Pensie întreţinere. Sentința nr. 7322/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7322/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 7322/2015
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.7322
Ședința publică din 03.07.2015
P.- A. M. S.– judecător
Grefier- D. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 26.06.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 03.07.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECATORIA
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamantul N. S. L. a chemat în judecată pe pârâtul pârâta B. T. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună modificarea măsurilor luate cu privire la minorul N.-S. E. G., născut la data de 01.02.2012, în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în natură, conform prevederilor art. 530 alin. 1 C.civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii formulate, reclamantul arată, în esență, că prin Decizia civilă nr. 100/A/18 iunie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._/197/2012 s-a dispus exercitarea autorității părintești asupra minorului N.-S. E. G., născut la data de 1 februarie 2012, în mod exclusiv de către pârâtă, în calitate de mamă a acestuia. De asemenea, prin Sentința civilă pronunțată în dosarul civil nr._/197/2012 s-a dispus obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 221 euro, până la majoratul acestuia, precum și dreptul de a avea legături personale cu minorul. De asemenea, arată că potrivit art. 397 C.civ., autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți și numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța dispune ca autoritatea părintească să se exercite de un singur părinte. Nu există motive temeinice ca autoritatea să se exercite numai de către mamă deoarece reclamantul este o persoană integră, nu consumă alcool, nu are condamnări penale, are un domiciliu stabil. Reclamantul a revenit în țară definitiv, încă din luna noiembrie 2014 și de atunci încearcă să își vadă copilul dar nu poate din vina pârâtei iar interesul copilului este de a avea legături cu ambii părinți iar dacă tatăl dorește să se implice în luarea deciziilor privitoare la copil atunci mama nu ar trebui să se opună.
Cu privire la capătul nr. 2 al cererii arată că reclamantul nu mai lucrează în Germania încă din luna februarie 2012 iar prin acordul dintre angajator și acesta din data de 15.02.2012, au încetat raporturile de muncă dintre părți.
În drept, a invocat art. 396-398 C.civ., art. 401-402 C.civ., art. 496, art. 530 alin. 1 C.civ.
Pârâta B. T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. De asemenea, a solicitat să se dispună suspendarea judecății în prezentul dosar până la soluționarea definitivă a plângerii penale formulate împotriva reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 C.pen.
În motivare, arată, în esență, că reclamantul locuiește în continuare în Germania, dar fără forme legale, pentru a se sustrage de la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului. Reclamantul nu a fost în măsură să contribuie niciodată la creșterea și educarea minorului, astfel că este inadmisibilă solicitarea acestuia de schimbare a pensiei de întreținere și stabilirea acesteia în natură. Susținerea reclamantului cum că locuiește în țară nu este reală iar instanța, în momentul în care a pronunțat Decizia în dosarul civil nr._/197/2012, a avut în vedere atitudinea reclamantului față de creșterea și educarea minorului, raportat la întreg probatoriul administrat. De asemenea, arată că deși reclamantul susține că ar fi revenit în țară în luna noiembrie 2014, acesta nu a luat legătura cu pârâta și nu a venit la niciuna dintre vizitele stabilite în favoarea reclamantului prin hotărâre judecătorească.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună respingerea cererii de suspendare a judecății până la soluționarea plângerii penale și admiterea acțiunii formulate.
În fapt, a reiterat cele învederate prin acțiunea introductivă de instanță, arâtând în esență că este în interesul minorului să aibă legătură cu ambii părinți. Arată că reclamantul nu poate să aibă relații cu minorul în afara unui cadru restrictiv al unui program de vizită iar instanța l-a privat de dreptul de a participa în luarea deciziilor cu privire la acesta.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și s-a dispus efectuarea unei anchete prihosociale la domiciile ambelor părți.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 29.05.2015 (f.53) s-a respins cererea de suspendare a judecății formulată de pârâtă, pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de ședință. (f. 53)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/28.11.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._/197/2012 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamant și pârâtă din culpa comună, exercitarea autorității părintești asupra minorului N.-S. E. G., născut la data de 01.02.2012 de către ambii părinți, s-a stabilit locuința minorului la domiciliul pârâtei iar în favoarea reclamantului s-a stabilit un program de a avea legături personale cu minorul și a fost obligat reclamantul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 221 Euro lunar, până la majoratul copilului. (f. 7)
Prin Decizia civilă nr. 100/A/18 iunie 2014 a Tribunalului Pentru Minori Și Familie B., s-a admis apelul declarat de pârâta B. T., s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului N.-S. E. G., născut la data de 01.02.2012, să fie exercitată de către pârâta B. T., cu stabilirea unui program de a avea legături personale cu minorul în favoarea reclamantului, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr._/28.11.2013.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, în considerentele Deciziei civile nr. 100/A/18 iunie 2014, a Tribunalului Pentru Minori Și Familie B., s-a reținut că pe parcursul judecății s-au administrat probe din care instanța și-a format convingerea că reclamantul nu are disponibilirarea de a colabora cu pârâta în vederea exercitării autorității părintești asupra minorului iar pârâta este în imposibilitatea de a-l contacta pe reclamant pentru a decide împreună cu privire la minor.
