Plângere contravenţională. Sentința nr. 1597/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1597/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 10315/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1597
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2012
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. D. I.
GREFIER: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul S. P. - Mogoșoaia, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat T. C. G., cu sediul în ..81, J. Ilfov în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în mun. București, ., nr. 7, sector 2 având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul prin reprezentant convențional avocat cu împuternicire la dosarul cauzei (fila 8), lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională prin care se solicită anularea procesului verbal . nr._ din data de 22.08.2012; CNADNR a depus răspuns la dosarul cauzei; cauza a fost repusă pe rol după rămânerea în pronunțare asupra fondului cauzei.
Petentul prin reprezentant arată instanței că din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezultă că autoturismul de poliție pe care se afla montat aparatul radar se afla în deplasare, fiind la o mare distanță de autovehiculul petentului. Mai arată că agentul de poliție trebuia să completeze un alt înscris tipizat față de modul de constatare a faptei în care trebuiau menționate și alte date suplimentare referitoare la aparatul radar.
Instanța față de planșele foto depuse la dosarul cauzei, care nu fost contestate de petent, apreciază că nu se impune revenirea către intimată cu solicitarea de a comunica înregistrarea video a incidentului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de propus instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, petentul prin reprezentant arată că agentul de poliție nu a aplicat abaterea tolerată, că la viteza de deplasare de 102 km/h la înregistrare există o abatere de 4%, viteza reală fiind de sub 100 km/h, fapta fiind astfel prevăzută de art. 108 și nu 103 din OUG 195/2002, fiind vorba de o altă încadrate juridică care nu mai prevede măsura suspendării dreptului de conducere. În subsidiar arată că solicită menținerea măsurii dispuse de organul de control, dar înlăturarea măsurii suspendării dreptului de conducere.
Față de actele și lucrările dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.08.2012 sub nr._, petentul S. P. în contradictoriu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 22.08.2012.
Petentul a arătat că la data de 22.08.2012, în jurul orelor 16:56, conducea autoturismul cu nr. P 8517 PM pe DN 7. În zona localității Chitila a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că a depășit viteza legală de deplasare, urmând a fi sancționat contravențional, împotriva acestuia fiind luată și măsura complementară a reținerii permisului de conducere întrucât pe DN 7 la km 13+900m a condus cu viteza de 102 km/h.
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că din procesul verbal de contravenție lipsește mențiunea dacă autoturismul pe care era montat aparatul radar se afla în regim de deplasare ori staționare, distincția are importanță în condițiile în care măsurătorile efectuate cu aparatul radar sunt afectate de abateri tolerate de până la 4%. A mai susținut că nu a fost consemnat dacă aparatul radar a urmat procedura obligatorie de autotestare. Astfel, petentul a susținut că abaterile tolerate sunt de +/-3km/h la viteze de până la 100 km/h și de +/-3km/h la viteze de peste 100 km/h dacă măsurătoarea s-a făcut în regim staționator; abaterile tolerate sunt de +/-4km/h la viteze de până la 100 km/h și 4% la viteze egale sau mai mari de 100 km/h dacă măsurătoarea s-a făcut în regim de deplasare.
Astfel, a arătat petentul că a depășit viteza legală de deplasare cu 47,92 km/h atrage sancțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG 195/2002, sancțiune care atrage măsura sancționării cu puncte amendă și puncte penalizare. Petentul a solicitat aplicarea garanțiilor procesuale recunoscute de art. 6 din CEDO.
Petentul a mai arătat că din cuprinsul procesului verbal de sancționare lipsește mențiunea organului de constatare cu privire la ., și că astfel nu are garanția că aparatul cu care s-a efectuat măsurătoarea era montat pe acel autoturism al intimatei.
Petentul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost întemeiată în drept potrivit pe disp. OUG 195/2002.Petentul a depus la dosar înscrisuri (f.6-8, 54-58).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata a depus prin serviciul Registratură la data de 25.09.2012 planșe foto și înscrisuri (filele 16-22) și la data de 28.12.2012 (f. 37-43).
La data de 23.11.2012 intimata a depus întâmpinare (f.26-29) solicitând respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată față de situația de fapt reținută, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic. A arătat că în fapt s-a reținut că petentul la data de 09.11.2012 a fost sancționat pentru că în localitatea Chitila a circulat cu viteza de de 102 km/h și nu avea asupra s-a actele autoturismului pe care îl conducea. După rămânerea în pronunțare intimata a depus înregistrare video pe suport CD. Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri suplimentare la filele 35-36, 44, 48-50, 64.
