Pretenţii. Sentința nr. 5712/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5712/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 5979/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILĂ NR. 5712
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.11.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE IORDĂCHESCU ELISABETA MIHAELA
GREFIER A. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta, . pe pârâta, G. J. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 28.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.11.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.05.2013 sub nr._ reclamanta, . în contradictoriu cu pârâta, pârâta, G. J. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a solicitat obligarea paratei la plata către reclamantă a sumei de 150.000 lei debit, cu titlu de daune interese compensatorii și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanta arată că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 5783/03.04.2012 completat prin actul adițional nr. 7403/15.06.2012, pârâta s-a obligat să vândă către . până la data de 15.09.2012 o cantitate de 300 tone floarea soarelui la prețul de 485 USD.
Conf. art. 9 alin.1 din contract s-au calculat daune interese compensatorii în cuantum de 150.000 lei (500 lei pentru fiecare tonă de produs nelivrată până la data prev. la art. 3 din contract.)
Reclamnata arată că, deși pârâta a fost convocată la conciliere la data de 04.03.2013, aceasta a refuzat semnarea procesului verbal de conciliere și nici nu a prezenta un răspuns fața de pretențiile reclamantei.
Mai precizează că la data de 24.09.2012 societatea A. SRL a emis și comunicat paratei factura nr. PSI55952/24.09.2012.
In drept, contractul de vânzare-cumpărare nr. 5783/03.04.2012, art. art. 194 și urm C.p.c., art. 1270, 1516, 1530, 1536, 1634 cod civil .
In susținere s-au depus în copie înscrisuri la dosar, f.6-24.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 4611 lei cu O.P nr. 1289 din 25.02.2014, f. 33 și timbru judiciar de 5 lei.
Pârâta legal citată a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
P. întâmpinarea depusă, pârâta arată, în esență că, nu a fost pusă în întârziere, iar aplicarea articolului 8 din Contract nu poate reprezenta o punere în întârziere, deoarece acesta nu prevede un termen pentru acest scop, clauza fiind inoperantă.
Pârâta mai arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea daunelor interese, apreciind că nu se află în ipoteza neexecutării obligațiilor contractuale, ci a unui contract care nu și-a mai produs efectele juridice.
Totodată pârâta consideră că nu s-a făcut dovada culpei sau vinovăției debitorului în neexecutarea obligațiilor contractuale, dovada prejudiciului și nici nu există un raport de cauzalitate.
La data de 05.05.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că susținerile paratei sunt nefondate și dovedesc reaua credință a acesteia.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat relații comerciale în baza contractului de vanzare-cumparare nr. 5783/03.04.2012, modificat prin actele adiționale din data de 15.06.2012 și data de 27.06.2012. (f. 6-15)
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 5783/03.04.2012, pârâta s-a obligat să vândă reclamantei ., până cel târziu la data de 15.09.2012, o cantitate de 300 tone floarea soarelui la prețul de 485 USD/tonă.
Cantitatea totală de 300 tone, precum și prețul sunt prevăzute în contractul încheiat, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 15.06.2012. Conform art 2 pct b și art 4 din contract, cantitatea pe care se obliga pârâta vânzătoare să o livreze reclamantei cumpărătoare era de 120 tone, această cantitate fiind suplimentată prin actul adițional din 15.06.2012 cu 180 tone, rezultând o cantitate totală de 300 tone floarea soarelui. (f 7 și f.14)
Potrivit actului adițional din 15.06.212, art 4 din contract se modifică, astfel „prețul de vânzare pentru produsul contractat ce face obiectul prezentului contract este de 485 usd /tonă floarea soarelui pentru cantitatea de 300 tone.
Calcularea prețului în lei se va face în fucție de cursul de referință BNR la data întocmirii facturii de către vânzător.” (f. 14)
P. urmare, prețul total al contractului este de 145.500 USD (485 usd/tonă x 300 tone), ce urma a fi plătit în lei la cursul BNR de la data întocmirii facturii.
