Plângere contravenţională. Sentința nr. 990/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 990/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 8796/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 990
Ședința publică de la 25.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul V. S. M.- Topoloveni, ., ., ., J. Argeș în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV- sector 2, București, ., nr. 7 având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 25.02.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.07.2012 sub nr._, petentul V. S. M. în contradictoriu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 11.07.2012.
În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 de lei și i-a fost reținut permisul de conducere întrucât în data de 11.07.2012, în jurul orelor 10:00 în timp ce se deplasa pe DN 7, din direcția București spre Topoloveni cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fost sancționat pentru că a depășit limita de viteză legală pe acel sector de drum, fiind înregistrat că s-ar fi deplasat cu o viteză de 103 km/h.
A solicitat anularea procesului-verbal de contravenție întrucât circula în afara localității unde limita de viteză este de 90 de km/h, iar aplicarea sancțiunii cu reținerea permisului de conducere este nelegală și netemeinică; abaterea fiind înregistrată într-o zonă cu limitare a vitezei prin indicator la 50 km/h, aspect care inițial nu i-a fost adus la cunoștință, ci doar după ce a semnat procesul-verbal de sancționare. A susținut că ulterior a constatat că nu a văzut indicatorul întrucât era mascat de un ansamblu de tir rămas în pană, fiind astfel în eroare de fapt, motiv pentru care nu i se poate imputa fapta săvârșită. A mai adăugat că în procesul-verbal nu a fost menționată marca, tipul și . radar așa cum prevede art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002, ci doar ilizibil numărul de autovehicul pe care acesta era montat. Petentul a învederat faptul că dacă au fost oprite mai multe vehicule în același timp, viteza înscrisă în procesul-verbal nu este cea reală cu care ar fi circulat, viteza de deplasare ce i s-a atribuit putând fi a altui autoturism, fiind încălcate disp. art. 3.3.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05. A arătat că potrivit cauzei „A. contra României” pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, agentului constatator îi revine sarcina probei.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul a depus la dosar înscrisuri (f.5-6, 46-52).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata a depus prin serviciul Registratură la data de 14.09.2012 înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de sancționare (f. 15-26) și întâmpinare (f. 31-34) la data de 23.11.2012, prin care solicită respingerea plângerii formulate întrucât în localitatea B., județ Ilfov petentul a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu o viteză de 103 km/h, cu 53 de km/h peste limita legală. Prin întâmpinarea formulată s-a solicitat în temeiul art. 242 pct.2 judecata în lipsă.
La solicitarea instanței, la data de 18.12.2012, CNADNR a comunicat răspuns cu privire la poziționarea porțiunii de drum și la viteza legală de deplasare pe acesta (f. 38-42).
În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri.Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 11.07.2012 petentul V. S. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 de lei, aplicarea a 3 puncte de penalizare și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, varianta în vigoare la momentul constatării faptei, și sancționată de art. 102 alin.3 din OUG 195/2002.
În fapt s-a reținut că, în data de 11.07.2012, în jurul orei 10:00, pe DN7 km 18+700m a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr._ din direcția București către Tîrgoviște, iar în localitatea B., pe un sector de drum cu limitarea vitezei la 50 km/h prin indicator a fost filmat și înregistrat cu aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circulând cu viteza de 103 km/h.
Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, respectiv petentului i-a fost înmânat procesul verbal la data încheierii acestuia – 11.07.2012 și depus personal la instanță la data de 23.07.2012.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ, a fost semnat de către agentul constatator și de petent. Față de aceste considerente, instanța constată că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Susținerile petentului în sensul că prin procesul verbal de contravenție nu este menționată marca, tipul și . radar sunt neîntemeiate, fiind menționat faptul că acesta a fost filmat cu aparatul radar amplasat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_ , aparat radar marca Audiovision.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că în cuprinsul acestuia s-a reținut o situație de fapt corectă, sancționarea petentului realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia de a circula cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum cu limitarea vitezei legale la 50 km/h prin indicator întrunind elementele contravenției reglementate de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195 din 2002, varianta în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
Contravenția a fost constatată de către un agent de poliție atestat ca operator radar (proces verbal aflat la fila 19 în dosar), cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (Buletinul de verificare metrologică fila 18 în dosar).
Planșa foto prezentată de intimat (fila nr.22-23) îndeplinește cerințele art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, evidențiindu-se în cuprinsul lor data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Susținerile petentului în sensul că se afla în afara localității, iar limita de viteză pe acel sector de drum era de 90 km/h sunt neîntemeiate având în vedere răsăunsul primit de la CNADNR în urma adresei efectuate, aflat la fila 39 din dosar, prin care se precizează că pe DN7 km18+700m sunt instituite restricții de viteză de 50 km/h datorită celor două pasaje superioare aflate în curbă.
De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile petentului în sensul că se afla în eroare întrucât limitatorul de viteză era mascat de un tir aflat în pană întrucât petentul nu a efectuat nicio dovadă în acest sens. Pozele depuse de către petent la dosar nu pot fi reținute în cadrul probatoriului administrat, din acestea nerezultând locul, data sau ora la care au fost efectuate, astfel încât nu sunt concludente în acest sens.
De asemenea, nu pot fi reținute nici aspectele învederate în sensul că viteza măsurată de către aparatul radar a fost influențată de viteza altor autoturisme oprite în același timp cu cea condusă de petent întrucât nu a fost efectuată dovada în acest sens prin nici un mijloc de probă.
Instanța constată că mențiunile agentului de poliție se coroborează și cu recunoașterea săvârșirii faptei de către petent la momentul constatării contravenției când a semnat procesul verbal cu mențiunea că „ nu are obiecțiuni”
Astfel, dacă simpla semnătură a contravenientului la rubrica de luare la cunoștință de procesul-verbal nu echivalează, în principiu, cu recunoașterea faptei, nu același lucru se poate spune despre situația în care același contravenient semnează actul ce indică expres recunoașterea săvârșirii faptei contravenționale. Este de presupus că, într-o asemenea situație, orice persoană ar lua o minimă atitudine față de actul nelegal și cu conținut incorect, refuzând să își asume, prin semnătură, o mențiune ce nu corespunde adevărului. Nu există o altă explicație rezonabilă decât recunoașterea faptei pentru ca petentul să fi semnat procesul-verbal care indica chiar recunoașterea săvârșirii faptei. El nu a contestat semnătura și nu a oferit o explicație pentru această atitudine.
Faptul că ulterior petentul și-a schimbat atitudinea, nu înlătură prezumția simplă întemeiată pe însăși atitudinea inițială a petentului, care a acceptat prin semnătură întregul conținut al actului.
Petentul nu a administrat în fața instanței probe care să înlăture prezumția de legalitate a actului administrativ și care să ducă la reținerea unei alte situații de fapt. Din contră, intimata a adus probe în susținerea aspectelor constatate prin procesul verbal de contravenție, fapta nefiind constatată exclusiv de agentul constatator, ci și pe baza unor mijloace tehnice omologate.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că intimata a probat în mod temeinic contravenția reținută în sarcina petentului, iar acesta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art. 99 alin.2 coroborat cu art.102 alin.3 din O.U.G. 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu sancțiunea contravențională complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 3 puncte amendă – 630 lei amendă (conform variantei în vigoare a OUG 195/2002 la data săvârșii contravenției).
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art.34 din O.G. nr.2/2002 instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul . nr._ din data de 11.07.2012 ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. S. M.- Topoloveni, ., ., ., J. Argeș în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV- sector 2, București, ., nr. 7 ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 11.07.2012 ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Red. Jud. SDI
Tehn. CV /4 ex/02.04.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 7145/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 3896/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
