Somaţie de plată. Sentința nr. 837/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 837/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 16236/94/2012
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.837
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE 19.02.2013
INSTANȚA CONSITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată formulată de creditoarea S.C. S. N. CREVEDIA S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns creditoarea prin consilier juridic Ș. I. F. cu delegație la dosar, depusă la acest termen de judecată, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care arată următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; stadiul procesual fond; prin cererea formulată creditoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă; prin rezoluție s-a dispus citarea creditoarei cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 39 de lei și a timbrul judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii și cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant.
Instanța, în temeiul art.1591 al.4 din codul de procedură civilă își verifică din oficiu competența și constată că: în tem. art.1 din Codul de procedură civilă și art.2 din O.G. nr.119/2007, că este competentă material, teritorial și general.
Reprezentantul creditoarei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, delegație la dosar și extras de la Oficiul Național al Registrului Comerțului cu privire la noul sediu al creditoarei.
Instanța ia act că s-a făcut de către creditoare dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform rezoluției precum și dovada calității de reprezentant.
Nefiind cereri prealabile, sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reprezentantul creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art.167 Codul de procedură civilă încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar, ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de soluționat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.12.2012, sub nr._ creditoarea S.C. S. N. Crevedia S.R.L. a chemat în judecată debitoarea .. solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se emită ordonanța de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata sumei de 22.320 lei, cu stabilirea unui termen prin care să fie obligată debitoarea să achite debitul, termen de 20 de zile de la comunicare și obligarea debitoarei la dobânda legală, calculată potrivit O.G. nr.13/2011 de la data scadentei și până la data achitării integrale a debitului principal.
În motivarea cererii, a arătat că, a livrat debitoarei în baza contractului comercial de vânzare - cumpărare nr.07/29.03.2012 în data de 30.10.2012 o cantitate de 27.000 de oua categoria A, Clasa I la prețul de 0,40 lei bucata, la care se adaugă și TVA. La data de 05.11.2012 a livrat o cantitate de 18.000 de oua categoria A, Clasa I la prețul de 0,40 lei bucata, la care se adaugă TVA, potrivit facturilor emise: (Factura nr._/30.10.2012 în cuantum de 13.392 lei și Factura nr._/05.11.2012 în cuantum de 8.928 lei).
Creditoarea a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, debitoarea a fost notificată în vederea recuperării debitului, însă demersurile au rămas fără rezultat.
Debitoarea a livrat marfa solicitată de debitoare pentru recomercializare, aceasta a beneficiat de mărfurile comandate, însă debitoarea nu a achitat contravaloarea acesteia. A apreciat creanța certă, față de facturile fiscale emise, semnate de debitoare; creanța lichidă, față de contractul de vânzare cumpărare și facturile emise, acceptate de debitoare și exigibilă facturile au ajuns la scadenta.
În drept au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr.119/2007.
În dovedirea cererii creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri sens în care a depus la dosar facturile emise și contractul încheiat între părți, fișa contului de client. (f.4-10). Totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea legal timbrată.(f.33).
Debitoarea deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoare și debitoare a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr.07/29.03.2012, având ca obiect vânzarea – cumpărarea pe bază de comandă, de ouă de consum, produse de vanzător.
În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale nr._/30.10.2012 si_/05.11.2012.
Instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, text legal în baza căruia creanța dedusă judecății trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă și să rezulte din contracte comerciale.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații ce are ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial, iar creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin acțiune să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii, așa cum acesta a fost formulat de creditoare, fiind deci îndeplinită în cauză.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract comercial, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, contractul din care rezultă obligația debitorului este un contract comercial, incheiat intre doua societati comerciale.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Prin urmare, în aprecierea instanței, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitoare.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție, între părți fiind încheiat contractul de vânzare - cumpărare, semnat de ambele părți, în baza căruia au fost emise facturile fiscale mai sus arătate, semnate si stampilate de debitoare pentru primire.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Analizând prevederile contractuale referitoare la modalitatea de plată cuprinsa în contract, instanța constată că suma pe care o datorează debitoarea ca și contravaloarea mărfuri este individualizată în facturile depuse.
În privinta ultimei condiții, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de neexecutare la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Întrucât debitoarea nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, deși a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, instanța urmează a face aplicarea art. 7 alin. 4 teza a II-a din OUG 119/2007 și coroborându-le cu înscrisurile administrate în cauză va considera dovedite pretențiile reclamantului.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Întrucât, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 cod civil de la 1864 (art. 1169 fiind aplicabil în cauză potrivit prevederilor art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011), că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a inteles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de_,00 lei, reprezentând contravaloare bunuri, precum și a dobanzii legale aferente acestui debit, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitarii debitului principal.
Totodată, în scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil.
Efectuarea cheltuielilor trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cerere obligarea la plată a părții ce a cazut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării procesului, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și timbre judiciare, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitorea să plătească în favoarea creditoarei suma de 44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. S. N. CREVEDIA S.R.L. cu sediul în Comuna Mogoșoaia, ., Camera 01, Județul Ilfov în contradictoriu cu debitorul .. cu sediul în Comuna C., ., Județul B..
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, suma de_,00 lei reprezentând contravaloare bunuri livrate, precum și dobânda legală aferentă acestui debit, calculată de la data de emiterii fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă debitoarea la plata sumei de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
TĂȘCAN A. F. G.
Red.jud.T.A.
Thn.red.gr.FG/ 6ex /
18.03.2013
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
