine în exclusivitate .
Deținerea unei cote majoritate din dreptul de proprietate nu atrage și un drept exclusiv asupra întregului imobil în favoarea acelui coproprietar, neputând a îngrădi arbitrar dreptul celuilalt coproprietar de a avea acces în respectiv imobil și de a-l folosi proporțional cu cota ce-i revine.
În speță, chiar dacă pârâta deține o cotă majoritară din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, nu poate îngrădi accesul reclamantei în imobil întrucât reclamanta la rândul său se bucură de cele trei atribute ale dreptului de proprietate, deci și de cea de a folosi respectivul bun în concordanță cu cota sa și cu existența stării de indiviziune .
Starea conflictuală gravă dintre părți nu constituie argument pentru respingerea petitului privind accesul reclamantei în imobilul - casă părintească, întrucât reclamanta prin formularea acestui petit nu urmărește realizarea pe cale judecătorească a unui partaj de folosință cu privire la imobilul în litigiu, ci doar posibilitatea culegerii fructelor produse de imobil. De altfel, existența pe rolul Judecătoriei B. a dosarului civil nr._/197/2008 având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu și lipsa consimțământului pârâtei sunt argumente care ar conduce la inadmisibilitatea unui partaj de folosință.
Prin urmare, petitul având ca obiect obligarea pârâtei de a permite reclamantei accesul în imobil ( sau, cel puțin, de a nu împiedica accesul reclamantei în imobil ) este întemeiat urmând a fi admis. Desigur, obligația pârâtei va subzista până la rămânerea definitivă a hotărârii de sistare a stării de indiviziune asupra imobilului.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății cu titlu de daune morale, instanța reține că daunele morale au fost clasificate în literatura de specialitate și în practică judiciară astfel: daune morale pentru dureri fizice sau psihice determinate de cauzarea morții unei persoane apropriate ori de rănirea, mutilarea, degradarea sau îmbolnăvirea gravă a acesteia ; daune morale pentru vătămări și leziuni ce aduc atingere armoniei fizice sau înfățișării persoanei ; daune morale pentru restrângerea posibilităților victimei de a se bucura de viața de a avea parte din plin de satisfacții materiale și spirituale și daune morale pentru atingerea onoarei, demnității, prestigiului sau cinstei unei persoane.
Reclamanta a solicitat daune morale pentru suferința morală cauzată de pârâtă prin fapta acesteia de a-i interzice nejustificat accesul în imobil.
Potrivit art. 998 din vechiul C.civil ( dispoziții aplicabile în speță ) „ orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat a-l repara „ iar conform art. 999 din vechiul C.civil ‘’ omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa „..
Pentru a opera răspunderea civilă delictuală trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită si prejudiciu si existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciu sau imprudența cu care a acționat.
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă ca regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie sa fie unele care să asigure o satisfacție morală, pe bază unei aprecieri în echitate .
În speță, reclamanta a depus la dosar acte medicale pentru a dovedi agravarea stării sale de sănătate cauzată de stresul psihic și a nemulțumirii sufletești la care a fost supusă de pârâtă prin comportamentul abuziv al acesteia.
Instanța reține că scrisorile medicale depuse de reclamantă la dosar nu atestă că starea sa de sănătate s-a agravat din cauza pârâtei care nu i-a permis accesul în imobil, astfel că nu există raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul moral cauzat reclamantei. De altfel, reclamanta avea obligația să probeze care era starea sa de sănătate anterior ivirii conflictului cu pârâta ,și de asemenea să dovedească că starea sa de sănătate s-a deteriorat din cauza refuzului pârâtei de a-i permite accesul în imobil.
Nefiind îndeplinite dispozițiile art. 998 – 999 din vechiul cod civil instanța va respinge petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății cu titlu de daune morale ca neîntemeiat.
