Plângere contravenţională. Sentința nr. 5095/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5095/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 12658/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 5095
Ședința publică de la 12.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. C. M.
Grefier: O. M. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul F. G. F. și pe intimat I.-SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI -BIROUL A 1, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 04.09.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 12.09.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săliște sub nr. _ petentul F. G. F. a solicitat nulitatea absolută procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 21.04.2012 întocmit de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, petentul a arătat că a la data de 21.04.2012, a traversat în calitate de pieton autostrada București-Pitești, zonă unde accesul pietonilor este interzis. Mai arată că, susținerea nu are temei legal, anumite norme de drept cu caracter imperativ nu au fost respectate la data întocmirii actului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1-19 din OG nr. 2/2001, modificată și republicată și ale art.85-99, art.274 C..
În dovedire a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 13.07.2013 intimatul a formulat întâmpinare prin care invocă excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Saliște solicitând declinarea dosarului Judecătoriei B..
Cererea este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din Legea 146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG 32/1995.
Prin sentința civilă nr. 529/05.09.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Săliște a admis excepția necompetentei teritoriale în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.10.2012, sub nr._ .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.04.2012 petentul F. G. F. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 140 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.99 al 1 pct 3 din OUG 195/2002, reținându-se în fapt că la data 21.04.2012, orele 09:00, în calitate de pieton a circulat pe autostrada A1 km 11 fără a respecta regulile privind circulația pietonilor pe drumurile publice.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator ,petentul refuzând semnarea. Plângerea a fost depusă la instanță în termenul legal de 15 zile.
Petentul a invocat ca și motiv pe nelegalitate împrejurarea că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent.
Conform art.19 din OG nr.2/2001, în cazul în care petentul nu se află de față sau refuză semnarea procesului verbal, modalitatea de încheiere a procesului verbal se confirmă de către un martor asistent. Acesta nu are decât rolul de a confirma încheierea actului în lipsa contravenientului sau refuzul acestuia de a semna actul sancționator, nefiind martor ocular.
Lipsa unui martor asistent este sancționată cu nulitatea relativă, petentul fiind obligat să facă dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Instanța observă că petentul nu a făcut această probă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 140 lei care prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Potrivit art.99 alin.1 pct 3 din OUG 195/2002 reprezintă contravenție nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța va constata că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, iar aceasta este proporțională cu gradul de pericol social concret.
Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care aplicarea unei amenzi în cuantum de 140 lei este pe deplin justificată.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată, va menține procesul – verbal contestat . nr._ din 21.04.2012 ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulată de petentul F. G. F., cu domiciliul în comuna Orlat, ., județul Sibiu în contradictoriu cu intimata I.-SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI -BIROUL A 1, cu sediul în București, .. 83-85, sector 5, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal contestat . nr._ din 21.04.2012 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.09.2013.
Președinte Grefier
L. C. M. O. M. A.
Red.jud.L.C.M./Thn.OMA/4ex/13.09.2013
| ← Evacuare. Sentința nr. 7375/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3690/2013.... → |
|---|