Instanța constată că, potrivit dispozițiilor mai sus invocate, ultima zi în care pârâta trebuia să livreze marfa reclamantei era 15.09.2012, astfel că prețul contractului la aceea dată era de 502.178 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 145.500 USD. (curs BNR 3,4514 lei/usd, din data pentru data de 15.09.2012)
Totodata partile s-au înțeles, conform art. 9 alin 1 din Contract, că in cazul in care vanzatorul (pârata) nu isi executa corespunzator obligatiile prevazute, va plati cumparatorului daune-interese compensatorii de 500 lei pentru fiecare tona de produs nelivrata pana la data prevazuta la art 3 din Contract (15.09.2012).
Potrivit art 2 pct b și art 4 din Contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 15.06.2012, cantitatea la care s-a obligat parata este de 300 tone. (f. 14)
P. urmare, față de prevederile contractuale mai sus menționate, instanța reține că părțile au stabilit o clauză penală, iar dacă pârâta nu livrează cantitatea de marfă la care s-a obligat, acestea au înțeles să limiteze daunele interese compensatorii la suma de 150.000 lei, prețul contractului fiind de 502.178 lei.
Pârâta nu a livrat cantitatile la care s-a obligat, astfel că reclamanta a emis către pârâta factura fiscala nr PSI55952 din 24.09.2012, pentru suma de 150.000 lei, reprezentand daune interese aferente contractului, convocând-o totodata la conciliere directa. (f. 16-20).
Instanța urmează a analiza dacă pretențiile reclamantei reprezinta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței instanța constată că o creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul.
În speță, intre parti a fost incheiat un contract comercial, avand ca obiect vanzarea de catre parata a unei cantitati de 300 tone de floarea soarelui, iar in situatia neindeplinirii acestei obligatii de catre parata, partile au stabilit daune compensatorii in cuantum de 500 lei/tona. (art 2, lit b, art 9 alin 1 din Contract, art 4 din actul aditional la contract).
Potrivit art 1270 Cod civil, partile au incheiat in mod liber si neviciat contactul comercial, acesta fiind legea partilor, în calitatea de profesioniști, asa cum sunt definiti de codul civil.
Asadar prin art. 9 alin 1 din contract partile au convenit asupra unei clauze penale.
Clauza penala prevazuta de parti . rol compensatoriu (de evaluare anticipata a prejudiciului creditorului in caz de neexecutare din partea debitorului) si rol sanctionator (pedeapsa contractuala a debitorului pentru nerespectarea obligatiei). Scopul clauzei penale este protectia creditorului din contract, adica a aceluia care va fi prejudiciat de cealalta parte contractanta pentru neexecutarea, executarea cu intarziere sau executarea defectuoasa de catre aceasta, a obligatiilor asumate prin respectivul contract.
Asadar prin art. 9 din contract partile au convenit asupra unei clauze penale, fara a conditiona aceasta clauza de vreo finantare sau de constituirea vreunei garantii. Chiar daca in continutul art. 9 partile fac referire si la constituirea unei astfel de garantii, faptul ca beneficiarul acesteia, respectiv reclamanta cumparatoare, nu a insistat in constituirea garantiei, nu inseamna ca dispozitiile privitoare la caluza penala nu-si produc efectele, astfel cum sustine parata.
Cum in cauza, pârâta nu si-a respectat obligatia de livrare a cantitatii de floarea soarelui la care s-a obligat, se retine ca aceasta datoreaza daune interese reclamantei, in conformitate cu dispozitiile contractuale sus mentionate.
Referitor la susținerile pârâtei, că reclamanta ar fi solicitat atât daune interese compensatorii, cât și moratorii, instanța le va respinge ca neîntemeiate, rețințând că atât în petitul acțiunii, cât și în motivarea acesteia, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese compensatorii în cunatum de 150.000 lei, pentru neexecutarea obligației de vânzare a cantității de 300 tone de floarea soarelui, conform contractului nr 5783/03.04.2012.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă contractuală a pârâtei, invocând art 9 alin 1 din contract și solicitând aplicarea clauzei penale, având ca obiect acordarea de daune interese pentru neexecutarea conractului (prestabilite la 150.000 lei = 500 lei/tonă nelivrată x 300 tone, conform act adițional din 15.06.2012).
Reclamanta nu a solicitat și aplicarea clauzei penale prevăzută de art 6 lit b din Contract, respectiv penalități de 0,15% pentru întârzierea în executare, calculate după expirarea termenului de livrare, până la livrarea în totalitate a cantității de marfă contractate.