Referitor la lipsa de folosință a imobilului instanța reține că reclamanta, în calitate de coproprietară tabulară, fiind lipsită de un atribut al dreptului de proprietate - posesia, folosința este îndreptățită să solicite și implicit să obțină folosul de tras, fructele care i se cuvin în raport de cota sa de proprietate, în temeiul art. 635 din NCC, dispoziții aplicabile în raport de prevederile art. 6 alin 6 din NCC.
Conform art. 636 alin. 1 din NCC „ fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari „, iar în alin. 2 se prevede că „ cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari exercită în mod abuziv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri „.
În art. 637 din NCC se prevede că „ fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproprietarilor, proporțional cu cota lor parte din drept „
Cu privire la evaluarea folosului de tras s-a întocmit în cauza o expertiză contabilă și o contraexpertiză.
În expertiza contabilă nr._/ 24.10.2013 întocmită de expert N. I. s-a stabilit că pentru imobilul în litigiu raportat la starea acestuia de dinainte de 15.07.2008 chiria lunară era de 325 euro / lună. A stabilit expertul că pentru perioada 15.07.2008 – 31.10.2013 reclamantei i se cuvine suma de 8.169 euro ( 128, 64 euro x 63, 5 luni ) în raport de cota acesteia de proprietate.
La stabilirea cuantumului chiriei lunare expertul a avut în vedere că imobil era locuibil, mobilat în totalitate, dotat cu toate utilitățile de bază, avea dependințe – pivniță, accesul direct din stradă cu autoturismul, spațiu pentru agrement și relaxare, livadă de pomi fructiferi ; vedere generală spre pădure, acces rapid la spații comerciale sau centre mari comerciale. Nivelul chiriei pentru o garsonieră în apropierea imobilului în litigiu este de 90 - 130 euro.
Cu privire la fructele naturale culese și neculese ( mere, pere, struguri ) expertul a arătat că reclamantei îi revine suma totală de 834 lei pentru perioada 2008 – 2013, din care suma de 385 lei pentru mere și pere și suma de 449 lei pentru struguri.
A constatat expertul că în grădina există 17 pomi fructiferi ( 15 meri și 2 peri ) și o cultură de viță de vie formată din 6 butuci ( 3 butuci plantați în fața casei și 3 butuci plantați în spetele casei ). Vița de vie ocupă o suprafață de aproximativ 45 mp.
A stabilit expertul că potențialul mediu productiv anual al pomilor este de 135 kg fructe/ an și că prețul minim pentru un kilogram de fructe ( mere și pere ) este de 1, 50 lei/ kg ; un butuc de viță de vie cultivată în sistem boltă produce în medie 3 kg de struguri/an, rezultând că perioada 2008 – 2013 producția totală de struguri însumează 810 kg iar prețul minim practicat pe piața liberă a 1 kg de struguri este de 1, 40 lei/kg.
În contraexpertiza efectuata in cauza de expert B. G. V. ( expertiza nr._/ 02.09.2014 ) expertul a stabilit că media chiriei în perioada 2008 - 2014 este de 5 euro/ mp, respectiv 328, 15 euro /lună la suprafața imobilului de 65, 63 mp. A rezultat că pentru perioada 15.07.2008 – 15.08.2014 chiria aferentă cotei de proprietate a reclamantei însumează 9.482 euro ( 129, 89 euro/lună ), respectiv 42.073 lei, la un curs euro BNR de 4, 4372 lei/ euro.
Expertul a calculat chiria lunară în raport de stadiul imobilului din anul 2008 la data mutării pârâtei A. Valuța în imobil, fără îmbunătățiri, în raport de suprafața utilă a imobilului, existența zonei de curte și grădină în cadrul locuinței, prețul cerut și practicat pe metru pătrat suprafață utilă pe piața liberă a chiriilor, corecția prețului la nivelul chiriei imobilului din anul 2008 și a indicilor prețurilor de consum din și de la acea dată. A arătat expertul că îmbunătățirile aduse imobilului prin reparații și lucrări la îmbunătățirea confortului și modernizarea locuinței de câtre A. Valuța s-au efectuat după iulie 2008 și nu au putut influența nivelul chiriei din anul 2008.
