Obligaţie de a face. Sentința nr. 2300/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2300/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 4279/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILĂ NR.2300
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12.06. 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta, F. F. și pe pârâtul, M. M., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 27.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 03.06.2014 apoi la data de 12.06.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 București la data de 28.09.2012, reclamanta F. F. a chemat în judecată pe pârâtul M. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la desființarea ferestrelor care au vederea în curtea ei, precum și obligarea pârâtului să intre în legalitate în sensul de a respecta limita de hotar, și anume 40 cm, conform actului de proprietate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul M. M., proprietar al imobilului situat în vecinătatea proprietății acesteia, a montat patru ferestre cu vedere spre curtea sa, cu încadrarea distanței minime pentru fereastra de vedere.
Conform disp. art.615 alin. 1 din Noul Cod Civil, cât și din vechiul cod civil era și este obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparținând proprietarului vecin, și fereastra pentru vedere ce ar fi orientată către acest fond.
În speță, ferestrele pentru vedere sunt paralele cu linia de hotar, astfel încât distanța minimă obligatorie trebuie să fie de cel puțin 2 metri, distanță ce nu a fost respectată de către pârât, ceea ce îi afectează intimitatea.
Reclamanta a menționat că ferestrele sunt de vedere și nu ferestrele de lumină.
Desigur că textul art.616 Cod civil, nu exclude dreptul proprietarului de a-și deschide, fără limită de distanță, ferestre de lumină, dar și în acest caz, acestea trebuie construite în așa fel încât să împiedice vederea spre fondul învecinat.
În acest context, reclamanta a solicitat ca în baza probelor ce se vor încuviința, să se stabilească că deschiderile practicate de pârât sunt pentru vedere și să se dispună închiderea lor.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, și anume obligarea pârâtului să respecte limita de hotar, reclamanta a precizat că potrivit actului de proprietate, limita de hotar a fost încălcată, în sensul că pârâtul a edificat diverse construcții practic lipite de răzor la maxim 40 cm, limită care a fost încălcată prin nerespectarea coordonatelor stabilite de experții topografi.
Deoarece prin comportamentul abuziv al pârâtului, care a încălcat normele de bună vecinătate, reclamanta a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 630 alin. 1 Cod civil și, în consecință, în baza probelor ce se vor administra să se dispună restabilirea situației anterioare și obligarea pârâtului la despăgubiri în folosul acesteia.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 112 și urm. Cod procedură civilă, art. 615 alin. 1, art. 616 și art. 630 Cod civil.
În dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică.
A depus la dosar următoarele înscrisuri: notificare din data de 14.08.2012, titlu de proprietate nr._ din data de 17.05.1995 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Municipiul București Sectorul Agricol Ilfov, contract de donație cu clauză de întreținere și drept de uzufruct viager autentificat sub nr.256/11.02.2002 la BNP G. D..
La data de 24.10.2012 reclamanta a depus la dosar o cerere intitulată precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtului la desființarea ferestrelor care au vederea în curtea sa, precum și obligarea pârâtului să intre în legalitate atât cu gardul de grănițuire, în sensul de a respecta planul de amplasament emis de Oficiul de cadastru și Geodezie înregistrat sub nr. 1164/29.01.2002, întrucât la construirea actualului gard edificat în anul 2009-2010, soacra acestuia s-a opus vehement, iar pentru a proteja relațiile de bună vecinătate are litigiile în instanță, neavând timpul material, sensul de a respecta limita de hotar în sensul de a elimina anexele gospodărești construite pe limita de răzor dintre acele proprietăți, conform actului de proprietate, precum și eliminarea arborilor ce sunt de peste doi metri înălțime și plantați la mai puțin de doi metri conform art.613 alin.1 Noul Cod civil.
