Somaţie de plată. Sentința nr. 1704/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1704/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 8434/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 1704
Ședința publică de la 25.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de . SRL - București, cu sediul ales la C.. Av. B. T.,..2-6, . în contradictoriu cu debitoarea . SRL - Tunari, .. 46, J. Ilfov având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 25.03.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.07.2012, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Tribunalul Ilfov prin sentința civilă nr. 572/21.06.2012, sub nr._, creditoarea . SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea . SRL ca prin hotărârea pronunțată sa se dispună emiterea unei somații de plată, în baza căreia debitorul să fie obligat să plătească suma de 237.373,95 lei reprezentând rest de plată factură fiscală, precum și suma de_,05 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că la data de 07.11.2011 a încheiat cu numitul S. N. contractul de execuție nr. 280 privind alimentarea cu energie electrică a imobilului situat în București, ..21A, sector 5, părțile convenind un preț total de 101.050 euro inclusiv TVA. La data de 17.11.2011 părțile au hotărât modificarea prețului contractului, încheind actul adițional nr. 1 prin care au diminuat prețul contractului la suma de 95.000 euro, urmând ca 30% din prețul contractului să fie achitat până la data de 05.12.2011, iar restul de 56.500 euro inclusiv TVA să fie achitat creditoarei în baza plății făcute de către beneficiar la executant. La data de 08.11.2011 creditoarea a emis factura fiscală nr. 136 pentru suma de 43.994,14 lei reprezentând avans contract, achitată intregral de către beneficiar la data emiterii conform chitanței de plată . nr. 16.
Mai arată creditoarea că la data de 09.12.2011 părțile au încheiat actul adițional nr. 2 prin care au convenit ca beneficiarul contractului să fie . SRL. Ca urmare a serviciilor prestate de creditoare și potrivit contractului încheiat între părți, la data de 19.03.2012, aceasta a emis factura nr. 15 pentru suma de 247.373,95 lei, debitoarea achitând doar suma de 10.000 lei la data de 25.04.2012, rămânând un rest de plată de 237.373,95 lei.
Cu privire la penalități a arătat că prin contractul de execuție părțile au convenit prin art. 15 lit. b) că în caz de neachitate în termen de 5 zile se vor calcula penalități de 0,15% pe zi de întârziere, astfel că în conformitate cu calculul efectuat acestea sunt în cuantum de 18.253,05 lei.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OG 119/2007.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art.3 lit.o1 din Legea nr.146/1997, fiind aplicat un timbru judiciar în cuantum de 5 lei, potrivit art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În susținerea cererii, creditoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri aflate la filele 6-27, 34-36 din dosarul declinat acestei instanțe, 24, 28-29 de la dosarul cauzei.
Deși legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și pentru a solicita probe în apărare.
La termenul din data de 18.03.2013, în temeiul dispozițiilor art.167 alin.1 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le drept pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, între creditoarea . SRL și numitul S. N. a fost încheiat contractul nr.280 din data de 07.11.2011 având ca obiect alimentare cu energie electrică la imobilul din ..21A, sector 5 București, fiind încheiat pe o perioadă de 8 luni de la data semnării acestuia (f.6-10). Conform art. 3 din contract, prețul acestuia a fost de 101.500 euro inclusiv TVA, urmând a fi achitat în diferite tranșe conform art, 4 din contract. Contractul a fost însușit de ambele părți contractante prin semnătură.
Prin actul adițional nr.1 la contractul de execuție a fost modificat de comun acord prețul contractului de la suma de 101.500 euro inclusiv TVA la suma de 95.000 euro inclusiv TVA (f.12).
Prin actul adițșional nr.2/09.12.2011 la contractul de execuție, debitoarea . SRL a achiesat la contract în calitate de beneficiar al prestării energiei electrice, fiind înclocuit beneficiarul S. N. cu debitoarea din prezenta cauză. Actul adițional a fost însușit prin semnptură de către toate părțile contractante, iar pentru persoanele juridice a fost aplicată și ștampila (f.14-15).
