Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6192/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6192/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 6192/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6192
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect “ordonanță președințială” formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta B. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă părțile personal, pentru pârâtă și curatorul special avocat A. D. desemnat în condițiile art.167 NCpc.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reține atașate notele telefonice întocmite prin grija grefierului de ședință în data de 08.06.2015 atât cu reprezentantul convențional al reclamantului, avocat M. S. C., cât și cu avocat A. D., desemnat curator special pentru pârâtă în condițiile art.167 NCpc, prin care s-au adus la cunoștința acestora dispozițiile instanței și termenul de judecată acordat.
În acord cu dispozițiile art.219 NCpc instanța procedează la identificarea reclamantului B. I., care se legitimează cu CI . nr._, având CNP_, precum și a pârâtei B. A., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Având în vedere prezența personală a pârâtei B. A. în instanță, instanța constată că mandatul acordat domnului avocat A. D. a încetat, nefiind incidente dispozițiile art.167 NCpc.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art.131 NCpc instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei și în temeiul art.238 NCpc estimarea duratei de cercetare a procesului.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al reclamantului apreciază că Judecătoria B. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea cauzei și, față de urgența prezentei cauze potrivit informațiilor deținute, în sensul că pârâta urmează să plece cu minorul din țară în data de 10.06.2015, apreciază că aceasta se poate soluționa la prezentul termen de judecată.
Având cuvântul, pârâta arată că lasă la aprecierea instanței atât competența de soluționare a cauzei, cât și estimarea duratei de cercetare a procesului.
Procedând la verificarea competenței sale în temeiul art.131 NCpc, instanța constată că potrivit dispozițiilor 997 NCpc și art.107 NCpc este legal învestită, fiind competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze. Totodată, în baza art. 238 NCPC, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la două termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul convențional al reclamantului solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, în cadrul acestora și raportul întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. la sesizarea reclamantului ce urmează a fi remis instanței urmare adresei emise în cauză. De asemenea, înțelege să propună și proba cu interogatoriul reclamantei în dovedirea aspectelor de fapt relevate în cuprinsul cererii și proba testimonială cu doi martori, respectiv cu numiții J. L. – A. și F. A., vecini care cunosc aspecte de fapt din locuința părților, aspecte legate de creșterea și educarea minorului, precum și relațiile existente între minor și bunici, respectiv între minor și mamă.
Relativ la probatoriul propus, pârâta arată că este de acord cu probatoriul propus de către reclamant, cu precizarea că, în ceea ce-i privește pe cei doi martori propuși, nu are cunoștință de relevanța în cauză a declarațiilor acestora. Poate dovedi cu înscrisuri faptul că deține o locuință, că are un loc de muncă, că nu și-a părăsit copilul, că a păstrat contactul cu acesta. De asemenea, arată că este în țară de o lună de zile, că și-a vizitat părinții și pe copilul său și că părinții săi știau că urma să vină după minor.
În probațiune, pârâta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Deliberând asupra probatoriului propus în cauză, în temeiul dispozițiilor art.255 NCpc coroborat cu art.258 NCpc instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar în cadrul acestei probe și raportul întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. la sesizarea formulată de către reclamant, probă solicitată în apărare și de către pârâtă, precum și proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu martorii J. L. – A. și F. A. pentru reclamant, apreciind aceste probe ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În temeiul dispozițiilor art.352 NCpc instanța procedează la administrarea interogatoriului pârâtei B. A., cu datele de identificare mai sus menționate, răspunsurile acesteia la interogatoriul formulat de reclamant fiind consemnate în condițiile art.354 NCpc pe aceeași foaie cu întrebările care, după citire, se semnează pe fiecare pagină de președinte, grefier, reprezentantul reclamantei și pârât.
La întrebarea instanței “Dacă minorul a fost lovit în perioada în care a locuit cu pârâta și cu concubinul acesteia în cele două săptămâni”, pârâta arată că vânătăile de pe picioare au fost cauzate de copil când au mers împreună în pădure, iar cele de pe mâini se justifică prin aceea că l-a strâns mai tare pe copil de mână întrucât copilul a vrut să iasă din casă să se joace cu niște copii în fața blocului care vorbeau urât, pârâta nefiind de acord.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.311 și următoarele NCpc, procedează la audierea martorei F. A., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, respectiv a martorului J. L. – A., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, ambii încuviințați în probațiune reclamantului, declarațiile acestora luate sub prestare de jurământ fiind consemnate separat în procesul verbal care, după citire și semnare, se atașează la dosarul cauzei.