Cererea precizatoare a fost însoțită de copii de pe plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, plan topografic.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că, deși cererea introductivă are deja formulată o „precizare”, obiectul cererii nu este foarte clar arătat. Din câte a putut înțelege din petitul și argumentarea cererii introductive, reclamanta ar fi solicitat obligarea pârâtului la desființarea unor ferestre, care ar încălca limita impusă de art. 615 Cod civil și obligarea acestuia la „. gardul de grănițuire”. Această „intrare în legalitate cu gardul de grănițuire” ar include, conform explicațiilor prezentate de reclamantă la fila 2 din cererea precizatoare, obligarea pârâtului la desființarea unor construcții aflate la mai puțin de 60 cm de hotarul proprietății reclamantei și eliminarea unor arbori plantați la mai puțin de doi metri de același hotar.
De aceea, pârâtul a considerat că, deși reclamanta a făcut vorbire despre două capete ale cererii introductive, în realitate există trei capete distincte, motiv pentru care va formula apărările în consecință.
Cu privire la situația de fapt, pârâtul a solicitat ca instanța să aibă în vedere că, astfel cum a afirmat și reclamanta, este proprietarul unei cote părți dintr-un imobil (teren în suprafață de 833 mp și construcția - casă de locuit - de pe acest teren, în suprafață de 116 mp) situat în sat Ghermănești, .. 40, ., iar imobilul se învecinează cu cel aflat în proprietatea reclamantei, situat pe aceeași stradă la nr. 42.
Pârâtul a dobândit cota parte din imobil, în parte, prin cumpărare de la Z. I. (autentificat sub nr. 1084/14.12.2009 de BNP A. S.), iar cealaltă parte printr-un contract de întreținere cu rezervarea dreptului de uzufruct viager de la Z. F. (autentificat sub nr. 667/21.08.2009 de BNP A. S.).
Terenul a fost reconstituit autoarei sale Z. F. și soțului acesteia, Z. G., prin titlul de proprietate nr._/15.11.2005, iar construcția a fost edificată împreună de autoarea sa Z. F. și soțul acesteia Z. G., care au stăpânit-o neîntrerupt pentru o perioadă de mai mult de 30 de ani, astfel cum rezultă din evidențele Primăriei Snagov. După moartea lui Z. G., autoarele pârâtului Z. I. (fiică) și Z. F. (soție supraviețuitoare), au moștenit dreptul de proprietate asupra imobilului de la autorul lor Z. G. iar, prin actele arătate anterior, i-au transmis acestuia drepturile lor.
Motivul pentru care pârâtul a făcut aceste precizări a fost acela că a înțeles să invoce uzucapiunea servituților contrare limitelor legale invocate de reclamantă.
După cum se poate observa din înscrisurile anexate întâmpinării, pe terenul pârâtului există o singură construcție, respectiv casă de locuit „C1” în suprafață de 115mp. Așadar, solicitările reclamantei de închidere a ferestrelor și desființare a construcțiilor nu pot privi decât această construcție.
Or, așa cum a afirmat anterior, această construcție a fost edificată de autorii pârâtului Z. G. și Z. F. și a fost stăpânită exact în starea în care se găsește la această dată de mai mult de 30 de ani.
Cum deschiderea unor ferestre la mai puțin decât limita legală („servitutea de vedere”) și edificarea unor construcții la o distanță mai mică decât limita legală sunt servituți continue (se continuă perpetuu prin simpla existență a construcției fără să fie nevoie de fapta omului) și aparențe (însăși construcția fiind lucrarea exterioară după care se cunoaște), iar pârâtul a posedat această construcție de mai mult de 30 de ani, rezultă că a dobândit dreptul de a menține construcția și ferestrele așa cum sunt ele.
De aceea, pe cale de excepție, pârâtul a invocat uzucapiunea servituților contrare celor prevăzute de art. 613 și 615 din Codul civil, iar în sprijinul uzucapiunii a invocat atât posesia sa neviciată cât și cea a autorilor săi: Z. G., Z. F. și Z. I..
Împreună, pârâtul și autorii acestuia a posedat neîntrerupt construcția C1, situată pe terenul din Ghermănești, .. 40, ., de mai mult de 30 de ani.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 576 și urm. din vechiul Cod civil, rap. la art. 82 din Legea nr. 71/2011, rap. la art. 115 și urm. Cod procedură civilă.
