Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1065/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1065/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 6007/94/2013
DOSAR NR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR.1065
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 MARTIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentii, I. M. N., I. S., S. G. și pe intimata, . având ca obiect anulare somație de plată.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 18.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.03.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 10.05.2013 sub nr._, petenții debitori, I. M. N., I. S., S. G. în contradictoriu cu intimata creditoare, . au formulat cerere în anulare împotriva sentinței civile nr. 1590/18.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
In motivarea cererii petenții au arătat că instanța în de fond în mod eronat a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 379 alin.2 C.p. In mod eronat a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de OG 5/2001.
In drept petenții au întemeiat cererea pe disp. OG 5/2001 solicitând proba cu înscrisuri și orice alte probe necesare, utile și concludente soluționării cauzei.
Intimata - creditoare, nu a depus întâmpinare la dosar.
A fost atașat dosarul de fond. nr._ .
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin sentinta nr. 9560/18.03.2013 pronuntata de Judecătoria B. in dosarul nr._, debitorii au fost obligați la plata către creditoare, în solidar, în termen de 30 de zile de la comunicare, a sumei de 344,15 lei reprezentând rate neachitate din contractul nr.2598/30.06.2009, precum și la plata sumei de 3918,07 lei reprezentând rate neachitate aferente contractului nr.2846/11.08.2009
Pentru a emite această sentința, instanța a reținut faptul că, fiind învestita cu o cerere privind emiterea unei somații de plată, intimata-creditoare a făcut dovada existenței în speță și în favoarea sa a unei creanțe certe, lichide și exigibile față de petenții-debitori.
Instanța fiind învestită cu judecarea unei acțiuni în anulare a unei somații de plată constată următoarele:
Reclamanta-debitoare a solicitat anularea sentinței nr. 9560/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._, arătând că suma pretinsă nu reprezintă o creanță certă, lichida și exigibilă.
Astfel, analizând temeinicia și legalitatea sentinței mai sus menționate, în raport de motivele invocate prin cererea in anulare, instanta retine ca aceasta este neintemeiata, urmand a o respinge in consecință:
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații care să aibe ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial încheiat între două societăți comerciale, creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulată de creditoare, respectiv obligarea debitorului la plata sumei unei sume de bani.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței potrivit art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Prin urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
In ceea ce priveste susținerea petenților debitori, ca ar fi necesară efectuarea unei expertize contabile pentru a stabili restul rămas de achitat, instanța o va respinge ca neîntemeiată, sumele restante fiind determinate printr-un simplu calcul matematic, ca diferență între ceea ce era datorat și ceea ce s-a achitat de către debitori.
Mai mult, intimata creditoare a detaliat și graficul eșalonat al plăților restante (f. 8, f. 11)
Or, obiectivele unei expertize contabile asupra debitului principal, nu se pot rezuma la un simplu calcul aritmetic, depus detaliat de către creditoare și necontestat decât formal de petenții debitori, care nu au adus argumente ce ar impune efectuarea unei astfel de probe.
In ceea ce privește susținerile acestora că nici creditoarea nu ar fi putut face o determinare exactă a sumei solicitate, depunând o cerere precizatoare a acesteia, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Astfel, prin acțiunea formulată creditoarea a solicitat (f. 4):
- suma de 344,15 lei reprezentând rată scadentă din data de 30.04.2011, aferentă contractului nr. 2598/30.04.2009, precum și penalități de întârziere în cuantum de 3636,15 lei, calculate asupra debitului restant, conform contractului.
- suma de 3918,07 lei aferentă perioadei 30.10.2010 – 05.09.2011 aferentă contractului nr. 2846/11.08.2009, precum și penalități de întârziere în cuantum de 44.494,88 lei, calculate asupra debitului restant, conform contractului
Prin cererea precizatoare, creditoarea și-a menținut pretențiile în ceea ce privește debitele principale, restrângând suma solicitată cu titlu de penalități la o sumă egală cu debitul principal.
Prin urmare, pe de o parte creditoarea a solicitat, pe tot parcursul litigiului, suma de 344,15 lei și suma de 3918,07 lei, reprezentând debite principale, la care petenții-debitori au fost obligați, pe de altă parte aceasta precizarea cererii a fost făcută în condițiile art 132 alin 2 Cod proc civ, creditoarea putând să mărească sau să își micșoreze oricând obiectul cererii, fără ca aceasta să reprezinte o modificare a acțiunii.
În ceea ce privește penalități de întârziere, față de calculul acestora efectuat de către creditoare, instanța de fond a apreciat ca întemeiată contestarea cuantumului acestora prin întâmpinarea depusă de către debitori, constatând că pentru stabilirea corectă a sumei datorate cu titlu de penalități s-ar impune efectuarea unei expertize contabile.
Or aceeași concluzie nu se poate reține și în ceea ce privește debitul principal, acesta rezultând în mod indubitabil din contract, raportat la sumele achitate de către debitori.
In concluzie, instanța constată că este îndeplinită această condiție în parte, cu la sumele reprezentând debit principal ce reise chiar din contractele încheiate între părți prin care au fost detaliate graficele de rambursare ale ratelor lunare, debitorii depunând chitanței cu privire la achitarea ratelor anterioare.
Din cuantumul total al sumelor rămase de rambursat, au mai rămas din contractul nr. 2598/30.04.2009 suma de 344,15 lei reprezentând rată scadentă din data de 30.04.2011, iar din contractul nr. 2846/11.08.2009 suma de 3918,07 lei aferentă perioadei 30.10.2010 – 05.09.2011 conform graficului de eșalonare a ratelor lunare.
În ceea ce privește caracterul lichidal creanței, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În cauză creanța este lichidă și rezultă din graficul de rambursare al ratelor lunare, coroborat cu chitanțele de plată depuse de către debitoarea I. N..
În ceea ce privește ultima condiție, exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând contractele de vânzare-cumpărare, rezultă din graficul de rambursare că fiecare rată restantă devenea scadentă la o anumită dată, precum și faptul că în cazul în care rata nu era achitată în termen de 30 de zile de la scadență, întreg debitul datorat devenea exigibil, sumele solicitate cu titlu de debit principal fiind exigibile la data promovării cererii de chemare în judecată.
Totodată, instanța constată că petentii-debitori, cu toate că au avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, acesta nu a administrat niciun înscris care să justifice stingerea obligațiilor între cele două părți.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, intimata-creditoare - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către reclamanta-debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a inteles sa administreze dovezi în acest sens este pârâta-creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii debitului pe care petentii-debitori il aveau față de intimata-creditoare.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei somații de plată, apreciază că, în mod corect instanța învestită cu soluționarea cererii de emitere a unei somații de plată a admis cererea creditoarei și a obligat debitoarea la plata către creditoare a sumei de 344,15 lei reprezentând rate neachitate din contractul nr.2598/30.06.2009, precum și la plata sumei de 3918,07 lei reprezentând rate neachitate aferente contractului nr.2846/11.08.2009
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge cererea în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de petenții debitori, I. M. N. dom. în Voluntari, ., ., ._, J. ILFOV, I. S. dom. în Voluntari, ., ., ._, J. ILFOV, S. G. dom. în Voluntari, .. 51, Cod poștal_, J. ILFOV, în contradictoriu cu intimata creditoare, ., cu sediul în Pitești, ., ., J. Argeș, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2014.
P., GREFIER,
Pentru grefier aflat in concediu odihna,
semnează grefier sef
Red.jud.IEM/thn.E.A. /2 ex/29.07.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6029/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 4132/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
