Pretenţii. Sentința nr. 476/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 476/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 13586/94/2011*
DOSAR NR._ RJ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 476
Ședința publică din data de 01.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. E. D.
GREFIER – M. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . INTERNAȚIONAL EXPED SRL în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 24.01.2013, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 01.02.2013 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21.12.2011 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanta K. H. Dieetrich International Exped S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 32.685,24 lei reprezentând contravaloare marfă încredințată pentru transport și nelivrată beneficiarului; dobânda legală penalizatoare în sumă de 4.800 lei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt a arătat că, în urma unei comenzi a firmei Mars România S.R.L. reclamanta s-a angajat să efectueze transportul unor produse alimentare pe ruta București B.. În acest scop reclamanta subcontractat serviciile firmei pârâte printr-o comandă de transport din aceeași zi. Din culpa transportatorului S.C. V. D. S.R.L. care s-a prezentat la încărcare în ziua de 05.05.2010 orele 16:45 cu auto cu număr de înmatriculare_ remorca_ cu părăsirea locului de încărcare în aceeași zi la orele 18:50, marfa s-a pierdut sau a fost furată pe parcurs de către prepușii S.C. V. D. S.R.L. Cum reclamanta apărea ca debitoare față de clientul său Mars România S.R.L. a fost nevoită să achite suma indicată în facturile de marfă.
În drept au invocat dispozițiile art.1349, 1350, 1357 și 1358 Codul civil, art.2 din O.G. nr.13/2011;
În dovedirea susținerilor, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie înscrisuri doveditoare.( f.5-21).
La data de 30.05.2012 reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1422/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ prin care a solicitat casarea în întregime a hotărârii recurate și în temeiul disp. art. 312(5), prima teză, trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
Prin decizia civilă nr. 693R/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov secția civilă a fost admis recursul, s-a casat sentința civilă recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare, cu motivarea că instanța de fond a anulat cererea ca insuficient timbrată.
Astfel că la data de 25.10.2012 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ RJ.
La termenul din data de 26.11.2012 reclamanta prin avocat a depus la dosar taxa de timbru și timbru judiciar în completare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 31.05.2010, reclamanta, în calitate de furnizor a emis factura fiscală nr. KHD_ pe numele pârâtei, în calitate de client pentru suma de 32.685,24 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă în timpul transportului din data de 05.05.2010. Această factură a fost emisă având în vedere contractul de încărcare nr. 2521 (fila 9), contract ce nu a fost semnat și ștampilat de părți (în contract se menționează faptul că acesta este valabil și fără semnătură)
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. A.. 4 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteală.
Însă, această factură fiscală nu este acceptată de pârâta, în mod expres și nici nu s-a făcut acceptării tacite a acesteia, printr-una din modalitățile permise de lege. Totodată, reclamanta nu a făcut dovada cuantumului debitului solicitat.
În aceste condiții, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile față de pârâtă. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 1169 cod civil care reglementează principiul general potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, creditoarei îi revenea sarcina probei în dovedirea existenței caracterului cert al creanței.
Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta . INTERNAȚIONAL EXPED SRL CU SEDIUL ALES LA CABINET DE AVOCAT D.L.MÂRȘAN sector 2, București, .. 298, ., . cu pârâta . cu sediul în com. Pianu, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. E. D. M. A.
Red.jud.CED
Thn.red.gr.MA/
4 ex/23.04.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5437/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 3385/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