La întâmpinare, pârâtul a anexat în copie contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1084/14.12.2009 la BNP A. Ș., contract de întreținere cu rezervarea dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr.667/21.08.2009 la BNP A. Ș., încheierea nr._/24.08.2009 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, extras de carte funciară pentru informare, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, declarație.
La termenul de judecată din data de 04.02.2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei.
Prin sentința civilă nr. 1152 pronunțată la data de 04.02.2013 de judecătoria sector 6 București s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acesteia și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2013 sub nr._ .
In cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor, pe uzucapiune, sens în care a fost audiată martora V. V. a cărei depoziție se află la f. 19 dosar, proba cu expertiză topometrică raportul fiind întocmit de expert, A. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constata următoarele:
Cu titlu preliminar, in conformitate cu dispozitiile art 59 din Legea nr 71/2011, prezentul litigiu este guvernat de dispozitiile Codului civil din 1864, situatia juridica dintre parti fiind nascuta inainte de 1 octombrie 2011.
In fapt, instanta retine ca reclamanta F. F. este proprietar al imobilului situat Ghermanesti, jud Ilfov, . si 514, asa cum rezulta din contractul de donatie autentificat sub nr 256 din 11 februarie 2002, de BNP G. D., iar paratul M. M. este proprietar al imobilului situat in Ghermanesti, jud Ilfov, intabulat in CF nr 7634 Snagov, asa cum rezulta din contractul autentificat sub nr 1084/14.12.2009 si contractul autentificat sub nr 667 din 21 august 2009. (f. 8-9, f. 31-40)
Prin urmare, reclamanta si paratul sunt vecini, asa cum rezulta din schita depusa la fila 18 din dosar.
In ceea ce priveste capatul de cerere, avand ca obiect desfiintarea ferestrelor paratului orientate spre terenul reclamantei, instanta urmeaza a-l respinge ca neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit raportului de expertiza topografica, astfel cum a fost completat, intocmit in cauza de expert A. I., locuinta paratului are 3 ferestre, pe latura din spatele casei care sunt orientate spre terenul reclamantei. (f. 21-22, f. 39-41)
Acestea au fost masurate inclusiv cu rama si au urmatoarele dimensiuni fereastra A -H=81cm x l.=58 cm; fereastra B - H=76cm x l.=65 cm; fereastra C- H=72 cm x l.=67 cm). (f. 39)
Distantele fata de limita de proprietate sunt de 1,59 m, 1, 46 m si 1,30 m, fiind acoperite cu folie colorata, prima fereastra avand rol de luminator, urmatoarele doua fiind utilizate pentru iluminare si aerisire.
Totodata, potrivit pct. (d) din completarea raportului de expertiza tehnica judiciara, ferestrele se afla la inaltimea de 2,10 cm, gardul dintre proprietati fiin opac (dublat cu panza de rafie netransparenta, si avand inaltimea de 2,10 cm) (f. 39)
Cu privire la apararile paratei, ca ferestrele sunt destinate numai pentru aerisire si iluminare, instanta urmeaza a le admite, acestea coroborandu-se cu concluziile raportului de expertiza.
Astfel, legea nu are in vedere ferestrele de lumina prin care se urmareste numai luminarea si aerisirea cladirilor, fara a se realiza vreo vedere pe terenul veciunului. Aceste ferestre pot fi constituite indiferent de distanta fata de terenul vecin, intrucat construirea ferestrelor de lumina constituie un act normal de folosinta a proprietarului, act care, daca este limitat numai la atat, nu poate aduce o atingere dreptului de proprietate al vecinului.
Faptul ca acestea se pot deschide, nu transforma destinatia acestora din ferestre pentru aerisire si iluminare, in ferestre de vedere, acestea avand lipita o folie opaca, astfel cum rezulta din raportul de expertiza. Posibilitatea paratului de a modifica destinatia ferestrelor in viitor (prin montarea unui maner sau dezlipirea foliei opace) nu reprezinta decat o eventuala ipoteza, ce nu a fost dovedita prin probatoriul administrat.