În baza contractului astfel modificat au fost emise facturile fiscale nr. 15/19.03.2012 în valoare de 247.373,95 lei, factura fiscală nr. 4/18.01.2012 în valaore de 80.049,50 lei, precum și factura fiscală nr. 146/12.12.2011 în cuantum de 43.419 lei, toate emise pe numele debitoarei și însușite de aceasta la plată prin semnptură (f.16-19).
Din extrasul de cont depus de către creditoare reiese că debitoarea a achitat parțial factura fiscală nr.15/19.03.2012, achitând suma de 10.000 lei la data de 25.04.2012. De asemenea, din extrasele de cont depuse reiese că debitoarea a achitat parțial și factura fiscală nr. 4/18.01.2012 în două tranșe.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial încheiat între două societăți comerciale, iar creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă lichidă și exigibilă.
Prin urmare, instanța consideră că, în vederea admiterii cererii creditoarei, trebuie să procedeze la verificarea existenței în speță a condițiilor cumulative amintite mai sus.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin ordonanța de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract comercial încheiat între două societăți, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, pe de o parte, raportul juridic din care rezultă obligația debitoarei este reprezentat de acordul de voință al părților constatat prin contract scris, semnat de ambele părți și facturi semnate de către debitoare.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Prin urmare, în aprecierea instanței, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor. În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece facturile fiscale emise au fost acceptate de către debitoare la plată prin semnătură.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Analizând conținutul facturilor fiscale menționate referitoare la modalitățile de plată, instanța constată că suma pe care o datorează debitoarea ca și contravaloare a energiei electrice prestate de către debitoare este individualizată în baza acestora, minus suma de 10.000 lei achitată parțial de către debitoare drept contravaloare a facturii fiscale nr.15/19.03.2012 (f.21 extras de cont).
Având în vedere că suma datorată de debitoare este determinată în facturile emise de creditoare și a căror plată se solicită prin prezenta somație de plată, instanța consideră că și această condiție cumulativă a admisibilității somației este îndeplinită în speță.
În privinta ultimei condiții, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată următoarele: Exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție. Astfel, scadența este cuprinsă în contractul încheiat între părți, iar la data promovării acțiunii de către creditoare era împlinită.
Totodată, instanța constată că debitoarea, cu toate că a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, acesta nu a administrat niciun înscris care să justifice stingerea obligațiilor între cele două părți.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui acord de voință valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare. În plus, împrejurarea nedepunerii de către debitoare a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauză -, constituie o atitudine procesuală pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 4 teza finala din O.U.G. nr. 119/2007.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de 237.373,95 lei reprezentând debit restant aferent facturii fiscale nr.15/19.03.2012.
În ceea ce privește penalitățile solicitate în prezenta cauză, acestea au fost expres prevăzute prin contractul încheiat între părți, respectiv la art.15 din contract (f.9) fiind în cuantum de 0,15% pe zi și calculate de la scadența obligației de plată conform calculului efectuat de către creditoare. Astfel va obliga debitoare și la plata sumei de 18.253,05 lei cu titlu de penalități în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere calculate la suma de 247.373,95 lei pentru perioada 25.03.2012 – 25.04.2012 și la suma de 237.373,95 lei pentru perioada 25.04.2012 – 16.05.2012.
Totodată, instanța, în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și timbru judiciar, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitorea să plătească în favoarea creditoarei suma de 44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, potrivit chitanței și timbrelor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoare.
Somează debitoarea la plata către creditoare, în termen de 30 de zile de la comunicare, a sumei de 237.373,95 lei reprezentând debit restant, precum și la plata sumei de 18.253,05 lei cu titlu de penalități în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere calculate la suma de 247.373,95 lei pentru perioada 25.03.2012 – 25.04.2012 și la suma de 237.373,95 lei pentru perioada 25.04.2012 – 16.05.2012.
Obligă debitoarea la plata sumei de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru debitor.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Pentru grefier în concediu semnează grefier șef,
Red. Jud. SDI
Tehn. CV /4 ex/15.04.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7320/2013. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 2689/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
