Pretenţii. Sentința nr. 4130/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4130/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 10750/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4130
Ședința publică din data de 20.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 23.03.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 06.04.2015, 14.04.2015, iar apoi pentru data de 20.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2014, sub nr._ /2012, reclamantul N. V. C., a chemat în judecată pe pârâtul O. L., solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1004 euro, la cursul de schimb Euro/leu al BNR din ziua plății efective, reprezentând împrumut acordat și nerambursat, la plata dobânzii legale începând cu data notificării din 12.06.2011 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a acordat pârâtului cu titlu de împrumut suma de 1004 euro în data de 03.06.2011, astfel cum reiese din chitanța de depunere numerar la Banca Transivania, Sucursala Oradea, în contul bancar al pârâtului, acesta obligându-se să restituie banii în data de 25.06.2011. Deși scadența a expirat, pârâtul nu a restituit datoria, astfel că la data de 28.03.2014, l-a notificat prin scrisoare poștală recomandată, iar la data de 28.03.2014, a urmat procedura de informare privind avantajele medierii, pârâtul fiind invitat în data de 08.04.2014 pentru această procedură, însă nu a dat curs invitației.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073, art. 1074, art. 1079, art. 1082 teza I, art. 1088 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 319,11 lei aferentă petitului 1, respectiv cu 51,92 lei aferentă petitului doi al cererii, conform art. 3 alin.1 din OUG nr. 80/2013.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat probe în apărare.
Au fost depuse la dosar de către reclamantă, în copie xerox, înscrisuri (fl. 8-17, 19, 25-33).
La data de 16.06.2014, reclamanta a depus notă de ședință, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 149,99 euro cu titlu de dobândă legală calculată pentru perioada 03.06.2011 și până la data de 14.04.2014, data sesizării instanței și în continuare până la data plății efective (fl. 36).
În temeiul art. 255-art. 258 N.C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială cu N. A. S., prin comisie rogatorie de către Judecătoria Oradea.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Conform chitanței de depunere numerar la Banca Transilvania Sucursala Oradea, la data de 03.06.2011, între părțile litigante a intervenit un acord de voință în virtutea căruia pârâtul a împrumutat de la reclamant suma 1004 euro (fl. 8), acesta obligând-se sa o restituie la data de 25.06.2011, conform corespondenței electronice purtate de părți (fl. 9).
Deoarece pârâtul nu a înțeles să facă dovada plații liberatorie, reclamantul a procedat la convocarea acestuia în vederea soluționării litigiului prin conciliere, dovada de primire fiind atașată la fila 12 dosar.
Mai mult, pârâtul a ales sa adopte o atitudine pasiva fata de pretențiile reclamantului, refuzând nejustificat sa răspundă pretențiilor formulate de către reclamant.
Cu titlu prealabil, instanța, având în vedere succesiunea de legi, la soluționarea prezentei cauze, va avea în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dintre părți (art. 6 alin. 2 din NCC care statuează că” actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”), cât și la momentul înregistrării acțiunii( art. 223 din Legea nr. 71/2011 conform cărora” dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite).
Față de momentul la care s-a născut raportul juridic dintre părți, respectiv iunie 2011, când erau aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, constată că dreptul substanțial prevăzut de această lege sunt aplicabile în cauza de față.
Cererea ce face obiectul cauzei de față, formulată de reclamantul N. V. C. și având ca obiect obligarea pârâtului O. L. la plata sumei reprezentând împrumut acordat și nerambursat, este întemeiată pe principiile răspunderii civile contractuale, izvorâte din dispozițiile art. 969 C.civ.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că mai întâi reclamantul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp pârâtul nu dovedește executarea.
În speță, reclamantul a făcut așadar dovada existenței creanței prin chitanța de depunere numerar la Banca Transilvania Sucursala Oradea și corespondența purtată cu pârâtul prin email la data de 21.06.2011, atestată de înscrisul de la fila 9 dosar, prin care acesta a recunoscut că a primit suma de 1000 euro, sumă pe care s-a obligat să o restituie la 25.06.2011.
Totodată, martorul audiat în cauză (fl. 86) a relatat că reclamantul a acordat pârâtului la sfârșitul lunii mai 2011, începutul lunii iunie 2011, un împrumut în cuantum de 1000 euro pentru o perioadă de 15 zile, suma de bani fiind remisă prin Banca Transilvania.
În aceste condiții, instanța apreciază că raportul juridic obligațional între părțile litigante este pe deplin dovedit, în sarcina pârâtului fiind întrunite elementele răspunderii contractuale, câtă vreme acesta nu și-a respectat obligația de restituire a sumei împrumutate la scadența stabilită de părți, concluzie impusă și de atitudinea procesuală manifestată de pârât, care nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat probe în apărare. Instanța reține și dispozițiile art. 1083 C.civ, conform cărora în materie contractuală, vina debitorului care nu și-a executat obligația este prezumată iuris tantum, în speță, această prezumție nefiind răsturnată, pârâtul neînțelegând să se prezinte pentru a formula apărări.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 969 și art. 1584 C.civ, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantului sumele de 1004 Euro, la cursul de schimb Euro/leu al BNR din ziua plății efective, reprezentând împrumut acordat și nerambursat euro.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de 03.06.2011 și până la data achitării integrale a debitului, instanța apreciază acest capăt de cerere ca fiind parțial întemeiat, întrucât în materia împrumutului, conform art. 1586 C.civ., punerea în întârziere a debitorului obligației nu poate avea loc decât prin cererea de chemare în judecată, iar nu printr-o orice altă procedură, simpla expirare a termenului în care trebuia executată obligația nu-l pune pe debitor în întârziere, fiind necesară o manifestare de voință din partea creditorului prin care el să pretindă executarea obligației de către debitor. Prin urmare, instanța urmează a dispune obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente debitului principal începând cu data introducerii prezentei cereri, respectiv 14.04.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, instanța îl va obliga pe pârât, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 792,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru în cuantum de 319,11 lei și 472,52 lei, cheltuieli transport, conform bonurilor fiscale nr. 11/08.12.2014, nr. 88/07.12.2014, nr. 111/05.12.2014 atașate la fila 76 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul N. V. C., CNP_, cu dom. ales în Oradea, .. 3, . în contradictoriu cu pârâtul O. L., CNP_, cu dom. în localit. C., ., jud. B., și în consecință:
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 1004 Euro, la cursul de schimb Euro/leu al BNR din ziua plății efective, reprezentând împrumut acordat și nerambursat, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculate începând cu data introducerii cererii, respectiv 14.04.2014 și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 792,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru în cuantum de 319,11 lei și 472,52 lei, cheltuieli transport.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
15.07.2015, 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4679/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
