Plângere contravenţională. Sentința nr. 3290/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3290/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 6613/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 3290
Ședința publică de la 16.05.2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. C. M.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. V. și pe intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 08.05.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 16.05.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 01.06.2012 sub nr._, petentul B. V. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare . nr. PA nr._ din 07.05.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 22.05.2012, în jurul orele 18:40 la domiciliul său s-a prezentat un agent de poliție de la Poliția Orașului Chitila care i-a adus la cunoștință faptul că este sancționat pentru că a adresat cuvinte jignitoare la adresa unui copil. I-a explicat agentului faptul că, în urmă cu puțin timp, pe stradă în fața curții în care locuiește, o fetiță era urcată într-un copac, a rugat-o să coboare să nu se rănească, dar a refuzat. Mai mult a rupt ramuri și văzând ce face, a rugat-o insistent să coboare și a certat-o pentru distrugerea copacului. Nu a înjurat copilul și nu l-a agresat în vreun fel. Consideră procesul verbal lovit de nulitate, fiind încălcate disp. art.16 din OG 2/2001 cu privire la „descrierea faptei cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal . arată că invocarea unor prezumții relative de vinovăție care operează în sarcina sa prin simpla întocmire a unui proces verbal este de natură să conducă la încălcarea dreptului său la un proces echitabil. Așadar acțiunea are ca obiect contestarea unor sancțiuni contravenționale și a altor măsuri complementare cu caracter administrativ ce intră în sfera de aplic.,a art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului cu consecința asigurării pentru persoana „acuzată” a tuturor garanțiilor procedurale din Convenție, printre care, accesul efectiv la o instanță, principiul egalității armelor și prezumția de nevinovăție. Aceste principii extrase din jurisprudența CEDO se regăsesc și în hotărârea pronunțată în cauza A. contra României. În care se statuează și că, deși statele membre dispun de o marjă de apreciere în ceea ce privește anumite fapte, putându-le scoate din sfera sancționatorie penală și să le pedepsească potrivit unor reguli speciale în materie contravențională, nu trebuie ca prin această politică penală să fie privată persoana acuzată de anumite drepturi procesuale esențiale. În acest sens, apreciază Curtea, prezumția de nevinovăție trebuie să opereze și în materiale contravențională, atribuirea sarcinii probei celui care contestă săvârșirea contravenției fiind o încălcare a acestei garanții procesuale fundamentale, prevăzute de art.6 CEDO.
Petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.13, 16, 17, 19, 31 din OG 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată cu consecința menținerii procesului verbal ca legal și temeinic.
Intimata la solicitarea instanței a depus punctul de vedere al agentului constatator, declarația martorului Godin I..
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., considerând-o utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și din oficiu a dispus audierea martorului asistent Godin I..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.05.2012 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.3, pct.1 din L 61/1991, reținându-se în fapt că la data 22.05.2012 acesta,fiind în stare de ebrietate, a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitei Godin M..
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de martorul asistent Godin I., petentul refuzând să semneze.
Totodată, instanța constată că fapta contravențională a fost suficient descrisă de către agentul constatator care a indicat nu numai textul de lege sancționator încălcat, ci a și arătat, în concret, în ce a constat încălcarea, astfel încât instanța poate verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, fapta reținută în sarcina petentului reprezintă contravenție și nu infracțiune. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 lei,maximul prevăzut de lege, care prezintă o severitate deosebită. Pe de altă parte, rațiunea pentru care legea sancționează astfel de fapte antisociale o reprezintă asigurarea climatului de ordine și liniște publică.
Așadar, prin raportare la natura faptei, instanța reține că fapta reprezintă „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În această ordine de idei, instanța observă că este dovedit că petentul a săvârșit contravenția.
Potrivit art.3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reprezintă contravenție săvârșirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violenta împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si liniștea publica sau sa provoace indignarea cetățenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Deși din procesul verbal nu rezultă că săvârșirea faptei contravenționale a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator, vinovăția petentului rezultă din coroborarea aspectelor menționate în punctul de vedere exprimat de agentul de poliție din care reiese că la momentul întocmirii procesului verbal petentul se afla în stare de și a devenit reclacitrant la adresa agentului de poliție care i-a aplicat sancțiunea cu mențiunile din cuprinsul plângerii,petentul insuși precizand că ”am certat-o pentru distrugerea copacului”.
Astfel, având în vedere aceste considerente, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea celor contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța constată că organul constatator nu a individualizat în mod corect sancțiunea. În conformitate cu art. 3 lit. b din Legea nr. 61/1991, agentul constatator a aplicat maximul amenzii contravenționale – 1000 lei.
Raportat la gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunea nu este proporțională.
Față de aceste împrejurări și luând în considerare că a fost aplicat maximul amenzii, instanța apreciază că din cuprinsul procesul-verbal nu rezultă o gravitate deosebită a faptei care să justifice aplicarea maximului amenzii .
Față de aceste considerente, instanța admite în parte plângerea formulată de petent și va reduce amenda aplicată de la 1000 lei la 200 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. V., domiciliat în Chitila, ., județ Ilfov împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 22.05.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în București, . nr. 7, sector 2.
Reduce amenda aplicată petentului de la 1000 la 200 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2013.
Președinte, Grefier,
L. C. M. S. D.
Red.jud. L.C.M./Tehn.SD/01.07.2013/4ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4036/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4693/2013.... → |
|---|