Se respinge întrebarea pârâtei “Ce relații a avut cu părinții săi de când s-a întors în țară” adresată martorului J. L. – A. ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Reprezentantul convențional al reclamantului solicită instanței să pună în vedere pârâtei să indice adresa de reședință a pârâtei atât din țară, cât și din Franța, având în vedere litigiile purtate între părți, precum și pentru a i se comunica sentința ce urmează a se pronunța în cauză.
La solicitarea instanței, pârâta arată că în B. locuiește pe ., ., jud. B., iar adresa de reședință din Franța este în Grenoble (lsère), 1 Rue Joya_.
Pârâta atașează la dosarul cauzei înscrisuri în probațiune constând în copia certificatului de naștere al minorului din Franța, dovada încercării de mediere și alte înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța în temeiul art.392-art.393 NCpc, acordă cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al reclamantului solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată, să se rețină îndeplinirea în cauză a condițiilor de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanței președințiale și, în raport de argumentele aduse de părți coroborate cu întregul material probatoriu administrat în cauză, să se pronunțe o hotărâre care să apere interesul superior al minorului la acest moment. Totodată, apreciază că nimic nu o împiedică pe mamă ca într-un viitor, în care minorul va evolua și va avea o dezvoltare firească, să se apropie de copil și să ajungă în stadiul în care să-l ia pe minor cu dânsa. În acest moment, apreciază că interesul superior al minorului este să rămână în România alături de cei care l-au crescut, astfel încât să nu fie vătămat.
Având cuvântul, pârâta pune concluzii de respingerea a acțiunii pentru că părinții săi nu au o relație financiară și fizică să îi crească copilul, atât tatăl, cât și mama sa fiind diagnosticați cu mai multe boli, nu au un serviciu și niciun venit fix pentru creșterea copilului. De asemenea, apreciată că învățăturile biblice pe care părinții săi le dau minorului îl fac pe acesta să un copil sensibil și îl determină să îi fie frică să se joace cu alți copii. Nu și-a părăsit niciodată copilul, îl iubește și apreciază că este în măsură să îi ofere o educație și o creștere din punct de vedere material și spiritual. Este dispusă să țină contact cu bunicii materni de care, într-devăr, este atașat minorul.
La solicitarea reprezentantului convențional al reclamantului, pârâta arată că urgența plecării din țară constă în faptul că trebuie să se întoarcă în Franța pentru o intervenție chirurgicală ce a fost programată, intervenție de care părinții săi aveau cunoștință.
Față de concluziile astfel formulate, instanța, în temeiul art.394 NCpc, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2015 sub dosar nr._, reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta B. A., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună stabilirea locuința minorului B. OLIVER-D., CNP_, născut la data de 22.08.2007, la locuința reclamantului B. I., CNP_, bunicul matern, în mun. B., ., jud. B., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/197/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect stabilire locuință minor la bunicii materni.
În motivare acțiunii, reclamantul a arătat în esență că este bunicul matern al minorului B. Oliver-D. născut la data de 22.08.2007, iar pârâta este mama minorului, filiația față de tată nefiind stabilită, că pârâta nu s-a ocupat de creșterea și educarea copilului, că după nașterea copilului, pârâta a trăit în concubinaj cu un cetățean român de etnie africană care a generat numeroase certuri și conflicte între fiica sa și noul partener de viață, nu de puține ori fiind nevoit să apeleze la intervenția de urgență a organelor de poliție. La un moment dat, pârâta a luat minorul și a plecat să locuiască cu acesta la domiciliul concubinului, însă după 5 zile, l-a adus pe minor înapoi, întrucât nu avea cu ce să-l hrănească. A mai arătat că pârâta s-a stabilit în Franța unde trăiește în concubinaj cu un alt bărbat din anul 2012, relație din care a rezultat un copil și că de două săptămâni a venit în România cu intenția declarată de a proceda la luarea minorului în Franța, plecarea fiind programată pe data de 10.06.2015, motivat de împrejurarea că, în situația în care va prezenta autorităților franceze situația sa, de mamă a doi copii, va beneficia de o indemnizație mai mare, cu circa 500 euro, decât cea de care beneficiază în prezent. A mai afirmat că minorul este înscris în clasa pregătitoare la Școala Generală”A. M.”, că relația afectivă dintre bunicii materni și copil este una specială, că împreună cu soția s-a ocupat de pregătirea lui școlară, copilul terminând clasa cu rezultate foarte bune, că acesta s-a dezvoltat într-un mod armonios fizic și emoțional, s-a integrat în rândul colegilor din clasa I-B, are rezultate foarte bune la învățătură. În final, reclamantul a arătat că de când s-a întors în țară, reclamanta l-a luat pe copil de la domiciliul său, că asupra copilului s-au exercitat violențe fizice, conform certificatului medico legal de la dosar, în acest sens, copilul povestindu-i că a fost strâns de mână și lovit cu palma în zona feței de concubinul pârâtei și că de trei zile minorul nu mai merge la școală. Pentru aceste considerente, reclamantul apreciază că în speță sunt întrunite condițiile emiterii ordonanței președințiale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 N.C.pr.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 6 alin. 4 din OUG nr. 80/2013.
