Plângere contravenţională. Sentința nr. 2520/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2520/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 7279/94/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2520
Ședința publică din data de 18.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – GALAȚANU N.
GREFIER - M. G.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul R. I. M. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._/18.11.2011.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 04.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18.04.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21.11.2011 sub nr._/299/2011, petentul R. I. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._/18.11.2011.
În motivare, petentul a arătat că la data de 18.11.2011, a fost oprit de un agent de politie care după ce i-a solicitat documentele pentru control, i-a întocmit prezentul proces verbal, sancționându-l cu reținerea permisului de conducere si cu amenda contravenționala deși în realitate nu a încălcat nicio regulă de circulație, respectiv de efectuare a manevrei de depășire peste marcajul simplu continuu, întrucât este o persoana foarte atenta in trafic.
Întrucât se grăbea sa meargă la spital, petentul nu a realizat pe moment, daca a efectuat depășirea in zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisa" sau in afara acestuia, insa întorcându-se la domiciliul său, a observat ca depășirea efectuata a fost regulamentara.
Petentul consideră ca nu se face vinovat de presupusa fapta reținuta in sarcina sa, arată că agentul de politie nu a apreciat corect unde a efectuat manevra de depășire.
În drept au fost invocate disp. art. 30-36 din OG 2/2001.
În cadrul probei cu înscrisuri, petentul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/18.11.2011, dovada rețineri permisului de conducere, carte de identitate.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art.1, alin 2 din OG 32/1995.
Prin sentința civilă nr. 8687/14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2011 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 18.06.2012 sub nr._ .
La termenul din data de 10.04.2012, în temeiul art.167 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială întrucât petentul nu a indicat numele și adresa martorului.
Analizând actele si lucrările dosarului instanta constată urmatoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 18.11.2011 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 268 lei si s-a luat măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, agentul constatator reținând in sarcina sa ca la data de 18.11.2011, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ si a efectuat manevra de depășire pe marcajul longitudinal continuu si in zona de acțiune a indicatorului”depășirea interzisă”, fapta prevăzuta de art. 100, alin 3 lit. e din OUG 195/2005 și sancționata de art. 100 alin 3 din OUG 195/2002 .
Procesul verbal a fost semnat de petent căruia i s-a comunicat o copie, petentul încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constata că, în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta va respinge prezenta plangere contraventionala ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul R. I. M., cu domiciliul în ., ., J. Ilfov în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în București, ., nr.7, sectorul 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.GN. /Thn.red.gr. MG
4 ex/ 31.07.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3491/2013. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 6674/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