De altfel, clauza prevăzută la art 6 lit b în Contract, nu este aplicabilă în speță, neexistând o livrare parțială a mărfii, din contră, pârâta atât prin întâmpinare, cât și prin răspunsul la interogatoriu a arătat că nu a executat contractul.
Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile pârâtei, că nu ar fi fost pusă în întârziere.
Notiunea de „punere a debitorului in intarziere” este intalnita in situatiile in care, o parte dintr-un contract (debitorul) nu isi executa obligatiile asumate in baza acestuia, la termenele stabilite. . caz, cealalta parte din contract (creditorul) ii cere debitorului aflat in intarziere sa execute respectivele obligatii.
Faptul ca debitorul este „de drept in intarziere” inseamna ca nu este necesara indeplinirea niciunei formalitati de punere in intarziere (notificare/cerere de chemare in judecata), ci debitorul se afla in intarziere in mod automat, adica prin efectul legii.
Potrivit art 1523 alin 1 Cod civil, debitorul este de drept in intarziere in oricare din urmatoarele situatii: cand .>s-a stipulat in mod expres ca simpla implinire a termenului stabilit pentru executarea unei obligatii produce un asemenea efect (si anume „intarzierea de drept”)
Instanța reține că potrivit art 8 alin 7 din Contract, părțile au stabilit că pârâta vânzătoare este de drept în întârziere cu privire la executarea tuturor obligațiilor. (f 10)
Sub acest aspect, instanța va respinge ca neîntemeiate, și susținerile pârâtei, potrivit cărora art 8 din contract nu ar reprezinta o clauză aplicabilă pentru ca aceasta să fie pusă de drept în întârziere, deoarece nu ar fi fost prevăzut un termen de executare a obligației principale.
Raportat la aceste susțineri, instanța reține că dispozițiile contractuale sunt în concordanță cu art 1523 alin 1 Cod civil, termenul de executare a contractului fiind prevăzut la art 4 din contract, respectiv data de 15.09.2012.
P. urmare, potrivit art 8 alin 7, raportat la art 4 din Contract, astfel cum a fost modificat prin act adițional, pârâta este de drept în întârziere la data împlinirii termenului de executare a contractului 15.09.2012.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art 1523 alin 2 lit a și c Cod civil, debitorul este de drept în întârziere când:
(a) cand obligatia nu putea fi executata in mod util decat . pe care debitorul l-a lasat sa treaca
(c) cand debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia
În speță, pârâta atât prin întâmpinare, cât și prin răspunsul la interogatoriu a arătat că nu a executat contractul. Totodată, din pasivitatea acesteia, atât după recepționarea facturii nr nr PSI55952 din 24.09.2012, cât și după convocarea la conciliere directa transmisă de reclamanta –cumpărătoare, rezultă în mod neîndoielnic că pârâta nu a manifestat niciodată intenția de executare a contractului.
Mai mult, contractul are ca obiect livrarea de către vânzătoarea pârâtă a 300 tone din recolta de floarea soarelui aferentă anului 2012, termenul de livrare fiind „cel târziu la data de 15.09.2012”, acesta având caracter esențial pentru părți.
În ceea ce privește susținerile pârâtei, că nu ar avea o culpă în neexecutarea contractului, invocând pe de o parte forța majoră (inundații), pe de altă parte că reclamanta nu a dorit executarea contractului, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Astfel, instanța reține că potrivit art 10 alin 2 din Contract, se instituie o exceptie de la art 10 alin 1 din Contractul sus mentionat, sens in care partile agreaza ca „nu reprezinta o situatie de forta majora toate cazurile care pot fi asigurate de vanzator la societatile de asigurare sau sunt despagubite de catre stat prin acte normative specifice (ex. seceta, inghet, inundatii etc)”
În conformitate cu dispozițiile contractuale sus menționate, partile au stabilit ca forta majora exonereaza parata de indeplinirea obligatiei sale, cu exceptia situatiilor care ar putea fi calificate drept forta majora si cu privire la care aceasta poate incheia contracte de asigurare.
Potrivit art 1351 Cod civil:
(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.
(2) Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
Astfel, partile au facut aplicarea art 1351 Cod civil, stabilind regula generala (aplicabilitatea fortei majore, cauza exoneratoare de raspundere -art 10 alin 1 Contract), precum si exceptiile de la regula generala (art 10 alin 2), privind impactul fortei majore asupra obligatiilor asumate in contracte, precizand in mod expres ca inundațiile nu este o cauza exoneratoare de raspundere.
