Plângere contravenţională. Sentința nr. 2653/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2653/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 2996/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2653
Ședința publică din data de 26.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – GALAȚANU N.
GREFIER - M. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul L. V. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 18.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.06.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.02.2013 sub nr._, petentul L. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să dispună anularea procesului – verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.02.2013.
În fapt, petentul a arătat că la data de 22.02.2013 a fost sancționat întrucât a oprit pentru a lua un client de la Aeroportul Otopeni în regim de taxi, clientul făcându-i cu mâna să oprească, iar pentru acest motiv este mereu sancționat de organele de poliție.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, petentul a depus la dosar copie a procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 22.02.2013 și a cărții de identitate.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art.1, alin 2 din OG 32/1995.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că situația prezentată de petent în contestație nu corespunde realității întrucât la data de 22.02.2013 a fost depistat în aeroportul Henri C., în urma controlului, fără a avea în autoturism instinctor și trusă medicală.
Mai arată că procesul – verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.
Precizează intimatul că la rubrica alte mențiuni din cuprinsul actului de constatare agentul de constatare a consemnat că petentul „recunoaște fapta”.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 205 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Instanța a încuviințat și administrat pentru petent proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ intocmit la data de 22.02.2013 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 150 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la aceeasi data, petentul a fost depistat in zona Aeroportului Henry Coanda in timp ce conducea auto cu nr. IF 94 Max si la controlul efectuat s-a constatat ca acesta nu detinea in autoturism stingator pentru incendiu si trusa medicala.
Petentul s-a incadrat în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, totodată și împrejurarea că faptei i s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 1 lit. 13 din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța constată că în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Astfel, instanta retine ca, pe de o parte, petentul a semnat procesul verbal de contraventie fara obiectiuni iar, pe de alta parte, petentul a fost sanctionat pentru o alta fapta fata de cea mentionata in procesul verbal de contraventie.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
In baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanta va obliga petentul la plata catre stat a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea formulată de petentul L. V., cu domiciliul în Mogoșoaia, .. 22, județul Ilfov în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neintemeiata.
Obliga petentul sa plateasca statului suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 26.06.2014.
Președinte, Grefier,
Pentru judecător mutat Pentru grefier aflat în C.O
la altă instanță, semnează semnează grefier Șef Secție Civilă
președintele instanței,
D. E. L.
Red.jud.GN
Thn.red.gr.MG/
Ex.4/ 2 .
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6631/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1178/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