Expertul a constatat existența în grădină și curtea imobilului a 17 pomi fructiferi din care 16 meri și un păr și a 6 butuci de viță de vie.
Pentru a determina evoluția producției atât a pomilor fructiferi cât și a viței de vie și a prețului de valorificare a acestora pe piața liberă în perioada 2008 – 2013, expertul a consultat părțile, a preluat date de la Direcția Județeană de S., de la Camera Agricolă B. și de la producători individuali. A stabilit că în perioada 2008 – 2013 producția pe un pom/ an a fost de 8, 8 kg în condiții de îngrijire minimă a pomilor dar de calitate mai slabă. Pentru stabilirea prețului fructelor, expertul a preluat datele de la INS – Direcția Județeană de S. B. pentru perioada 2008 – 2013 . În urma calculelor efectuate a rezultat că valoarea totală a fructelor a însumat 1.486, 14 lei în perioada 2008 – 2013, reclamantei revenindu-i suma de 588, 26 lei în raport de cota acesteia de proprietate ( 19/48).
Cu privire la vița de vie, expertul a stabilit că în intervalul 2008 – 2013 producția de struguri a fost de 15 kg/ butuc, iar la nivelul a 6 butuci existenți a rezultat 90 kg/ an.
În raport de datele practicate pe piața liberă în perioada 2008 – 2013 conform datelor prezentate de INS – Direcția Județeană de S. B., expertul a stabilit că valoarea totală a strugurilor însumează 973, 80 lei pentru 540 kg, reclamantei revenindu-i suma de 385, 46 lei în raport de cota acesteia de proprietate ( 19/48).
Instanța analizând cele două expertize întocmite în cauză constată că diferența stabilită de cei doi experți cu privire la chiria lunară este mică ( 3, 15 euro ). Va da eficiența contraexpertizei întocmită de expert B. G. V. și va înlătura expertiza întocmită în cauză de expert N. I., pe motiv că în contraexpertiză expertul a avut în vedere circumstanțele concrete ale imobilului în litigiu, respectiv suprafața utilă a imobilului, componența acestuia ( casă, curte, grădină ), starea fizică a acestuia din anul 2008 ( fără îmbunătățiri ), amplasamentul imobilului, prețul practicat pe metru pătrat suprafață utilă pe piața liberă, indicii prețurilor de consum în perioada 2009 – 2014, date statistice prezentate de INS – Direcția Județeană de S. B..
Așadar, în raport de criteriile ( mult mai numeroase ) avute în vedere de expertul B. G. – V., criterii justificate legal și argumentate temeinic, instanța consideră că 5 euro/ mp suprafață utilă reprezintă un preț real pentru închiriere.
Nu pot fi primite apărările pârâtei referitoare la starea degradabilă a imobilului în anul 2008, stare care nu permitea închirierea imobilului, apărări confirmate de martorul D. M., pe motiv că expertul B. G. V. analizând înscrisurile înmânate de părți a stabilit că imobilul era locuibil în anul 2008 . În situația în care imobilul nu ar fi fost locuibil în anul 2008 nu se explică rațiunea pentru care pârâta și familia acesteia s-a mutat în imobil în anul 2008, înainte de a efectua lucrări de igienizare și reparații la imobil . Fotografiile depuse de pârâtă la dosar nu pot constitui dovezi cu privire la starea imobilului în anul 2008 deoarece nu se cunoaște data la care au fost realizate și mai mult din corespondența purtată de către cele două surori în anul 2006 rezultă că reclamanta a efectuat la rândul său reparații la imobil.