La data de 04.02.2013 intimata a depus înregistrarea video a incidentului pe suport CD (filele 36, 40).
În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri.Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.08.2012 petentul S. P. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei, avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 al.3 lit.e din OUG 195/2002 și art.101 alin.1 pct.18 din același act normativ, sancțiunile fiind aplicate în temeiul art. 102 alin.3 și art.108 alin.1 din OUG 195/2002.
În fapt s-a reținut că, în data de 22.08.2012, ora 16:54, pe DN7, la km 13+900m, în localitatea Chitila, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare P 8517 PM, fiind înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 102 km/h în localitate și nu a acut asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ, a fost semnat de către agentul constatator și de petent.
Cât privește susținerile petentului din concluziile scrise în sensul că în procesul verbal de contravenție nu au fost consemnate datele privind ocaupația și locul de muncă, instanța reține că lipsa acestora se sancționează cu nulitatea relativă condiționată de provocarea unei vătămări ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Astfel, se reține că în procesul verbal de contravenție au fost inserate toate celelalte date de identificare ale petentului, acesta putând fi identificat și în lipsa mențiunilor privind ocupația ori locul de muncă și nu a contestat faptul că acesta conducea autoturismul la acea dată.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că în cuprinsul acestuia s-a reținut o situație de fapt corectă, sancționarea petentului realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, faptele acestuia de a circula cu viteza de 102 km/h în localitate și de a nu avea asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare întrunind elementele contravențiilor reglementate de art. 102 ali.3 lit.e și art. 108 alin.1 pct.18 din OUG 195 din 2002.
Contravenția a fost constatată de către un agent de poliție atestat ca operator radar (proces verbal aflat la filele 20-22 din dosar), cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (Buletinul de verificare metrologică fila nr.19 din dosar).
Planșa foto prezentată de intimat (fila nr.17-18) îndeplinește cerințele art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, evidențiindu-se în cuprinsul lor data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Având în vedere că aparatul radar a fost verificat metrologic, aflându-se în termenul de valabilitate, instanța constată față de susținerile petentului că acesta nu putea genera eroarea de +/- 4%, fiind calibrat pentru identificarea vitezei reale de deplasare. De asemenea, nu nu are relevanță în măsurarea vitezei reale de deplasare nici aspectul dacă autoturismul pe care era montat aparatul radar se afla în regim de deplasare ori staționare întrucât din buletinul de verificare metrologică reiese că acesta măsăară atât în regim de deplasare, cât și de staționare (f.19).
Cât privește faptul că viteza legală de deplasare era mai mare de 50 km/h pe acel sector de drum, instanța reține că susținerile petentului sunt neîntemeiate, din răspunsul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri din cadrul CNADNR reieșind că pe sectorul de drum unde petentul a fost întegistrat cu viteza de 102 km/h limita de viteză era de 50 km/h, iar instanța reține că nimic nu împiedică autoritățile ca în cadrul unei localități, deși artera este calificată ca drum național, să limiteze viteza legală de deplasare (f.64).
Se impune și precizarea că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Constatările personale ale agentului de poliție, în speță, vizează locul săvârșirii contravenției (în localitate) și faptul că pe acel autoturism de poliție se afla montat aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza de deplasare.
Cât privește faptul că petentul nu a acut asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului instanța reține că acesta nu a constestat aceste aspecte și de asemenea au fost constatate personal de agentul constator.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că intimata a probat în mod temeinic contravenția reținută în sarcina petentului, iar acesta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art. 102 alin.3 din O.U.G. 195/2002, fapta săvârșită de a conduce cu viteza de 102 km/h în localiate se sancționează cu amenda și cu sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 9 puncte amendă – 603 lei amendă și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile (conform variantei în vigoare a OUG 195/2002 la data săvârșii contravenției). De asemenea, pentru fapta precăzută de dispozițiile art. 101 alin.1 pct.18 a fost aplicată sancțiunea avertismentului.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Contrat susținerilor petentului, măsura complementară nu poate fi înlăturată decât în cazul anulării procesului verbal de contravenție pentru acea faptă, însoțind sancțiunea contravențională principală și având drept scop înlăturarea unei stări de pericol și săvârșirea în viitor a unor astfel de fapte contravenționale.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art.34 din O.G. nr.2/2002 instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul . nr._ din data de 11.09.2011 ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. P. - Mogoșoaia, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat T. C. G., cu sediul în ..81, J. Ilfov în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în mun. București, ., nr. 7, sector 2 ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 22.08.2012 ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Pentru grefier în concediu semnează grefier șef,
Red. Jud. SDI
Tehn. CV /4 ex/15.05.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1629/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 945/2013.... → |
|---|
