Plângere contravenţională. Sentința nr. 4607/2013. Judecătoria BUFTEA
Comentarii |
|
Sentința nr. 4607/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 6363/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 4607
Ședința publică de la 28.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. M.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. C. și pe intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei - plângere contravențională, stadiu procesual - fond, s-a solicitat judecata în lipsă.
În baza art.104(13) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor lasă dosarul la a doua strigare față de lipsa părților. Se reia dosarul la a doua strigare, când, la apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Instanța, în temeiul art.1591 al.4 din codul de procedură civilă își verifică din oficiu competența și constată că este competentă material, teritorial și general să soluționeze cauza.
Instanța decade petentul din proba cu martori față de neîndeplinirea de către petent a obligației stabilite în sarcina sa de a depune lista cu numele și adresa martorului în vederea citării, sau să asigure prezența acestuia la termenul stabilit.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.05.2012, sub nr._, petentul C. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 25.05.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru depășirea unui autovehicul, trecând peste marcajul ce delimitează sensurile de mers, marcaj cu linie continuă. Mai arată că deși, a explicat agentului de poliție că nu a efectuat manevra de depășire, ci doar a evitat o groapă, acesta l-a amendat. De asemenea, arată că fapta nu a corect încadrată în dispozițiile legale ale OUG 195/2002.
Plângerea contravențională nu a fost întemeiată în drept.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În condițiile art.167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, pentru petent și proba testimonială.
La termenul de judecată din 28.06.2013, petentul a fost decăzut din administrarea probei cu martori față de neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa de a depune lista cu numele și adresa martorului în vederea citării, sau de a asigura prezența acestuia la termenul stabilit.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr_ /25.05.2012 s-a reținut că,la orele 14:45 petentul a condus auto cu nr_ în localitatea Mogoșoaia și a efectuat manevra de depășire cu încălcarea marcajului longitudinal continuu al drmului
Petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de petent cu mențiunea „nu am obiecțiuni”
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, depășirea neregulamentară reprezintă faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 268 lei și reținerea permisului de conducere, care prezintă o severitate deosebită.
Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Fapta poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora).
Astfel, prin raportare la natura faptei și la severitatea sancțiunii, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În această ordine de idei, instanța constată că este dovedit că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, coroborat cu art.120 din regulament.
În primul rând instanța observă că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție, astfel că actul se bucură de forță probantă prin el însuși.
De altfel, procesul-verbal a fost semnat de petent cu indicarea faptului că „nu are mențiuni” .Dacă simpla semnătură a contravenientului la rubrica de luare la cunoștință de procesul-verbal nu echivalează, în principiu, cu recunoașterea faptei, nu același lucru se poate spune despre situația în care același contravenient semnează actul ce indică expres lipsa obiecțiunilor sale. Este de presupus că, într-o asemenea situație, orice persoană ar lua o minimă atitudine față de actul nelegal și cu conținut incorect, refuzând să își asume, prin semnătură, o mențiune ce nu corespunde adevărului. Nu există o altă explicație rezonabilă decât recunoașterea faptei pentru ca petentul să fi semnat procesul-verbal care indica faptul că nu are obiecțiuni, implicit recunoașterea faptei. El nu a contestat semnătura și nu a oferit o explicație pentru această atitudine. Faptul că ulterior petentul și-a schimbat atitudinea nu înlătură prezumția simplă întemeiată pe însăși atitudinea inițială a petentului, care a acceptat prin semnătură întregul conținut al actului.
Potrivit art.45 ain.1 din OUG nr.195/2005 „depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.”
Prin urmare, manevra de depășire nu presupune în mod obligatoriu trecerea pe sensul opus de circulație. În speță, petentul recunoaște că a efectuat o depășire pentru evitarea unei gropi în carosabil,însă această împrejurare nu îl exonerează de răspundere întrucât această manevră era interzisă pe acel sector de drum.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
De asemenea, se reține că hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile. Astfel, conform art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 nerespectarea regulilor privind depășirea se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă). Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 280 lei. De asemenea, se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. C., cu domiciliul în București, .. 107, ., ., sector 2 în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în București, sector 2, ., nr.7, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal . nr._ din data de 25.05.2012, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.06.2013.
Președinte Grefier
L. C. M. S. D.
Red.jud.L.C.M./Thn.SD/4ex/29.07.2013
← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2254/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 5604/2013. Judecătoria BUFTEA → |
---|