Având în vedere că instanța a reținut că reclamanta nu a mai avut acces în imobil din data de 10.10.2009 ( ultima vizită efectuată de reclamanta în imobil ), va obliga pârâta să plătească reclamantei pentru perioada 11.10.2009– 15.08.2014 ( data avută în vedere de expert în funcție de care reclamanta și-a precizat cererea ) suma de 33.524, 24 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a cotei de 19/48 din imobilul situat în B., .. Suma stabilită a fost calculată astfel: ( 58 luni x 129, 89 euro /lună + 5 zile x 4, 33 euro/zi = 7.555, 27 euro ) x 4,4372 lei/ euro . Instanța a avut în vedere cursul euro/ leu avut în vedere de expert, curs în raport cu care reclamanta și-a precizat cuantumul pretențiilor solicitate pentru lipsa de folosință a imobilului.
Instanța va respinge solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la diferența solicitată cu titlu de folos de tras prin ultima precizare a cererii de chemare în judecată, respectiv diferența de 8.548, 76 lei ca neîntemeiată.
De asemenea, reclamanta, față de dispozițiile art. 1088 alin. 1 din vechiul Cod civil potrivit cărora „ la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele – interese, pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate „ este îndreptățită la dobânda legală, însă numai de la data formulării acțiunii ( 14.07.2011 ) potrivit art. 1088 alin.2 din vechiul Cod civil care prevede că daunele – interese sunt debite numai din ziua cererii în judecată și până la data plății efective de către pârâtă a sumei de 33.524, 24 lei .
În temeiul dispozițiilor art. 1088 alin. 1 din vechiul Cod civil, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei începând cu data de 14.07.2011 și până la data plății efective de către pârâtă a sumei de 33.524, 24 lei, dobânda legală / penalizatoare calculată pentru perioada 14.07.2011 – 02.09.2011 conform OG nr. 9/ 2000 ( art. 3 alin. 3 ) iar după data de 03.09.2011 potrivit OG nr. 13/2011 ( art. 3 alin. 3 ) .
Va respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la plata dobânzii legale începând cu data de 15.07.2008 ( potrivit calcului efectuat de reclamanta pentru perioada 15.07.2008 – 31.10.2004 dobânda totalizează 6.582, 7 lei ), respectiv la plata dobânzii penalizatoare de la data pronunțării sentinței ca neîntemeiată față de dispozițiile art. 1088 alin. 2 din vechiul Cod civil.
În ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii fructelor naturale culese și neculese instanța reține din depoziția martorului D. M. că reclamanta a luat în anul 2009 parte din strugurii culeși de pârâta A. Valuța.
La data de 16.10.2013 pârâta a comunicat reclamantei prin e-mail că recolta de struguri și mere din curtea părintească este gata de cules . S-a oferit să-i cedeze reclamantei pe anii viitori, proporțional cu anii trecuți întreaga recoltă.
Reclamanta a considerat invitația pur formală potrivit răspunsului acesteia datat 23.10.2013, refuzând să dea curs solicitării.
Coroborând probatoriul administrat pe acest petit instanța reține că reclamanta a beneficiat în anul 2009 de produsele recoltate din grădina casei părintești ( a avut acces în imobil până la data de 10.10.2009 ) și că în anul 2013 a refuzat să primească produsele care i se cuveneau în raport de cota sa de proprietate.
Refuzul reclamantei din anul 2013 este apreciat de instanța ca nejustificat, chiar dacă pe rolul instanței se afla prezenta cauză. Refuzul nejustificat de a beneficia de produse ( mere, pere, struguri ) nu o îndreptățește pe reclamantă să solicite contravaloarea acestora aferentă anului 2013, câtă vreme putea să obțină fructele în natură.
Prin urmare, instanța consideră că reclamanta este îndreptățită să primească contravaloarea fructelor ( mere, pere, struguri ) doar pentru anii 2010, 2011, 2012. Contraexpertiza întocmită în luna septembrie 2014 nu cuprinde evaluarea fructelor și pentru anul 2014.
