Plângere contravenţională. Sentința nr. 4509/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4509/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 6359/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 4509
Ședința publică de la 27.06.2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. C. M.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta I. R. M. și pe intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 19.06.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 27.06.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 08.12.2011 sub nr._/4/2011, contestatoarea I. R.-M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.12.2011 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov - Poliția B..
În motivarea plângerii, contestatoarea a aratat ca, in data de 04.12.2011, in jurul orelor 19.00, se deplasa cu autoturismul cu nr. de inmatriculare APM1561 pe drumul judetean 101, in Loc. B.; la apropierea de calea ferata din localitate, prevazuta cu semibariere, observand ca lampa semnalizatoare era pe alb intermitent, s-a angajat in traversarea caii ferate, iar in momentul traversarii acesteia s-a pus in functiune semnalul rosu, fiind insa in imposibilitatea sa opreasca in conditii de siguranta; la aproximativ 150 m a fost oprita de un agent de politie, care a sanctionat-o cu amenda si i-a retinut permisul de conducere pe motiv ca a traversat calea ferata in timp ce semnalele acustice si luminoase erau in functiune.
Contestatoarea a mai sustinut faptul ca procesul verbal a fost nelegal si netemenici intocmit, deoarece petenta nu se face vinovata de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa.
In drept au fost invocate dispozitiile OG nr. 2/2001.
In dovedirea plangerii au fost depuse la dosarul cauzei, in copie, act de identitate petenta, procesul verbal contestat si dovada de circulatie.
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Intimata nu a depus întâmpinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
Prin sentința civilă nr. 3004/04.04.2012 Judecătoria Sectorului 4 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul Judecătoriei B., cauza a fost înregistrată la data de 28.05.2012 sub nr._ .
În condițiile art.167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt utile, concludente și pertinente soluționării cauzei, pentru petentă proba testimonială, pentru intimată proba cu înregistrare video.
În cadrul probei testimoniale, la solicitarea petentei a fost audiat martorul S. N..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.12.2011 petenta I. R. M. a fost amendată contravențional cu suma de 603 lei și reținerea permisului de conducere în temeiul art 138 alin 1 lit a și b din Regulamentul de Aplicare al OUG nr 195/2002 raportat la art.102/3/c din OUG 195/2002,republicată, reținându-se că a condus auto cu nr APM1561, iar la trecerea la nivel cu calea ferată nu a oprit în timp ce semnalele acustice și luminoase erau în funcțiune.
Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.
Cât privește nulitatea procesului verbal invocată de petentă pe motiv că nu a fost menționată direcția de deplasare a autoturismului,tipul,. numărul autoturismului radar care a înregistrat contravenția ori dacă radarulera amplasat într+un autoturismce se afla în mișcare sau nu, aceste susțineri urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate întrucât ,pe de o parte,aceste elemente nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității,iar pe de altă parte agentul constatator a descris toate elemntele ce pot servi la aprecierea gravității faptei în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 603 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Potrivit art.102 alin.3 lit. c din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune.
Instanța constată că mențiunile agentului de poliție se coroborează și cu înregistrarea video depusă la dosarul cauzei din care reiese cu certitudine faptul că petenta ar fi avut suficient timp să oprească în condiții de siguranță, aflându –se la o distanță de cel puțin 5-6 metri la momentul declanșării semnalelor cu lumini roși.
În sprijinul susținerilor sale petenta a propus un martor. Declarația acestuia însă urmează a fi înlăturată întrucât nu se coroborează cu cele reținute în procesul verbal de contravenție, atitudinea acesteia în fața instanței fiind vădit nesinceră. Astfel, cu titlu de exemplu instanța reține că deși fapta a fost constatată în data de 04.12.2011, în plină iarnă, martora care pretinde a se fi aflat cu petenta în mașină la data săvârșirii faptei susține că era vara spre toamnă. Mai mult, deși la orele 19.19 în data de 04.12.2011 era întuneric afară, așa cum se poate constata și din înregistrarea video,martora a precizat că nu se întunericise afară.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.102 alin.3 lit. c raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 9 puncte amendă – 603 lei amendă.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic, iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal . nr._ din data de 04.12.2011 ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta I. R. M., cu domiciliul în B., . C, județ Ilfov în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în București, . nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . CP nr._ din data de 04.12.2011 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.06.2013.
Președinte Grefier
L. C.-M. S. D.
Red. jud. L.C.M./Thn.SD/4ex/18.07.2013
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 666/2013. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 5437/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