Au fost depuse la dosar de către reclamant, în copie xerox, înscrisuri( fl. 10-23).
În cauză, pârâta nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală.
Instanța, în baza art. 255-art. 258 N.C.pr.civ., a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, iar pentru reclamant și proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu F. A. și J. L. A., apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Minorul B. Oliver-D., CNP_, născut la data de 22.08.2007, este fiul pârâtei B. A., filiația față de tată nefiind stabilită.
De la data nașterii, minorul a locuit împreună cu mama pârâtă în locuința bunicilor materni în mun. B., ., jud. B., bunicii materni fiind persoanele care s-au ocupat efectiv de creșterea și educarea copilului.
După nașterea copilului, pârâta a început o relație de concubinaj cu un cetățean român de etnie africană, mutându-se la locuința acestuia, persoană ce a generat numeroase certuri și conflicte, de multe ori fiind necesară intervenția poliției, în această perioadă, copilul rămânând în grija bunicilor materni la locuința din mun. B., ., jud. B..
În anul 2013, pârâta a plecat în Franța, iar de atunci a revenit în țară numai de 2 ori, pe minorul B. Oliver-D., văzându-l ultima dată în luna februarie 2014.
Din anul 2012, pârâta a început o altă relație de concubinaj cu un cetățean francez, relație din care s-a născut și un minor, în prezent în vârstă de 7 luni, cei trei beneficiind de o locuință socială în Franța, de o alocație familială de 900 euro lunar și o alocație pentru minor în cuantum de 300 euro lunar.
În data de 22.05.2015, pârâta s-a întors în România, l-a luat pe minorul B. Oliver-D. de la domiciliul bunicilor, solicitând unității de învățământ unde este înscris copilul, să nu mai permită bunicilor să-l ia pe copil de la școală, pârâta interzicând orice relație între copil și bunicii materni.
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată de prevederile actualului Cod de procedură civilă în materie, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Astfel, potrivit art. 996 alin.1 N.C.pr.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin urmare, textul sus enunțat prevede cerințele ordonanței președințiale – urgența și caracterul vremelnic al măsurii luate, la care se adaugă, aparența dreptului și neprejudecarea fondului raporturilor juridice dintre părți.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 919 C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate lua pe tot parcursul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori și la obligația de întreținere.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiilor speciale ale art. 919 C. pr.civ., care înlătură necesitatea dovedirii îndeplinirii condiției urgenței.
Cu referire la condiția vremelniciei măsurii instanța constată că aceasta este îndeplinită, având în vedere existența pe rolul Judecătoriei B. a dosarului nr._/197/2015, măsura solicitată în cauza de față nefiind o măsură definitivă, efectele ordonanței președințiale urmând a se produce numai până la soluționarea cererii având ca obiect stabilire locuință minor.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparența acestuia, aspect verificat prin analiza probelor din dosar, apreciindu-se că este îndeplinită și această condiție.
Astfel, din răspunsurile pârâtei la interogatoriu, instanța reține că aceasta nu s-a ocupat efectiv de creșterea copilului, în perioada 2013- mai 2015, fiind prezentă de trei ori în viața copilului, ultima dată văzându-l pe acesta în luna februarie 2014, copilul locuind cu bunicii materni în locuința acestora din mun. B. ., jud. B.. Această împrejurare rezultă și din procura specială autentificată sub nr. 408/26.03.2013 de BNP Csorik E.-R. Jeno atașată la fila 14 dosar prin care pârâta l-a împuternicit pe reclamant să o reprezinte cu puteri depline fața tuturor autorităților și instituțiilor statului în ceea ce privește exercitarea drepturilor părintești asupra minorului B. Oliver-D., dar și din depozițiile martorilor F. A. și J. L. A..
