Pretenţii. Sentința nr. 741/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 741/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 7933/94/2012
DOSARNR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMANIA
JUDECATORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 741
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 14.02.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
P. – C. E. D.
GREFIER – D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul Moțet D. și pe pârâtul M. G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 7.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 14.02.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 3.07.2012, sub nr._, reclamantul Moțet D. a chemat în judecată pe pârâtul M. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 13.000 euro, reprezentând debit propriu-zis, conform contractului de împrumut din data de 13.06.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că între părți a fost încheiat contractul de împrumut din data de 13.06.2009. Prin acest contract reclamantul l-a împrumutat pe pârât cu suma de 13.000 euro, acesta asumându-și obligația restituirii sumei până la data de 13.06.2010. Deși s-a obligat explicit la restituirea împrumutului, debitorul nu a restituit suma primită nici până în prezent.
A mai arătat că față de momentul încheierii contractului de împrumut, 13 iunie 2009, precum și de data scadenței acestuia, 13 iunie 2010, ambele momente anterioare intrării în vigoare a Noului Cod Civil, contractul de împrumut este supus prevederilor Codului civil în vigoare la data încheierii contractului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art.969 C.civil, art.1584 C.civil, art.1578 C.civil, art.7 din Legea 71/2011.
In susținerea cererii a solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, precum și orice altă probă necesară soluționării cauzei.
Reclamantul a depus la dosar copie de pe contractul de împrumut sub semnătură privată din data de 13 iunie 2009.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 2709 lei taxă judiciară de timbru conform art. 2 din L146/1997 și timbru judiciar de 5 lei, conform art. 3 alin.2 din OG 32/1995.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pretinsul înscris constatator al creanței intitulat „contract de împrumut sub semnătură privată”, aflat la fila 5 din dosar, reprezintă un înscris sub semnătură privată care, în conformitate cu dispozițiile art. 1180 alin. 1 Codul civil, ar fi trebuit să îndeplinească mențiunea „bun și aprobat”, în sensul că înscrisul sub semnătură privată care constată o obligație unilaterală trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris sau acesta, înainte de a semna, să adauge la finele actului cuvintele „bun și aprobat”, arătând în litere suma pentru care se obligă și apoi să iscălească. În cauză, însă, instanța reține că, prin probele administrate, reclamantul nu a dovedit cu certitudine că înscrisul mai sus menționat provine de la pârât, în sensul că este scris și însușit de acesta.
Pe cale de consecință, acest înscris are natura juridică a unui început de dovadă scrisă în înțelesul dispozițiilor art. 1197 alin. 2 Codul civil, potrivit cu care se numește început de dovadă „orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a format petiția sau a celui ce el reprezintă și care scriptură face a fi crezut faptul pretins”.
Din punct de vedere probator, însă, înscrisul ce constituie început de dovadă scrisă pentru a face demn de crezare faptul pretins de creditor trebuie să fie completat cu alte mijloace de probă, nefiind suficient prin el însuși în acest sens.
În speță, însă, s-a administrat doar proba cu interogatoriu propus de reclamant (fila 50-51), probă la care pârâtul nu s-a prezentat. Având în vedere că procedura de citare a fost prin afișare, instanța va face aplicarea art. 225 C.p.c. în sensul că va considera această probă doar ca un început de dovadă în folosul reclamantului. Acest început de dovadă nu este însă suficient pentru a se proba faptul pretins de creditor.
Pentru aceste motive instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul MOȚET D., cu domiciliul ales la C.. Av. C. R. P., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. G., având domiciliul în ., ., J. ILFOV, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Jud. CED
Tehnored.DS/4 ex/ 2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 6429/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2728/2013.... → |
|---|
