Pretenţii. Sentința nr. 4722/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4722/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 10318/94/2012
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.4722
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.07.2013
INSTANȚA CONSITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâtul J. M..
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 25.06.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta Încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 02.07.2013, apoi la data de 04.07.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.08.2012, sub nr._ reclamanta D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul J. M. pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6.000 Euro echivalent în lei.
În fapt, a arătat că în data de 20.10.2009 între părți a intervenit Contractul de împrumut, reclamanta a împrumutat pârâtului suma de 6000 Euro pentru o perioadă de 18 luni, urmând ca la data scadenta, respectiv 20.04.2011 pârâtul să restituie banii reclamantei. După perfectarea împrumutului, părțile nu au mai ținut legătura, iar la scadenta pârâtul deși a fost contactat telefonic acesta a refuzat să restituie suma împrumutată. A precizat, că pârâtul a fost Notificat prin B. A. I..
În drept au fost invocate dispozițiile art.1350 alin.1, art.1488 alin.1 Codul Civil; art.1516 alin.1, art.2158 alin.1, art.2164 alin.1 C.civ.
Cererea a fost timbrată. (f.9).
Pârâta deși legal citată nu a depus la dosar Întâmpinare.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei și proba cu interogatoriul pârâtului.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus în copie înscrisuri doveditoare .(f.4-8).
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 20.10.2009 între reclamantă și pârât s-a încheiat un contract (f. 4-5) având ca obiect acordarea de către reclamantă cu titlu de împrumut a sumei de 6000 Euro, cu termen de restituire de către pârât la 18 luni, respectiv la 20.04.2011. La data de 10.08.2012 pârâtul a fost notificat prin executor judecătoresc să restituie suma împrumutată (f.6).
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea împrumutului de 6000 Euro, iar prin precizările depuse la 31.01.2013, reclamanta și-a evaluat în lei pretențiile la suma de_ lei, raportat la cursul valutar de la data înregistrării acțiunii.
Sub aspectul sarcinii probei, instanța reține că potrivit art.1169 Cod civil, dovada existenței contractului de împrumut revine împrumutătorului, respectiv reclamantei, iar debitorului – pârâtului – îi revine sarcina de a face dovada contrară.
Contractul de împrumut de consumație propriu-zis este un contract real și unilateral, ceea ce presupune atât dovedirea acordului de voință, cât și a faptului material al remiterii sumei împrumutate. Dovada actului juridic (a acordului de voință) este supusă regulilor generale prevăzute de art.1191 cod civil (respectiv, dacă suma împrumutată depășește 0,025 lei, dovada se poate face numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată). Fiind vorba despre un contract unilateral, cerința multiplului exemplar (art.1179 Cod civil) nu trebuie împlinită, ci doar formalitatea prevăzută la art.1180 Cod civil (scrierea în întregime a actului de către cel împrumutat sau cel puțin, adăugarea de către acesta, la finele actului, a cuvintelor „bun și aprobat”, arătând în cuvinte și în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să semneze).
Art 1191 C.civ., aplicabil în cauză dat fiind faptul că părțile au încheiat contractul de împrumut la data de 20.10.2009, prevede: ”Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar,nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata. Nu se va primi niciodata o dovada prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei. Partile insa pot conveni ca si in cazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna”.
De asemenea, trebuie precizat că dovada cu martori și prezumții este admisibilă atunci când există un început de dovadă scrisă provenind de la împrumutat. Potrivit art.1197 Cod civil, „începutul de dovadă scrisă este acea scriere care fie provine de la cel căruia îi este opusă, fie este întocmită de o altă persoană dar semnată de parte, și care este de natură a face demn de crezare faptul pretins”. Analizând înscrisul depus la dosar în copie la filele 4-5 instanța constată că acesta a fost semnat de către pârât și întrunește condițiile prevăzute de art.1197 Cod civil, fiind considerat în acest fel un început de dovadă scrisă.
În aprecierea probelor administrate, respectiv înscrisuri și interogatoriu, instanța va face aplicarea prevederilor art. 225 C.pr.civ., considerând refuzul pârâtului de a răspunde la interogatoriu (f. 35) ca un început de dovadă în folosul părții adverse, dovadă ce se va corobora cu înscrisuri (contractul de împrumut) și cu prezumția remiterii sumei de bani, în absența oricăror dovezi contrare.
Având în vedere dovedirea de către reclamanta-creditoare a existenței contractului de împrumut sub aspectul încheierii acordului de voință, completată cu prezumția remiterii efective a sumei de bani, faptul că pârâtul nu a înlăturat prezumția de valabilitate a înscrisului care atestă acordarea împrumutului și nici nu a făcut dovada restituirii lui, în temeiul art.1584 Cod civil, instanța va admite acțiunea reclamantei și pe cale de consecință va obliga pe pârât la restituirea sumei de_ lei către reclamantă.
Reținând culpa procesuala a pârâtului în declanșarea prezentului proces, în temeiul art. 274 C.p.c, instanța urmează a admite cererea reclamantei de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1715 lei, a timbrului judiciar de 5 lei și a onorariului de avocat în sumă de 2800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanta D. M. cu domiciliul ales la C.. Av. Roșioara Clarina în București, ..58, . A, Apartament 56, Sector 3 în contradictoriu cu pârâta J. M. cu domiciliul în Otopeni, ., nr.14, . 2, Apartament 15, Județul Ilfov.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_ lei debit.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1715 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar și 2800 lei onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Tășcan A. F. G.
Red.jud.T.A.
Thn.red.gr.FG/5ex /
16.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4507/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2224/2013.... → |
|---|