Astfel, fiind audiată, martora F. A. a relatat că pârâta a manifestat neglijență și lipsă de responsabilitate în privința copilului, că bunicii materni s-au preocupat de creșterea acestuia, copilul având rezultate foarte bune la școală, între bunici și copil existând o relație de afectivă specială. Mai mult, copilul nu beneficiază nici de alocație, aceasta făcând obiectul executării silite declanșate împotriva pârâtei pentru amenzile primite, dat fiind faptul că pârâta nu a avut loc de muncă. A mai arătat că în prezent copilul a fost luat de la domiciliul reclamantului de către pârâtă și că de trei zile acesta nu mai merge la școală, bunicii fiind îngrijorați de situația copilului.
În același sens este și depoziția martorului J. L. A., vecin și prieten de familie cu reclamantul, acesta declarând că minorul este bine îngrijit de bunicii materni și că în ultimii 2 ani mama nu a fost prezentă în viața minorului.
Totodată, instanța reține și certificatul medico legal nr. 1371/E/03.06.2015 remis la fila 23 dosar, din care reiese că pe durata locuirii cu mama pârâta și cu concubinul acesteia, asupra minorului s-au exercitat violențe fizice, acesta prezentând echimoze maronii și palide pe cotul drept postero intern de cca 1- 2 cm, pe antebrațul drept ulnar, pe gamba dreaptă, anterior și lateral, leziuni traumatice ce pot data din 18-30.05.2015 și care s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure.
Fiind întrebată cu privire la vânătăile de pe corpul copilului, mama pârâta a declarat că l-a strâns pe copil de mână pentru că a vrut să iasă din casă fără voia sa pentru a se juca cu niște copii din fața blocului care vorbeau urât, iar cele de pe picioare și le-a făcut singur jucându-se în pădure, declarație ce nu poate fi reținută de instanță întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Așadar, din materialul probator administrat, instanța constată că aparența dreptului este în favoarea reclamantului, acesta fiind persoana care alături de soție, au îngrijit copilul de când s-a născut, acordându-i afecțiune, îndrumare educativă și stabilitate necesară pentru o bună dezvoltare.
În ceea ce o privește pe mama pârâtă, instanța reține că aceasta nu a fost o prezență în viața copilului, că nu s-a implicat în nici un fel în creșterea și educarea copilului și că în prezent nu este capabilă să asigure o comunicare eficientă cu minorul, astfel încât acesta să aibă parte de un mediu prielnic dezvoltării sale fizice și psihice, din moment ce l-a izolat pe copil de persoanele dragi care l-au îngrijit timp de aproape 8 ani, solicitând cadrelor didactice să nu mai permită bunicilor să-l ia pe copil de la școală, astfel cum reiese din sesizarea formulată în scris de către pârâtă atașată la dosar, iar copilul a fost lovit de partenerul de viață al mamei, după cum acesta recunoaște cu ocazia declarațiilor administrate în fața reprezentanților Direcției Pentru Protecția Copilului.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.Acesta este singurul criteriu după care instanța se va călăuzi pentru a decide cu privire la stabilirea locuinței acestuia.
Având în vedere toate aceste împrejurări, instanța apreciază că, față de vârsta minorului, de faptul că mama nu a reprezentat vreun element de sprijin pentru copil, că minorul nu a finalizat cursurile de învățământ pentru anul școlar 2014-2015, fiind așteptat să se întoarcă la școală, copilul exprimându-și dorința în acest sens, că relația dintre minor și concubinul pârâtei, pe care îl știe numai de 2 săptămâni, este una tensionată, copilul fiind bătut de acesta, în vederea asigurării echilibrului psihic și emoțional al copilului, se impune ca, cel puțin până la soluționarea pe fond a cererii, minorul să locuiască împreună cu reclamantul.
Prin urmare, instanța va admite cererea astfel cum a fost formulată și va stabili locuința minorului B. Oliver-D., CNP_, născut la data de 22.08.2007, la locuința reclamantului B. I., CNP_, bunicul matern, în mun. B., ., jud. B., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/197/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect stabilire locuință minor la bunicii materni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată pe cale de ordonanță președințiala de reclamantul B. I., CNP_, cu dom. în mun. B., ., jud. B., iar cu dom. procesual ales în mun. B., .. 62, ., ., la Cabinet de Avocat C. M., în contradictoriu cu pârâta B. A., CNP_, cu dom. legal în mun. B., ., jud. B., în prezent locuind în mun. B., ., ., jud. B., locuind în fapt în Franța-Grenoble (lsère), 1 Rue Joya_.
Stabilește locuința minorului B. OLIVER-D., CNP_, născut la data de 22.08.2007, la locuința reclamantului B. I., CNP_, bunicul matern, în mun. B., ., jud. B., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/197/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect stabilire locuință minor la bunicii materni.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, declarație care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
09.06.2015, 5 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 7322/2015. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5461/2015.... → |
|---|
