Somaţie de plată. Sentința nr. 2694/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2694/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 7616/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 2694
Ședința publică de la 24.04.2013
Instanța constituită din:
Președinte: E. M.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitoarea A. I. V., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 03.04.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.04.2013, apoi la 17.04.2013, apoi la data de astăzi, 24.04.2013 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.06.2012, sub nr._ creditoarea S.C. V. R. S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se emită ordonanța de plată care să conțină somației de plată împotriva debitorului A. I. V. și obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
- 606,24 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate debitorului în baza contractului încheiat;
- 1658,33 lei penalități convenționale în cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferentă prețului neachitat de 606,24 lei pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi emise și data de 31.07.2012;
- contravaloarea penalităților convenționale în cuantumul procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferentă debitului principal în cuantum de 606,24 lei curse în continuare, respectiv pe perioada cuprinsă între 01.07.2012 și data îndeplinirii obligației de plată;
- 907,76 lei reprezentând taxa pentru rezilierea contractului înainte de termen;
- 106 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar și onorariul de avocat.
În fapt, a arătat că serviciile de telefonie mobilă prestate debitoarei au avut la bază Contractul pentru servicii V. prestat de creditoare, încheiat la data de 02.11.2010, în contul cărora s-au emis facturi fiscale în valoare totală de 606,24 lei sumă rămasă neachitată de debitoare, deși scadența stabilită convențional de părți prin contractul încheiat și reluată pe fiecare factură a fost depășit. Cu privire la pretenția creditoarei de obligare a debitorului la plata sumei de 907,76 lei, a arătat că potrivit art.16 din convenție contractul se încheie pe o durată de 2 ani, nerespectarea acestei durate se sancționează cu plata unei taxe de reziliere de 907,76 lei. Potrivit art.6.1 din convenția părților pentru sumele neachitate la termen, clientul va plăti penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere. Creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă, față de contractul și facturile emise, facturi acceptate la plată.
In drept, creditoarea a invocat dispozițiile O.G. 5/2001, O.G. 9/2000, art.969 Codul civil, art.1066 și urm. Codul civil, art.379, art.274 Codul de procedură civilă.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie contractul pentru servicii V., facturile fiscale emise calculul penalităților, relații INEP cu privire la datele de identificare ale debitorului, dovada soluționării pe cale amiabilă (f.6-29). Totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 3 lit. o1 din legea 146/1997 și 5 lei timbru judiciar potrivit OG 32/1995.
Debitorul deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Admisibilitatea unei cereri întemeiată pe prevederile art.1 alin.1 din O.G. nr.5/2001, este supusă analizei condițiilor prevăzute de textul de lege în conformitate cu care „procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații”.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța constată că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii, așa cum acesta a fost formulată de creditoare.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Iar, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Prin urmare, in speța de față, instanța constată că nu sunt îndeplinite aceste condiții, creanța solicitată neavând caracter de certitudine pentru următoarele considerente:
Creditoarea a anexat cererii de chemare în judecată facturi al căror cuantum depășește suma solicitată prin acțiune, instanța neputând verifica certitudinea creanței solicitate în cuantum de 606,24 lei cu titlu de debit principal întrucât nu poate fi raportată la înscrisurile depuse de creditoare. Față de aceste considerente instanța constată că debitul solicitat de creditoare nu este cert, acesta nu rezultă din înscrisurile depuse de creditoare ce conțin alte sume și nici nu a fost acceptat la plată de către debitor prin alte modalități prevăzute de lege. Penalitățile de întârziere reprezintă sume accesorii debitului principal, iar cum acesta nu are caracter de certitudine, cu atât mai mult nu dobândesc acest caracter penalitățile de întârziere calculate la debitul solicitat.
De asemenea, nu poate fi acordată în cadrul somației de plată taxa de reziliere a contractului în cuantum de 907,76 lei întrucât aceasta presupune analiza culpei debitorului în rezilierea contractului, aspect ce excede cadrului somației de plată și presupune administrarea unui probatoriu mai amplu.
Creditoarei îi rămâne însă calea dreptului comun pentru valorificarea pretențiilor sale, cale ce permite administrarea unui probatoriu mai amplu.
De asemenea, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoare, în temeiul art. 274 C.pr.civ. va fi respinsă ca neîntemeiată și cererea privind obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea formulată de creditoarea ., cu sediul ales la Cabinet de Avocat F. Ovanesian din C., .-84, județ C. în contradictoriu cu debitoarea A. I. V., domiciliată în Mogoșoaia, sat Mogoșoaia, ., județ Ilfov, ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2013.
Președinte Grefier
E. M. S. D.
Red. Jud. E.M.
Thn.SD/2 ex./23.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2766/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2754/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