De asemenea, s-a mai reținut că reclamantul locuiește și lucrează în Germania și nu menține legătura cu pârâta în nicio modalitate iar aceasta nu poate lua legătura cu reclamantul prin telefon sau în altă modalitate pentru că acesta nu dorește, ceea ce conduce la concluzia că exercitarea în comun a autorității părintești este imposibilă.
Instanța reține că din cuprinsul anchetei psihosociale efectuate la domiciliul reclamantului, la domiciliu au fost găsiți numai bunicii paterni ai minorului, deoarece reclamantul este plecat în Germania încă din anul 2010. (f. 59) Bunicii paterni au declarat că reclamantul nu mai lucrează din luna februarie 2014, că a stat în România numai pe perioada iernii iar în primăvara anului curent s-a întors în Germania pentru a-și căuta loc de muncă. A fost în țară la începutul lunii aprilie 2015 și la începutul lunii iunie. Cu privire la comportamentul reclamantului față de minor, bunicii paterni arată că ori de câte ori vine în țară, reclamantul încearcă să viziteze minorul la domiciliul acestuia, să se implice mai mult în creșterea și educația copilului, dar nu primește întotdeauna consimțământul mamei.
În drept, potrivit art. 403 alin. 1 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Instanța reține că modificarea măsurilor luate cu privire la minorul N.-S. E. G., născut la data de 01.02.2012, poate avea loc numai în situația în care s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanța care a pronunțat Decizia civilă nr. 100/A/18 iunie 2014.
Însă, din cuprinsul probatoriului administrat în cauză, reclamantul nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor avute în vedere de instanță la momentul pronunțării deciziei. Mai mult, din raportul de anchetă socială rezultă că în primăvara anului curent reclamantul s-a întors în Germania pentru a-și căuta loc de muncă iar reclamantul a fost în țară la începutul lunii aprilie 2015 și la începutul lunii iunie.
Prin urmare, susținerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cum că din luna noiembrie 2014 este în țară, că locuiește împreună cu părinții în Colonia B., sunt contrazise de probatoriul administrat.
Reclamantul nu a făcut dovada că își menține disponibilitatea de a lua legătura cu reclamanta pentru a decide cu privire la minor, mai mult, a făcut afirmații contrazise de probatoriul administrat. Acesta nu a dovedit nici că a încunoștiințat pârâta cu privire la o modalitate în care poate fi contactat.
În ceea ce privește dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul, acesta nu este nesocotit, deoarece în prezent este stabilit prin hotărâre judecătorească un program de vizitare a minorului, pe care ambele părți trebuie să îl respecte, în caz contrar fiind incidente sancțiunile corespunzătoare, inclusiv de natură penală.
Având în vedere aceste motive, anume că reclamantul nu a dovedit schimbarea împrejurărilor avute în vedere de instanța care a pronunțat Decizia civilă nr. nr. 100/A/18 iunie 2014, nu a dovedit că într-adevăr și-a manifestat disponibilitatea față de pârâtă de a colabora pe viitor cu privire la minor, mai mult a arătat că în prezent locuiește în țară deși din raportul de anchetă psihosocială rezultă contrariul, instanța va respinge ca neîntemeiat primul petit.
În ceea ce privește cererea reclamantului de stabilire a pensiei de întreținere în favoarea minorului în natură, conform art. 530 alin.1 C.civ., instanța va respinge cererea ca neîntemeiată pentru motivele expuse în continuare.
Art. 530 alin. 1 și alin. 2 C.civ., stabilește următoarele: 1) Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. (2) Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
Reclamantul nu a dovedit că a executat de bunăvoie obligația de întreținere stabilită și mai mult decât atât, reclamanta a formulat la data de 1.10.2014 plângere penală împotriva reclamantului pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, ca urmare a neplății de către reclamant a pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorului. (f.41)
Dacă reclamantul ar fi achitat pensia de întreținere ar fi putut face dovada acestui aspect, prin depunerea înscrisurilor corespunzătoare. Susținerea că pârâta nu i-a permis să își execute obligația de a achita pensia de întreținere nu este susținută probator și deci nu poate fi primită de instanță.
Prin urmare, instanța va respinge cererea reclamantului de stabilire a pensiei de întreținere în favoarea minorului în natură.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul N. S. L., domiciliat în Colonia B., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâta B. T., cu domiciliul în comuna Tarlungeni, .. 608, jud. B..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 03.07.2015.
P., GREFIER,
A. M. S. D. N.
Red. A.M.S./17.08.2015- 4 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6192/2015.... → |
|---|