De asemenea, instanta retine ca, interdictia prevazuta de lege nu este aplicabila in situatia in care ferestrele sunt indreptate spre un zid mat sau spre acoperisul vecinului, in acelasi sens fiind si actuala reglementare. Or, in speta ferestrele nu numai ca sunt de lumina, dar sunt indreptate spre un gard mat, fiind exclusa cu desavasire producerea unei pagube proprietarului vecin si lezarea intimitatii sale.
Prin urmare instanta retine ca pe de o parte ca ferestrele construite de parat sunt ferestre de lumina, nu de vedere, pe de alta parte sunt orientate spre un gard mat, nefiind aplicabile normele privind respectarea distantei minime obligatorii.
Pe cale de consecinta, va respinge, ca neintemeiate, sustinerile reclamantei ca paratul avea obligatia respectarii distantei minime de 2 m de amplasare a ferestrelor.
Cu toate ca instanta retine ca ferestrele edificate de parat sunt ferestre de lumina, nu de vedere, astfel incat nu mai sunt aplicabile normele privind constituirea servitutii prin uzucapiune, deoarece acestea pot fi construite la orice distanta de fondul vecin, instanta va analiza si apararea invocata de parata.
Astfel, desi nu se mai impune, ad absurdum avand in vedere alegatiile reclamantei, instanta va analiza si uzucapiunea servitutii de vedere, invocata pe cale de execeptie de parata, retinand ca, in conformitate cu dispozitiile art 623 C.civ din 1864, se pot dobandi prin prescriptie achizitiva doar servitutiile continue si aparente.
Servitutea de vedere este o servitute continua, întrucât pentru exercitiul sau nu este necesar faptul actual al omului. Servitutea de vedere este aparenta, întrucât este evidentiata prin semne exterioare, respectiv, prin ferestre.
Potrivit art 623 C Civ, termenul de prescriptie achizitiva este de 30 de ani, termenul incepand sa curga din momentul in care se stabileste starea de fapt caracteristica continutului unei servituti, mai precis avand in vedere ca este vorba de dobandirea unei servituti aparentem de la data construirii imobilului, respectiv amplasarii ferestrelor.
Faptul ca paratul, respectiv autorii acestuia, au edificat imobilul cu ferestrele actuale, în urma cu mai mult de 30 de ani, rezulta din declaratia de martor a numitei Valcomeanu V., aceasta coroborandu-se cu sustinerile paratilor. De asemenea, instanta retine ca reclamanta nu a facut dovada contrara (f. 19)
Potrivit acesteia casele se afla pe aceeasi pozitie de peste 50 de ani, intre acestea fiind cel putin 15 m. Mai mult, si martora Valcomeanu V. a aratat ca locuinta pârâtului nu s-a schimbat de la data edificarii acesteia.
Chiar daca art. 612, art. 613, art 615 Cod civil impun o anumita distanta legala pentru practicarea ferestrelor de vedere, trebuie, însa, verificat, conform art. 576 Cod civil, daca fondul vecin, respectiv al reclamantei, este amenintat cu o aservire, în sensul ca proprietarul vecin sa fie nevoit a respecta dreptul de a primi lumina, dobândit de proprietarul deschiderii, ceea ce s-ar traduce printr-o servitute non altius tollendi sau non aedificandi.
În cauza de fata, chiar si daca ad absurdum reclamanta ar fi dovedit ca ferestrele edificate de parat sunt ferestre de vedere, acestea au fost dobândite de parati cu mai mult de 30 de ani în urma, prin urmare instanta va admite apararile paratului, constatand intervenita uzucapiunea servitutii de vedere.