Potrivit art 10 alin 4 din Contract, părțile au stabilit ca „in caz de forta majora, vanzatorul are obligatia de a-l despagubi pe cumparator, potrivit dispozitiilor art 9”, concretizat in plata unor daune compensatorii de 500 lei/tona nelivrata conform contractului. (f. 11)
Ca atare, partile au predeterminat cuantumul daunelor susmentionate, la 150.000 lei, facand in acest sens aplicarea art. 1536 Cod civil.
De asemenea, instanta retine, ca parata nu poate invoca exonerarea de raspunere in cazul inundațiilor, deoarece aceasta avea posibilitatea de a livra cantitatea de floarea soarelui la care s-a obligat, fiind bunuri de gen, iar potrivit normei generale, in aceasta situatie executarea este intotdeauna posibila. (art 543 alin 2 rap la art 1634 alin 6 Cod civil).
Față de cele arătate, instanța constată că parata prin contractul semnat cu reclamanta s-au exclus inundațiile in mod expres de la cauzele de forta majora care o exonereaza de raspundere.
Mai mult, instanța reține că invocarea de către pârâtă a afectării culturii de floarea soarelui din cauza inundațiilor, este o simplă alegație, nefiind susținută de nicio probă de către aceasta.
Avand in vedere cele aratate, instanta retine ca art 10 din Contract, nu este afectat de vreo cauza de nulitate absoluta sau relativa, fiind redactat cu respectarea cerintelor legale, art 1351 Cod civil, conferind partilor posibilitatea sa limiteze prin contract efectele cazurilor de forta majora.
În ceea ce privește susținerile pârâtei, că ar fi fost în imposibilitate de a-și executa obligațiile contractuale, deoarece reclamanta nu ar fi dorit să primească marfa, instanța le va respinge ca neîntemeiate, constatând că susținerile pârâtei pe acest aspect, sunt simple alegații, aceasta nefăcând dovada că a încercat livrarea mărfii la împlinirea termenului contractual și nici nu a răspuns invitațiilor la conciliere făcute de reclamantă.
Potrivit art 1672, raportat la art 1667 Cod civil, vânzătorului (pârâtei) îi revine obligația de predare a bunului, acesta fiind liberat când predă bunul transportatorului sau expeditorului.
Față de cele arătate, pârâta nu a făcut dovada notificării reclamantei -cumpărătoare A. SRL cu privire la livrarea mărfurilor sau a refuzului acesteia de a recepționa marfa.
Instanța reține și că părțile au prevăzut o clauză penală, aplicabilă în caz de neexecutare a contractului, consacrând dreptul cumpărătoarei de a cere aplicarea acesteia.
Cu privire la susținerile pârâtei, că reclamanta nu ar fi făcut dovada prejudiciului, instanța reține că părțile au inserat o clauză penală în caz de neexecutare a contractului, stabilind prejudiciul prin art 9 alin 1 și art 4 din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 15.06.2012. (f. 10, f. 14)
De altfel, așa cum s-a arătat anterior, rolul unei clauze penale este predeterminarea prejudiciului fără a fi necesară dovada acestuia, în acest sens fiind și dispozițiile art 1538 alin 4 Cod civil, potrivit cărora „creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească un prejudiciu”
Rațiunea soluției rezidă din faptul că plata de penalități are caracter contractual, fiind expresia voinței comune a părților contractante, rezultând așadar din convenția încheiată, cu aplicarea art 1270 Cod civil.
Natură juridică a clauzei penale este cea a unui mijloc de evaluare anticipată a despăgubirilor la care dă naștere neexecutarea obligației principale, dar și un mijloc de garanție a executării obligației.
Având în vedere funcția de evaluare a clauzei penale, debitorul nu este în drept să facă dovada că, prin neexecutarea obligației creditorul nu a suferit un prejudiciu sau că prejudiciul suferit este mai mic decât cuantumul penalităților.