În consecință, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 389, 54 lei, din care suma de 256, 31 lei reprezintă contravaloarea fructelor ( mere, pere ) pentru perioada 2010- 2012, iar suma de 133, 23 lei reprezintă contravaloarea strugurilor aferentă perioadei 2010-2012. La calculul sumei instanța a avut în vedere prețul producției de fructe și de struguri în perioada 2010- 2012 stabilit de expert B. G. V., respectiv suma totală de 647, 53 lei pentru fructe și suma de 336, 60 lei pentru struguri . La sumele respective s-a aplicat cota - parte de 19/48 proprietatea reclamantei.
Instanța va respinge restul pretențiilor solicitate de reclamanta, respectiv obligarea pârâtei la plata contravalorii fructelor culese și neculese pentru anii 2009 și 2013, ca neîntemeiate.
În raport de ultima precizare depusă la dosarul cauzei de către reclamanta, prin care nu se mai solicită actualizarea sumelor cu rata inflației, instanța apreciază că nu mai este investită de către reclamantă cu o astfel de solicitare.
În temeiul tuturor considerentelor de fapt și de drept reținute instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâta A. VALUȚA și în consecință va obliga pârâta: să permită reclamantei accesul în imobilul situat în mun. B., . ; să plătească reclamantei suma de 33.524, 24 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în B., . pentru perioada 11.10.2009 – 15.08.2014, în raport de cota de proprietate a reclamantei de 19/48 precum și dobânda legală/ penalizatoare începând cu data de 14.07.2011 și până la data plății efective a sumei de 33.524, 24 lei ; să plătească reclamantei suma de 389, 54 lei reprezentând contravaloarea fructelor culese și neculese ( mere, pere, struguri ) pentru perioada 2010 – 2012, în raport de cota de proprietate a reclamantei de 19/48. Pentru motivele expuse va respinge restul pretențiilor reclamantei.
Reținând culpa procesuala a pârâtei, în temeiul art. 274 alin. 1 din C.pr.civilă instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 5.466, 72 lei cheltuieli de judecată parțiale constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare aferente petitelor / pretențiilor admise ( 1.999, 92 lei - taxa judiciară de timbru a fost stabilită în baza Legii nr. 146/1997 + 6, 8 lei timbre judiciare ), onorariu expert N. I. ( 1.460 lei ) și onorariu avocațial (2.000 lei )
Va respinge restul cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbre judiciare aferente pretențiilor respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta P. A. , domiciliată în com. S., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâta A. VALUȚA, domiciliată în mun. B., ., și domiciliul procesual ales la sediul S.C.A. „ Ghidermic și I. „, situat în mun. B., .. 7, . consecință:
Obligă pârâta să permită reclamantei accesul în imobilul situat în mun. B., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 33.524, 24 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în B., . pentru perioada 11.10.2009– 15.08.2014, în raport de cota de proprietate a reclamantei de 19/48.
Obligă pârâta să plătească reclamantei începând cu data de 14.07.2011 și până la data plății efective a sumei de 33.524, 24 lei, dobânda legală / penalizatoare calculată pentru perioada 14.07.2011 – 02.09.2011 conform OG nr. 9/ 2000 ( art. 3 alin. 3 ) iar după data de 03.09.2011 potrivit OG nr. 13/2011 ( art. 3 alin. 3 ) .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 389, 54 lei reprezentând contravaloarea fructelor culese și neculese ( mere, pere, struguri ) pentru perioada 2010 – 2012, în raport de cota de proprietate a reclamantei de 19/48.
Respinge restul pretențiilor.
În temeiul art. 274 alin. 1 din C.pr.civilă obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 5.466, 72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale și respinge restul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă ca neîntemeiate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2015.
.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. C. D.
Red/ Dact. A.M. – 18.02.2015 ( 4 ex. )
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1005/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2088/2015. Judecătoria... → |
|---|
