Contestaţie la executare. Sentința nr. 3704/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3704/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 4946/94/2014
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.3704
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE 11.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE COJOCARU ADRIAN
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea B. – S.A. împotriva intimaților B. E. JUDECĂTORESC T. G. și N. M. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată următoarele:
Cererea legal timbrată (f.35); la data de 19.06.2014 intimata B. T. G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă; (f.37); la termenul anterior pentru respectarea principiului continuității completului de judecată inițial investit s-a acordat termen la 11.09.2014 – C 9 Civil (f.55).
Instanța ia act că prin întâmpinarea formulată intimatul B. E. Judecătoresc T. G. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și față de actele dosarului reține cauza în pronunțare pe excepție și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.06.2014 sub nr._ /2013 contestatoarea B. S.A. în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc T. G. și N. M. B. a formulat contestație la executare împotriva refuzului B. T. G. de a îndeplini actele de executare silită în dosarul nr.756/2012, refuz manifestat prin transmiterea adresei reprezentând Anexa 1; cu obligarea B. T. G. de a continua executarea silită în dosarul de executare nr.756/2012, urmând ca acesta să recupereze cheltuielile de executare de la debitor, să dispună anularea adresei menționate, iar în subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că, creditorul ar fi obligat să achite în avans cheltuielile solicitate de B. T. G., a solicitat diminuarea cuantumului acestora, anularea în parte a proceselor verbale/06.07.2012 și din 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare.
În motivarea cererii, a arătat că în data de 15 mai 2012 contractul privind efectuarea activității de executare silită nr.51.6A/4732 la care s-a încheiat act adițional nr.1 cu B. Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O. prin care părțile au agreat modalitatea desfășurării procedurii executării silite. În temeiul contractului creditorul a trimis cererea de executare silită împotriva debitorului acestuia, fiind constituit dosarul de executare 756/2012. B. T. G. a preluat dosarul de executare constituit ca urmare a cererii B., întrucât B. a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu și cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile contractului. B. nu a renunțat la executare, renunțarea trebuia să fie expresă, trebuia să fie o manifestare unilaterală de voință neechivocă și fermă exteriorizată în sensul producerii de efecte juridice concretizate în încetarea executării silite, conform art.3711 C. B. deduce în mod eronat că B. a dat dovadă de lipsă de stăruință în dosarul de executare.
Conform prevederilor legale suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina creditorului, potrivit art.3711 alin.2 C. de la 1865 cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
Creditorul nu poate fi obligat să suporte cheltuielile de executare, singura obligație a acestuia fiind de a avansa cheltuielile necesare pentru îndeplinirea unui act sau pentru actele îndeplinite din oficiu de către executorul judecătoresc.
Din coroborarea dispozițiilor art.3711 alin 2 cu art.3711 alin 4 se stipulează că pentru sumele stabilite, procesul verbal constituie titlu executoriu, față de debitor, iar față de creditor doar în situația în care acesta a renunțat la executarea silită.
În cuprinsul contractului părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariul de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 lei, urmând ca B. G. T. să rețină un procent de 5% din sumele recuperate de la debitori până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii. Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale se va recupera de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B.. Conform art.4.3 și art.4.4. para. 4 din Contract părțile au convenit asupra faptului că B. T. G. nu va pretinde, iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în Anexa nr.2 la Contract. Pe cale de consecință se impune obligarea B. T. G. la continuarea executării silite, urmând ca acesta să recupereze de la debitor cheltuielile de executare.
În subsidiar a solicitat să se constate că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor cuprinse în procesele verbale, acesta fiind nejustificat. B. G. T. s-a obligat conform art.16 din Contract să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin contract, iar B., conform art.27 din Contract să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans. A apreciat că onorariul este nejustificat, față de acțiunile întreprinse în cadrul dosarului de executare, precum și față de sumele recuperate. Onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, un onorariu în cuantum de 1000 lei este suficient. B. a concluzionat că nu poate fi continuată executarea silită a debitorului, nefiind achitate integral cheltuielile de executare și onorariul, echivalând cu o renunțare tacită la executarea silită din partea B..
În drept, a invocat dispozițiile art3711 alin.2, art.399 alin.1 C. de la 1865, art.1 din Ordinul nr.2.550/2006, art. 1166 și urm.NCC.
În dovedirea cererii a depus al dosar înscrisuri.(f.9-27).
Intimatul B. T. G. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B.. A arătat că singurul mijloc procesual cu privire la refuzul executorului judecătoresc este dat de legea specială, respectiv plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, reglementată de dispozițiile art.56 alin.1 – 6 din Legea nr.188/2000. Conform art.56 (2) din Legea nr.188/2000 instanța exclusiv competentă teritorial este judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul B., respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.
A invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca fiind vădit neîntemeiată. (f.37).
Analizând cererile și materialul probator administrat în cauză, instanța apreciază că excepțiile sunt lipsite de temei. Astfel, instanța de executare nu este cea de la sediul executorului judecătoresc, ci de la locul situării imobilului ori de la domiciliul debitorului.
Privitor la capătul de cerere privind anularea procesului verbal, fiind vorba de un act emis în timpul executării silite, este normal ca acesta să poată fi anulat ca orice alt act.
Privitor la contestație, instanța apreciază că, aceasta este întemeiată, urmând ca în temeiul art.3711 alin.2, art.399 (C. vechi), art.1166 C.civ. aceasta să fie admisă în parte. Va fi admis primul capăt de cerere, urmând a fi respins ca neîntemeiat cel privind anularea procesului verbal.
Procedând în acest mod, instanța are în vedere faptul că, adresa în sine nu este de natură să producă efecte juridice, astfel că nu se impune anularea.
Pe fondul cauzei acțiunea este întemeiată așa cum s-a arătat, astfel cum rezultă din coroborarea art.4.3 și 4.4. para.4 din contractul privind efectuarea activității de executare silită nr.51.6A/4732 din 15.05.2012 încheiată între părți, acestea au convenit asupra faptului că B. T. G. nu va pretinde, iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr.2 la Contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la contract. Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale se va recupera de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B.. B. face vorbire doar de cheltuieli de executare, el are în vedere obligarea la plata onorariului maxim, obligație care potrivit legii și situației de fapt nu există.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei ridicată de intimat, ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea formulată de contestatoarea B. – S.A. cu sediul în București, ..6A, Sector 2 în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECĂTORESC T. G. cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr.35, ., Etaj 5, Apartament 54, Sector 3 și N. M. B. cu domiciliul în B., ..2, ., Apartament 2, Județul Ilfov.
Obligă intimata B. T. G. să continue executarea începută în dosarul nr.756/2012.
Obligă intimații la 292,83 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A. F. G.
Red.jud.C.A.
Thn.red.gr.FG/ 4ex /
08._
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5712/2014. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5366/2014.... → |
|---|
