Contestaţie la executare. Sentința nr. 1439/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1439/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 4506/94/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1439
Ședință publică din data de 16.04.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
P.- Tășcan A.
GREFIER- M. S. I.
Pe rol judecarea cauzei civile formulata de contestatorul . SRL, in contradictoriu cu intimatul DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 08.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 16.04.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.04.2013, sub nr._, contestatorul . SRL a formulat, in contradictoriu cu intimatul DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI contestație la executare împotriva Somației nr. 6301/06.03.2013 in dosarul de executare nr. 6840, prin care au fost somați la plata sumei de_ lei, reprezentând 9410 lei taxe vamale,_ lei TVA neachitat, 1235 lei dobânzi aferente taxelor vamale, 2873 dobânzi aferente TVA, 1411 lei penalizări aferente taxelor vamale, 3284 lei penalitati aferente TVA.
Pe cale de excepție, contestatorul invocă excepția prematurității executării silite.
În fapt, organele vamale au efectuat un control vamal ulterior la contestator ce a avut drept scop verificarea realității datelor menționate în facturile externe ce au stat la baza declarării mărfurilor importate în anul 2012.
Urmare a acestui control s-a constatat că în luna februarie 2012, contestatoarea a efectuat un transport de struguri de masă, încadrare tarifară_, având ca țară de origine și de expediție A..
În acest sens s-a emis de către intimată Decizia pentru regularizarea Situației nr. 11/18.01.2013 prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei o datorie în cuantum total de_ lei constatându-se că mărfurile care au avut ca punct de intrare pe teritoriul vamal comunitar portul Roterdam – Olanda.
Mărfurile au fost declarate în baza facturii externe nr._-01/19.01.2012, emisă de societatea comercială D. R. SA – San Juan – A., cuantumul acesteia fiind de 3739,20 euro în condiții de livrare C. București.
Din analiza facturii externe nr._-01/19.01.2012 se reține că mărfurile importate au fost transportate pe relația A. – Olanda cu containerul SUDU_-5 îmbarcat pe nava Monte Cervantes.
Conform declarației vamale de export nr. 12055EC03000184H/13.01.2012, valoarea mărfurilor este de_ USD în condiții de livrare FOB.
Urmare a acestui control s-a emis procesul verbal de control nr. 217/v/8/DT/TS/17.01.2013, pe baza căruia a fost emisă Decizia de regularizare a situației.
Contestatorul învederează faptul că nu se poate reține în sarcina sa încălcarea prevederilor art. 4 pct. 9 și 10 din Regulamentul CEE nr. 2931/1992 atâta timp cât chiar intimatul a constatat îndeplinirea procedurii de declarare a mărfurilor.
În drept, art. 172 – 173 din OG nr. 92/2003, art. 711 C..
Legal citat, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care se solicită respingerea contestației la executare ca tardiv formulată și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității, se precizează faptul că aceasta a fost depusă peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, se învederează faptul că introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Având în vedere că în speță nu s-a făcut dovada executării actului administrativ fiscal, reprezentant de decizia pentru regularizarea situației nr. 11/18.01.2013, se apreciază că organul de organul fiscal de executare era în drept să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită.
De asemenea, se învederează faptul că susținerile contestatoarei privind prematuritatea executării sunt nefondate, aceasta neachitând debitul pentru care fusese somată, în termen de 15 zile.
În drept, art. 205 – 2018 NCpc, OUG nr. 92/2003.
Cererea este timbrata cu taxa de timbru incuantum de 198 lei, fila 55, și timbru fiscal în cuantum de 5 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, prin Decizia pentru Regularizarea Situației nr. 11/18.01.2013 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de_ lei datorie vamală, constând în taxe vamale, dobânzi și penalități.
La data de 06.03.2013 a fost emisă somația nr. 6301 în dosarul de executare nr. 6840 (f.21-23), act ce a fost contestat în cauză.
Contestatoarea a arătat că înțelege să conteste suma și modul de stabilire a obligației de plată, explicând că debitul și accesoriile înscrise în actul administrativ fiscal au fost determinate în mod eronat.
Potrivit dispozițiilor art. 172 alin.3 din OG nr. 92/2003 contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Instanța reține că în cauză se contestă creanța și modul de calcul al debitului principal și accesoriilor, or, un astfel de petit nu poate fi soluționat în cadrul unei contestații la executare pentru următoarele considerente:
Pentru contestarea actelor administrativ fiscale (cum este și cazul deciziei pentru regularizarea situației), Codul de procedura fiscală prevede o procedură specială de contestare, conform art. 205 și următoarele, coroborat cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Ca atare, contestația la executare nu poate viza sumele pentru care a fost pornită executarea silită, pentru că ele fac obiectul unei proceduri speciale de contestare, ci poate viza numai legalitatea actelor de executare.
Vizând exclusiv desființarea măsurilor nelegale de executare silită, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei judecăți de fond cu privire la titlul de creanță ajuns la scadență ce a stat la baza executării silite si nici natura juridică a unei căi de atac împotriva titlului executoriu. Ea nu constituie un mijloc procedural prin care să se poată anula titlul executoriu pentru motive care țin de fondul acestuia.
În concluzie, contestația la titlu (în speță titlul de creanță - DRS) și contestația la executare – sunt căi de atac diferite ce pot fi exercitate împotriva unor categorii diferite de acte – actul administrativ-fiscal, respectiv actul de executare.
Cele două căi de atac nu se pot substitui una prin alta; pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte fond ale determinării creanței.
Dealtfel, contestatoarea a și uzat de procedura prevăzută de art. 205 și urm. din C.pr.fisc., formulând contestație împotriva deciziei pentru regularizarea situației.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația, reținând că pentru combaterea aspectelor de fond privind titlul executoriu – respectiv modul de calcul al debitului și accesoriilor – există o procedură specială de contestare prevăzută de art. 205 și urm. OG nr. 92/2003. per a contrario, contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art.172, 173 C.proc fiscală nu este aplicabilă în cauza de față.
În temeiul art.274 Cpp și al principiului disponibilității instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul . SRL cu sediul în Voluntari, ., . Ilfov, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. R. A FIANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, . Gerota, nr. 13, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
TĂȘCAN ADRIANAMANOLESCU S. I.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 964/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
