Plângere contravenţională. Sentința nr. 7182/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7182/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 12301/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 7182
Ședința publică de la 04.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. M.
Grefier: M. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul G. M.-Ș. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravetionala CP_/27.09.2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 04.12.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 08.10.2012 sub nr._, petentul G. M.-Ș. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ._/27.09.2012.
În motivarea plangerii sale, petentul a arătat că la data de 27.09.2012, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare_, proprietatea societății la care este angajat se deplasa dispre Urziceni spre București, fiind însoțit de un coleg. În localitatea Șindrilița pe DN2 a fost oprit de un agent pe motiv că a depășit limita de viteză legală, fapt pentru care a fosr sancționat contravențional cu 9 puncte-amendă în cunatum de 630 lei, fapta fiind prevăzută de art. 102 alin. 3 alin. E din OUG 195/2002R și sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002R. Petentul a mai arătat că traficul era destul de intens și nu avea cum să depășească viteza legală. Solicită anularea procesului verbal fașă de faptul că nu respectă condițiile impuse de formă; agentul constatator nu a realizat o descriere sificientă a faptelor susținute de petent încălcand dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001; nu a fost realizată o descriere clară a locului unde a fost săvarșită fapta.
În drept, plangerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5,6,7,15,16,17,19,21 alin, 3, 38 alin. 3 din OG 2/2001 și art. 6 din Convenție.
În probațiune, a atașat plângerii sale procesul verbal contravențional și CI, in sustinere a solicitat proba cu inscrisuri și proba cu înregistrările video
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neîntemeiată cu motivarea că fapta contravențională a fost constatată de agentul de poliție prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fapt atestat prin buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012. A depus dovada tehnică, buletinul de verificare metrologică a aparaturii radar.
Sub aspectul probațiunii, instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisuri.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ intocmit de intimat la data de 27.09.2012 de intimat, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 630 lei intrucat, in ziua de 27.09.2012, în jurul orei 18.21, pe DN2, km 21+500m, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 102 km/h, in localitatea Sindrilița, in timp ce a fost filmat cu aparatul radar PHYTON, montat pe autospeciala cu nr. MAI_.
Procesul verbal a fost comunicat petentului, acesta încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Fiind investită potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Curtea E.D.O. nu înlătură prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune realizarea unui echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între prezumția de legalitate și temeinicie și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Prin urmare, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
In ceea ce priveste motivele de nelegalitate invocate de petent, instanta retine urmatoarele:
F. de fapta retinuta in sarcina petentului, aceea de depasire a vitezei legale, instanta constata ca fapta a fost suficient descrisa, permitand instantei verificarea legalitatii incadrarii juridice a faptei si a sanctiunii aplicate. Din analiza procesului verbal rezultă ca au fost indicate locul faptei, data, ora, elementul material, si, având în vedere că se arată că directia de mers a fost dinspre Urziceni catre Bucuresti, se poate determina si si sensul de mers.
Fapta a fost incadrata corect la art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002, având in vedere ca in baza acestui text legal se sancționează depasirea vitezei legale cu 50 km/h. Conform art.49 alin.1 din O.U.G. 195/2002 limita de viteză în localitate este de 50 de km/h. Avand in vedere cele arătate mai sus, se vor respinge susținerile petentului cu privire la încadrarea juridica gresită a faptei contravenționale.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța constată că petentul nu a respectat dispozițiile legale cu privire la regulile de circulație prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002.
În speță, potrivit fotografiei radar atașate la dosarul cauzei, petentul conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 102 km/h. Aparatul de măsurare și determinare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, în momentul în care a surprins petentul circulând cu viteza de 102 km/h, era verificat și omologat potrivit buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 16.08.2012, depunandu-se si atestatul operatorului radar.
Instanta nu va retine sustinerea petentului privind marja de eroare a aparatului radar, aceasta fiind relevanta la momentul omologarii aparatului radar iar nu la momentul utilizarii acestuia.
In ceea ce priveste existenta indicatorului de restrictionare a vitezei, instanta nu va retine declaratiile martorului audiat, pentru urmatoarele considerente: in plangerea contraventionala formulata la data de 11.05.2011 petentul nu a contestat locul savarsirii faptei si nici restrictia de viteza, sustinand doar faptul ca nu a avut viteza respectiva intrucat a fost atentionat de alti participanti la trafic cu privire la existenta in zona a organelor de politie. Nu a mentionat nimic cu privire la situatia descrisa de martor, si anume ca ar fi avut o intalnire in acea zi si ca s-ar fi intors impreuna la fata locului. Nu a solicitat proba cu martori si a semnat procesul verbal fara obiectiuni.
Mai mult, instanța apreciază că petentul avea obligația legală de a respecta limită de viteză, atât pentru propria siguranță, cât și pentru siguranța celorlalți participanți la trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanta constata ca s-a aplicat petentului o sancțiune corespunzatoare cu gradul de pericol social al faptei si că nu se impune reindividualizarea.
Prin urmare, față de toate aceste aspecte reliefate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. M.-Ș. domiciliat în București, ., sector 1 și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntat in sedință publică, azi, 04.12.2013
Președinte, Grefier,
E. M. M. A.
Red. Jud. EM
Thn.MA /
4ex/12.02.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 5353/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 1774/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
