Pretenţii. Sentința nr. 4636/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4636/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 9688/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 4636
Ședința publică de la 02.07.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: M. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . VIENNA INSURANCE GROUP SA și pe pârât . SUPERASIG SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 02.07.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 03.10.2011, sub nr._/300/2011 și precizată, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.472 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate, dobânda legală stabilită de BNR, calculată de la data plății, respectiv 31.12.2009 și până la achitarea integrală a debitului, la plata primei de asigurare în cuantum de 268 lei, aferentă poliței de asigurare încasată și nedepusă, a penalităților de 0,1%/zi de întârziere, până la achitarea integrală a primei de asigurare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca a încheiat cu pârâta un contract de intermediere prin care s-a obligat să intermedieze încheierea de contracte de asigurare pentru Asirom Vienna G., având calitatea de asigurator. Pârâta a produs un prejudiciu de 2472 lei reprezentând despăgubirea acordată de reclamantă și 268 lei contravaloare primă de asigurare încasată și nedepusă. Totodată pârâta a încheiat polița de asigurare . nr._ în data de 20.10.2009 însă nu a depus prima de asigurare în cuantum de 268 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, 1073 cod civil, art. 381, 382 și urm. c. . 9/2000.
Cererea a fost legal timbrată cu 230,20 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 28.06.2012, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/28.06.2012 în dosarul nr._/300/2011 s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzie în favoarea Judecătoriei B..
Cererea a fost înregistrată pe rolul Jud. B. la data de 14.08.2012 sub numărul_ .
Instanța, în ședința din data de 04.02.2012, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei și proba cu interogatoriu.
Reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că pârâta a achitat prima de asigurare, astfel că renunță la capătul 3 de cerere referitor la prima de asigurare și la capătul 4 de cerere referitor la penalitățile de întârziere.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, cu privire la legea aplicabilă în timp litigiului, instanța constată că față de data încheierii contractului de agent de asigurare nr. 10 din data de 30.11.2007, înainte de . Noului Cod Civil, în temeiul art. 6 alin.2 NCC litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile legii vechi, respectiv Codul Civil din 1865 în vigoare la data încheierii contractului.
În fapt, prin contractul de agent de asigurare nr.10 din 30.11.2007 încheiat între reclamantă și pârâtă, în conformitate cu dispozițiile Legii 32/2000, contract ce reprezintă un mandat comercial, reclamanta i-a conferit pârâtei dreptul de a negocia și intermedia încheierea de polițe și contracte de asigurare în numele și pe seama asigurătorului cu clienți persoane fizice și juridice. Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 12 luni, cu posibilitatea de prelungire automată dacă nici una dintre părți nu notifică celeilalte în scris denunțarea contractului.
Conform art. 6.4 din contract pârâta în calitate de agent de asigurare avea obligația să avizez la ASIROM contractul de asigurare încheiat/rata de primă încasată conform art. 5.1.16, dar nu mai târziu de data la care începe răspunderea contractuală a ASIROM. În cazul în care în intervalul scurs între termenul prevăzut anterior pentru avizare și momentul realizării efective a acestei operațiuni s-a produs o daună, agentul de asigurare va suporta în totalitate cuantumul despăgubirii plătite de ASIROM.
Conform art. 5.2.16 agentul de asigurare avea obligația să avizeze la ASIROM operațiunile în maxim 24 de ore de la expirarea zilei în care au fost făcute, iar conform art. 5.2.17 să vireze sau să depună la ASIROM încasările realizate, pe bază de borderou de depunere, însoțit de documentele de asigurare întocmite, în maxim 3 zile de la expirarea zilei în care a încasat prima, respectiv a emis documentele.
La data de 20.10.2009 pârâta, în calitate de broker de asigurare, a emis în numele reclamantei, polița de răspundere civilă obligatorie ./01/TO/XZ nr._ pentru asiguratul I. I. Camil, fiind asigurat de răspundere civilă obligatorie autoturismul cu nr. de înmatriculare_ de la data de 23.10.2009 până la data de 22.04.2010 (f. 16).
La data de 24.10.2009 a avut loc un accident de circulație între autoturismul cu nr._ asigurat de răspundere civilă la societatea reclamantă în baza poliței încheiate de către pârâtă și autoturismul cu nr._, vinovat de producerea accidentului fiind conducătroul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ (f. 15).
Reclamanta a achitat despăgubirea în cuantum de 2472 lei reprezentând daunele produse autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la data de 31.12.2009 astfel cum reiese din extrasul de cont aflat la fila 6 din dosar, coroborat cu factura fiscală . nr. 4336 aflată la fila 7 din dosar care justifică cuantumul despăgubirii achitate de reclamant persoanei prejusiciate prin producerea accidentului rutier.
Contrar clauzelor contractuale, deși polița de asigurare a fost emisă de către pârâtă la data de 20.10.2009, când aceasta a încasat și prima de asigurare în cuantum de 268 lei, a fost depusă prima de asigurare la societatea reclamantă la data de 26.10.2009, după data producerii accidentului rutier la 24.10.2009. Acest aspect rezultă din extrasul de cont depus de către pârâtă aflat la fila 43 din dosarul declinat, de unde rezultă că au fost depuse borderourile 73 și 74 la data de 26.10.2009, pârâta recunoscând acest aspect și prin întâmpinare.
În drept, în temeiul art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Astfel, în temeiul art. 6.4, art. 5.2.16 și 5.2.17 din contractul de agent de asigurare nr.10 din data de 30.11.2007, fiind întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, fapta ilicită constând în depunerea primei de asigurare încasate de către pârâtă cu o întârziere de 6 zile față de data încasării și ulterior producerii acidentului rutier din data de 24.10.2009, vinovăția și legătura de cauzalitate fiind dovedite prin raportare la fapta ilicită, va admite acțiunea așa cum a fost precizată de către reclamantă și va obliga pârâta la plata sumei de 2472 lei cu titlu de despăgubire achitată de către reclamantă persoanei păgubite, precum și în temeiul art. 1088 C.Civ. la plata dobânzii legale calculate la nivelul de referință al BNR de la data de 31.12.2009, data plății despăgubirii de către reclamantă persoanei prejudiciate, și până la data plății efective, dobândă calculată la debitul în cuantum de 2472 lei.
Față de cererea reclamantei, și întrucât pârâta a căzut în pretenții, în raport cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, fiind admisă acțiunea reclamantei, instanța va admite în parte cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta la plata către reclamantă, a sumei de 233,20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar. Instanța nu va acorda onorariul de mediator în cuantum de 200 de lei întrucât în primul rând legea prezumă medierea ca fiind gratuită, iar în al doilea rând aceasta nu era obligatorie și nu a fost impusă părților de către instanță, nefiind astfel o cheltuială necesară în prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA cu sediul ales în București, .. 178, sector 2 și pe pârât . SUPERASIG SRL cu sediul în Voluntari, ., .. Ilfov, așa cum a fost precizată.
Obligă pârâta la plata sumei de 2472 lei cu titlu de despăgubire, precum și la plata dobânzii legale calculate la nivelul de referință al BNR de la data de 31.12.2009 până la data achitării efective, dobândă calculată la debitul în cuantum de 2472 lei.
Admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă pârâta la plata sumei de 233,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. M. A.
Pentru grefier în concediu semnează grefier șef,
Red. Jud. SDI
Tehn. MA /4 ex/
13.08.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3690/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 5581/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
