Contestaţie la executare. Sentința nr. 1330/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1330/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 14965/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 1330
Ședința publică de la 07.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. C. M.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea D. O. C. și pe intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 20.02.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.02.2013, apoi la data de astăzi, 07.03.2013 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.11.2012 sub nr._, contestatoarea D. O. C. a formulat in contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. contestație la executare prin care a solicitat anularea titlului executoriu și a somației nr._/81 din 17.10.2012 emise in dosarul de executare nr. S/81.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 08.06.2012 CAS Ilfov a emis decizia de impunere prin care s-au stabilit în sarcina sa, obligații datorate către FNUASS în cuantum de 208.431,48 lei, din care 102.695,72 lei cu titlu de contribuție pentru perioada cuprinsă între 01.01._11, 90.331,40 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de 31.05.2011 și 15.404,36 lei cu titlu de penalități calculate până la 31.05.2011, fiind comunicate ulterior somația și titlul executoriu. Mai arată contestatoarea că decizia de impunere este nelegală și netemeinică, prin raportare la faptul că, în calitatea de persoană care realizează venituri din activitatea de executor judecătoresc, nu are obligația de a plăti către FNUASS contribuția pentru asigurările sociale și mai ales în condițiile în care nu s-a încheiat nici un contract de asigurare.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 172, 173 C.pr. Fiscală rap. la art.399 și urm. C.pr.civ.
Contestația a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 204 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare dar la solicitarea instanței a depus dosarul de executare S/81.
Contestatorul a depus la dosar si concluzii scrise în care a reiterat, în esență aceleași susțineri din cadrul contestației la executare.
La termenul din data de 20.02.2013 instanța a respins ca inadmisibilă cererea contestatoarei de suspendare a executării silite, nefiind îndeplinită condiția esențială de achitare a cauțiunii.
Analizând coroborat materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată contestatoarea a invocat, în esență, că decizia de impunere nr._/08.06.2012 emisă de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ILFOV ce constituie titlu de creanță este nelegală și netemeinică întrucât a stabilit în mod nelegal în sarcina contestatoarei care realizează venituri din activitatea pe care o desfășoară ca executor judecătoresc, obligații datorate F.N.U.A.S.S ,obligații pe care nu le are întrucât nu există încheiat un contract de asigurare.
Mai susține aceasta că decizia de impunere nu cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de Codul de procedură fiscală,în sensul că nu arată modalitatea de calcul a contribuțiilor,dobânzilor și penalităților.
Instanța constată ca actele de executare sunt legale si temeinice si contestația la executare este nefondată si se impune a fi respinsa, având in vedere următoarele considerente:
Instanța va avea in vedere si noțiunile de titlu executoriu si titlu de creanță.
Titlul de creanță bugetara reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligatei de plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil, actul prin care se constata si se individualizează creanța fiscala.
Din prevederile art.141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanță, a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
De asemenea, din prevederile art. 41 Cod procedură fiscală rezultă că titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ fiscal.
Astfel, rezultă că un act administrativ fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu.
Singura condiție impusă de lege pentru ca titlurile de creanță fiscală să devină titluri executorii este aceea a expirării termenului de plată a creanțelor.
Prin urmare, titlurile de creanță (în speță decizia de impunere nr_/08.06.2012) devin titluri executorii de la data scadenței creanțelor independent de soluționarea contestației la titlu formulate în baza art.205 si următoarele din OG 92/2003, astfel că urmează a se respinge ca neîntemeiat motivul formulat de contestatoare.
Cât privește cel de-al doilea motiv invocat, respectiv posibilitatea contestatoarei de a invoca netemeinicia sumelor evidențiate în titlurile executorii pe calea contestației la executare, instanța reține următoarele:
Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. XIV/05.02.2007, pronunțată . interesul legii a statuat următoarele: „Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală, de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Astfel, in speță de față, in ceea ce privește titlul executoriu, urmare a ajungerii la scadenta a creanței fiscale, dată fiind natura juridica diferita a acestuia fata de titlul de creanță, la prima vedere se poate susține ca in contestația la executare se pot antama si chestiuni sau apărări de fond in privința acestuia.
Pornind de la aceasta decizie insa rezultă că in cazul de fata o contestație la executare nu poate viza titlurile executorii in baza cărora a fost pornita executarea silita, respectiv decizia de impunere, si deci apărări de fond cu privire la acestea, deoarece, pentru contestarea lor exista o alta procedura prevăzuta de lege.
Se constată insă ca, desi au naturi juridice diferite, titlul de creanta fiscala si titlul executoriu se suprapun in ceea ce priveste fondul sau continutul dreptului pus in executare.
In consecinta, data fiind identitatea in ceea ce priveste fondul dreptului de creanta intre cele doua titluri -de creanta si executoriu, pe calea contestatiei la executare, avand in vedere prevederile art. 173 alin.3 din OG 92/2003 si Decizia nr. XIV/05.02.2007, nu pot fi invocate aparari de fond cu privire la titlul executoriu dacă pentru contestarea lui există o altă procedură prevazută de lege.
Astfel, instanta constata ca executarea silita in cauza de fata a fost pornita in temeiul unui titlu executoriu, decizie de impunere, care reprezintă act administrativ-fiscal.
Astfel, potrivit art. 172 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala, republicata, :” (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.„
In cazul de fata insa, pentru contestarea deciziei de impunere, titlu de creanta devenit titlu executoriu, codul de procedura fiscala prevede o procedura speciala de contestare, conform art. 205 si următoarele, coroborat cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ .
Contestația la executare nu poate deci viza sumele pentru care a fost pornită executarea silită, pentru ca ele fac obiectul unei proceduri speciale de contestare, ci poate viza numai acte de executare.
Astfel, contestația la executare in acest caz poate avea ca fundament numai motive de nelegalitate in ceea ce privește modalitatea lor de întocmire, comunicare etc, aspecte care țin de forma, iar nu de fondul acestora.
Vizând exclusiv desființarea masurilor de executare silita, contestatia la executare in acest caz nu are aptitudinea declansarii unei judecati de fond cu privire la titlul executoriu ce a stat la baza executarii silite si nici natura juridica a unei cai de atac impotriva titlului executoriu. Ea nu constituie un mijloc procedural prin care sa se poata anula titlul executoriu.
In concluzie, contestația la titlu (titlul de creanța fiscala, decizia de impunere) si contestatia la executare – sunt cai de atac diferite ce pot fi exercitate împotriva unor categorii diferite de acte – actul administrativ-fiscal, respectiv actul de executare.
Cele doua cai de atac nu sunt similare si nu se pot substitui una prin alta; pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte ce țin de nelegalitatea titlului de creanță, deci de aspecte de fond ale determinării creanței.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
În temeiul art.274 Cpp și al principiului disponibilității instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea D. O. C., cu domiciliul ales la C..Av. D. A. T. din București, str. ., ., ., sector 3 și pe intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în București, .. 10, sector 3, ca neîntemeiată.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2012.
Președinte, Grefier,
Jud L. C. M. S. D.
Red.LCM/Tehnored.SD/4ex/15.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2270/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 2692/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