Pentru toate aceste motive, se va respinge cererea reclamantei de obligare a paratului desfiinteze cele 3 ferestre orientate spre proprietatea acesteia.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect desfiintarea constructiilor edificate de parat la o distanta mai mica de 60 cm, instanta constata ca potrivit pct (c) din completarea la raportul de expertiza, in prelungirea casei exista o magazie zidita la o distanta de 1,24-0,87 m de gardul dintre proprietati. Lipita de aceasta se afla o magazie de lemn la o distanta de 1,76 m de gardul dintre proprietati, si un cotet de placi de lemn la o distanta de 1,85 m de gardul dintre proprietati. (f. 39)
In drept, potrivit art 610, art 612 C Civ, orice constructii se pot face de catre proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 cm fata de linia de hotar. Or, in cauza paratul nu a edificat constructii cu incalcarea limitei legale, astfel cum rezulta din raportul de expertiza, astfel cum a fost completat.
Pentru aceste motive, instanta va respinge acest capat de cerere ca neintemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect „obligarea paratului sa intre in legalitate cu gardul de granituire”, întrucât între cele două terenuri există un gard vechi de la construirea caselor (cca 50 de ani) și reconstruit de reclamanta pe acelasi aliniament si intrucat nu s-a dovedit că pârâta a mutat acest gard (aspect confirmat de parti, coroborat cu declaratia de martor), se impune respingere acestui capăt de cerere, ca neintemeiat, cele două proprietăți fiind delimitate.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect desfiintarea arborilor plantati cu incalcarea distantei legale dintre acestia si limita de proprietate, instanta retine ca potrivit raportului de expertiza, pe terenul paratului exista urmatorii: visin la o distanta de 1,49 m, liliac, la o distanta de 1,03 m, mar 1 – la o distanta de 1,79 m, mar 2 – la o distanta de 1,94 m si corcodus la o distanta de 1,23 m.
Potrivit art 607 Cod civil din 1864, „Nu e iertat a sadi arbori care cresc inalti decit in departarea hotarita de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante si recunoscute si in lipsa de regulamente si de obiceiuri, in departare de doi metri, de la linia despartitoare a celor doua proprietati pentru arborii inalti si de o jumatate metru pentru celelalte plantatii si garduri vii.
Analizand apararile paratului, ca reclamanta nu a facut dovada ca arborii plantati depasesc 2 m inaltime, instanta le va respinge ca neintemeiate, pentru definirea arborilor inalti, leguitorul a avut in vedere nu numai arborii crescuti inalti, dar si pe cei care prin natura lor pot creste inalti.
Cu toate acestea, se retine ca dreptul propietarului fondului aservit este un drept potestativ, susceptibil de abuz. Astfel, chiar si in situatia in care plantatiile, desi nu s-au facut cu respectarea distantei legale, nu au produs niciun prejudiciu vecinului, din contra contribuie la realizarea unui mediu sanatos (arbori), instanta califica capatul de cerere ca fiind abuziv, reclamanta nejustificand un interes rezonabil si suficient.
Sub acest aspect, reclamanta poate justifica un interes numai in ceea ce priveste obligarea paratului la taierea coroanei ce depaseste limita de proprietate, va admite in parte actiunea acesteia, si va obliga pârâtul să taie coroana pomilor ce depășește limita de proprietate dintre părți.
Totodata, pentru motivele aratate anterior, va respinge restul capetelor de cerere ca neintemeiate.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in temeiul art 274 si art 276 Cod proc civ, avand in vedere ca cererea reclamantei a fost admisa in parte, va compensa parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți în prezenta cauză și în consecință va obliga pârâtul la plata către reclamanta –pârâtă a sumei de 300 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta, F. F. dom. în sector 5, București, .. 9, ., . cu pârâtul, M. M. cu domiciliul ales la avocat C. B., în București, ..44A, parter, sector 2.
Obligă pârâtul să taie coroana pomilor ce depășește limita de proprietate dintre părți.
Respinge restul capetelor de cerere ca neîntemeiate.
Compensează parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți în prezenta cauză și în consecință obligă pârâtul la plata către reclamanta –pârâtă a sumei de 300 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2014.
P., GREFIER,
E.-M. IordăchescuElena A.
Red. Jud. I.E.M./thn. E.A/4 ex/26.08.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 6864/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 5818/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