Referitor la susținerile pârâtei potrivit cărora cuantumul clauzei penale în caz de neexecutare este excesiv, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
În acest sens, instanța reține că potrivit actului adițional din 15.06.212, capitolul 4 din contract se modifică astfel „prețul de vânzare pentru produsul contractat ce face obiectul prezentului contract este de 485 usd /tonă floarea soarelui pentru cantitatea de 300 tone. (f. 14)
Rezultă că, prețul total al contractului este de 145.500 USD (485 usd/tonă x 300 tone), ce urma a fi plătit în lei la cursul BNR de la data întocmirii facturii.
Ultima zi în care pârâta trebuia să livreze marfa reclamantei era 15.09.2012, astfel că prețul contractului la aceea dată era de 502.178 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 145.500 USD. (curs BNR 3,4514 lei/usd, din data pentru data de 15.09.2012)
Totodata partile s-au înțeles conform art. 9 alin 1 din Contract ca, in cazul in care vanzatorul (pârata) nu isi executa corespunzator obligatiile prevazute de prezentul contract, va plati cumparatorului daune-interese compensatorii de 500 lei pentru fiecare tona de produs nelivrata pana la data prevazuta la art 3 din Contract (15.09.2012).
Potrivit art 2 pct b și art 4 din Contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 15.06.2012, cantitatea minima la care s-a obligat parata este de 300 tone. (f. 14)
P. urmare, instanța reține că părțile au stabilit o clauză penală, iar acestea au înțeles să limiteze daunele interese compensatorii la suma de 150.000 lei, prețul contractului fiind de 502.178 lei.
În concluzie, părțile au limitat despăgubirile la aproximativ 29% din prețul total al Contractului, așadar nu se pot reține susținerile pârâtei privind cuantumul disporționat al daunelor interese stabilite prin contract, față de prețul contractului.
Potrivit art 1541 alin 1 lit b și alin 2 Cod civil, instanța poate reduce penalitățile, numai dacă acestea sunt vădit excesive față de prejudiciul ce putea fi prevăzut, cu condiția ca penalitatea astfel redusă să rămână superioară obligației principale.
În concluzie, daunele interese au fost stabilite, cu aplicarea principiului forței obligatorii a contractului, deci al libertății contractuale, cuantumul penalităților, fiind mult inferior valorii contractului (150.000 lei daune interese, raportate la 502.178 lei, valoarea contractului), nefiind astfel incidente dispozițiile art 1541 alin 1 lit b și alin 2 Cod civ.
Față de aceste considerente, instanța arată ca, suma totală de 150.000 lei, pretinsă de reclamanta, este certa, reprezentând daunele compensatorii la care s-a obligat vânzătorul (pârâta) în măsura în care nu îndeplinește obligațiile contractuale.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță. În cauză, creanța este lichidă, câtimea ei, respectiv suma de 150.000 lei, reprezentand daune interese ce rezultă din contractul nr 5783 din 03.04.2012, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 15.06.2014.
Sub aspectul exigibilității creanței, instanța constată că potrivit art 9 alin 1, rap. la art 2 lit b din Contract, astfel cum a fost modificat prin act adițional, parata avea obligatia de a livra bunurile la care s-a obligat la data de 15.09.2012, acesta fiind depășit la data introducerii acțiunii, ceea ce face ca și condiția exigibilității creanței solicitate să fie îndeplinită.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a daunelor compensatorii, la care s-a obligat potrivit contractului încheiat intre părți, iar reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile asupra patrimoniului pârâtei, instanța reține ca fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale față de pârâtă, motiv pentru care, în temeiul art. 1270 alin 1 C.civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, cererea reclamantei fiind întemeiată, urmează a obliga pârâta să platătească reclamantei suma totală de 150.000 lei, cu titlu de daune interese compensatorii.
Reținând culpa procesuală a pârâtei in temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța o va obliga să platească reclamantei suma de 4616 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru si timbru judiciar. (f. 33)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta, . CUI_, cu sediul în Voluntari, . Birouri Cubic Center, nr. 1B, ._, J. ILFOV, în contradictoriu cu pârâta, G. J. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, CUI_ cu sediul în București, cu sediul ales la Cabinet de Avocat "D. L.", cu sediul în București, ., ., ., sector 3.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 150.000 lei, cu titlu de daune interese compensatorii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4616 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2014.
P., GREFIER,
I. E. MihaelaAlexe E.
Red. I.E.M./thn.E.A./4 ex/29.12.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4262/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3704/2014. Judecătoria... → |
|---|
