Plângere contravenţională. Sentința nr. 7615/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7615/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 3822/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7615/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17 DECEMBRIE 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta, . SRL, și pe intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN, având ca obiect plângere contravenționala( pr.v . nr._/12.05.2011.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 10.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17.12.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul judecatoriei B. la data de 23.01.2012 sub nr._ petenta, . SRL a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr. nr._/12.05.2011 întocmit de intimata CNADNR SA- CESTRIN solicitând anularea procesului verbal ca netemeinic si nelegal.
In motivarea plangerii petenta a arătat, în esență că procesul verbal este netemeinic și nelegal.
In dovedirea plangerii petenta a depus înscrisuri.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1147 pronuntata la data de 12.03.2013 in dosarul nr._ Judecatoria B. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 21.03.2013 sub nr._ .
La termenul de judecata din data de 10.12.2013 instanta a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei B..
Analizând materialul probator, prin prisma acestei excepții, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 12.05.2012, petentul a fost sancționat contravențional pentru că a circulat pe drumurile publice, fără a avea achitată contravaloarea tarifului de utilizare reglementat de OG 15/2002.
În temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu.
Astfel, din examinarea dosarului, respectiv a Sentinței civile pronunțate de Judecătoria B., în dosarul nr._, petenta formulând o plângere contravențională împotriva aceluiași proces verbal de contravenție, (f. 5, 11-12 dosar declinat) rezultă că fapta reținută în sarcina acestei a fost săvârșită pe raza comunei Seaca, jud. V. DN 7 km 188+900m.
De asemenea, locul contravenției este evidențiat și pe planșa fotio depusă de intimată la dosar (f. 13)
Astfel, din examinarea înscrisurilor menționate rezultă că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe raza localității Seaca, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei B..
Totodată, instanța reține că art.32 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește competența teritorială în favoarea judecătoriei în cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Prin urmare, ceea ce interesează în determinarea instanței competente teritorial este locul săvârșirii faptei contravenționale.
Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 19 C.proc.civ. (care prevede posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) raportată la dispozițiile art.159 pct. 3 C.proc.civ (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura) se desprinde concluzia că în litigiile care nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusiv.
Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art XXIII alin 1 si 4 din Legea nr. 2/2013, respectiv „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.”, norma de strictă interpretare și aplicare, care nu poate fi extinsă și în materie contravențională, pentru litigiile existente la data modificării legii rămânând competente instanțele inițial investite, în a căror circumscripție a fost săvârșită contravenția.
De asemenea, instanța reține că prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus și art. 10 ind 1 din OG nr. 15/2002, prin care s-a desemnat ca instanța competentă cea de la domiciliul pententului, însă aceste prevederi sunt aplicabile doar litigiilor începute după . acestui act normativ.
In acelasi sens, s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și justiție, într-o decizie de speță, respectiv Decizia nr. 2076/2013 „Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.”
Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 20.01.2012. (cf plic – f. 4). Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost pe raza localității Seaca, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brzoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Reținând caracterul absolut al competenței teritoriale în această materie, de la care nici instanța, nici părțile nu pot deroga, în baza art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, a art. 158 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu, și va declina competența în favoarea Judecătoriei B., căreia i se va înainta dosarul.
Astfel, întrucât cele două instanțe s-au declarat necompetente reciproc de a judeca aceeași pricină, va constata ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 20 alin. 2 C.pr.civ.
Având în vedere că instanțele în conflict nu se găsesc în circumscripția teritorială a aceleiași curți de apel, în temeiul art. 22 alin. 3 Cod proc civ, va dispune trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În vederea soluționării conflictului negativ de competență va înainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe petenta, . SRL cu sediul în ., ., J. ILFOV, și pe intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN cu sediul în sector 6, București, .. 401A, în favoarea Judecătoriei B..
Înaintează dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2013.
P.,GREFIER,
Red. Jud.IEM/thn.E.A/3 ex/ 03 Ianuarie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2468/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 6580/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
