Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 6821/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6821/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 7191/94/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6821
Ședința publică de la 19.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: BULANGĂ MARIA-PETRONELA
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de creditorul . - Otopeni, . C., nr. 17-19, ., . 1, J. Ilfov în contradictoriu cu debitorul . SRL - Tg. Ocna, .. 130, J. Bacău având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data astăzi 19.12.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 29.07.2014 sub nr._, creditorul . în contradictoriu cu debitoarea . SRL a solicitat, obligarea acesteia la plata sumei de 28.661,30 lei, din care 9.913,81 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru prestarea produselor de curățenie, iar 18.747,49 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere, calculate de la data scadenței, respectiv 30.04.2013, până la data de 10.07.2014, data formulării acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare creditoarea a susținut că între părți s-au desfășurat activități comerciale potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 7/29.03.2013. În acest context au fost emise o . facturi fiscale, neachitate de către debitoare, înregistrând un număr de 437 de zile de întârziere. Prin somația nr. 1327/12.05.2014 s-a acordat debitoarei termen de plată de 15 zile de la data primirii (16.05.2014).
În drept, au invocat dispozițiile art. 1013-1024 C.pr.civ., Legea nr. 72/2013, Directiva 2011/7/EU.
Acțiunea a fost legal timbrată, potrivit art. 6 alin. 2 din O.U.G. 80/2013, dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 lei fiind depusă la dosarul cauzei la fila 6.
În dovedirea pretențiilor sale, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii un set de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (f. 7-33).
La termenul de judecată din data de 08.12.2014 creditoarea a depus la dosarul cauzei calcul privind dobânzile solicitate ulterior formulării acțiunii.
La data de 04.12.2014, prin serviciul registratură, debitoarea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că a achiziționat produse de la creditoare, care nu corespundeau calitativ normelor aplicabile în materie. A arătat că între administratorul societății debitoare și domul V. N., manager vânzări al societății creditoare, au existat relații de prietenție iar în urma unor întâlniri debitoarea a achiziționat prima marfă cu factura emisă de creditoare cu nr._/28.02.2013, în valoare de 3.021,79 lei, factură ce nu intră sub incidența contractului nr. 7/29.03.2013. Marfa achiziționată de debitoare nu era corespunzătoare calitativ, era la limita termenului de valabilitate. Aceeași problemă s-a ivit și în urma emiterii facturii nr._/10.04.2013.
Ulterior, V. N. a demisionat și părțile au continuat raporturile contractuale, iar pe parcursul anului 2013 debitoarea a achiat în mod constant facturile, mai puțin marfa existentă în stoc, deoarece nu s-a putut vinde, bazându-se pe faptul că o va returna fabricii sau creditoare o va schimba.
După primirea somației din data de 12.05.2014 prin care creditoarea a arătat că debitoarea îi datorează suma de 9.913,81 lei, debitoarea a răspuns cu adresa nr. 75/31.05.2014 că o cantitate importantă de marfă era în stoc nevândută și a propus creditoarei returnarea mărfii și compensarea plăților, sau eșalonarea restului de sumă rămasă de achitat în urma compensării mărfii rămase pe stoc.
Creditoarea a mai arătat că pentru facturile nr._/10.04.2013, nr._/18.04.2013 și nr._/18.04.2014 nu a existat o comandă din partea societății debitoare.
În dovedirea susținerilor sale, debitoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiza calității produselor livrate și interogatoriul lui V. N..
La termenul din data de 08.12.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare, prin care a mărit pretențiile privind dobânzile penalizatoare la suma de 26.083,49 lei, calculate până la data de 05.12.2014.
La același termen de judecată, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru părți și a respins proba cu expertiză și proba testimonială cu martorul V. N., astfel calificată de instanță, solicitate de debitor prin întâmpinare, ca fiind inadmisibile în prezenta procedură.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 29.03.2013 creditoarea, în calitate de vânzător, și debitoarea, în calitate de cumpărător, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare (f. 7-14), având ca obiect produsele indicate în Anexa 1 la contract, unde sunt precizate și prețurile acestor produce (f.15-18).
Potrivit art. V 1 din contract, plata facturilor se va efectua în termen de 60 de zile calendaristice de la data livrării.
În baza contractului nr. 7/29.03.2013, încheiat între părți, creditoarea a emis o . facturi fiscale:
- Factura nr._/10.04.2013, în valoare de 4.786,65 lei, scadentă la data de 09.06.2013 (f. 21);
- Factura nr._/18.04.2013, în valoare de 3.479,44 lei, scadentă la data de 17.06.2013 (f. 22);
- Factura nr._/18.04.2013, în valoare de 1.387,19 lei, scadentă la data de 17.06.2013 (f. 23);
- Factura nr._/15.05.2013, în valoare de 817,34 lei, scadentă la data de 14.07.2013 (f. 24);
- Factura nr._/14.06.2013, în valoare de 4,36 lei, scadentă la data de 13.08.2013 (f. 25);
- Factura nr._/14.06.2013, în valoare de 89,46 lei, scadentă la data de 13.08.2013 (f. 26);
- Factura nr._/03.07.2013, în valoare de 347,84 lei, scadentă la data de 02.09.2013 (f. 27);
- Factura nr._/21.08.2013, în valoare de 130,86 lei, scadentă la data de 20.10.2013 (f. 28);
- Factura nr._/04.09.2013, în valoare de 439,16 lei, scadentă la data de 03.11.2013 (f. 29).
Se reține că potrivit susținerilor creditoarei, debitoarea a achitat parțial următoarele facturi: pentru factura nr._/10.04.2013, a rămas de achitat 3.503,21 lei, pentru factura nr._/21.08.2013 a rămas de achitat suma de 17,03 lei.
În ceea ce privește factura nr._/28.02.2013 (f. 20), în valoare de 3.021,79 lei, scadentă la data de 27.04.2013, instanța constată că, deși nu a fost emisă în baza contractului nr. 7/29.03.2013, aceasta a fost însușită de debitoare prin semnătură și ștampilă. De asemenea, pârâta a efectuat o plată parțială, pe care o recunoaște, rămânând de achitat, potrivit susținerilor creditoarei, suma de 43,99 lei.
Potrivit art. 1.013 C.pr.civ. procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 662 C.pr.civ creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța apreciază că reclamanta - creditoare a făcut dovada unei creanțe certe întrucât aceasta reiese din cuprinsul facturilor depuse la dosarul cauzei. De asemenea, creanța este și lichidă - cuantumul acesteia rezultând din conținutul facturii fiscale anterior menționate.
De asemenea instanța constată că creanța creditoarei este exigibilă, data scadenței fiind menționată în cuprinsul facturilor: 60 de zile.
În condițiile în care debitoarea a contestat creanțele creditoarei, potrivit art. 1.020 alin. 1 C.pr.civ., instanța va putea respinge cererea creditoarei dacă în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a explicațiilor părților constată că este întemeiată contestația debitoarei.
Astfel, apărările debitoarei în sensul că marfa livrată de creditoare nu a corespuns din punct de vedere calitativ, fiind culpabilă de existența acesteia în stoc nevândută, cu termenul de valabilitate expirat, nu pot fi reținute de instanță în condițiile în care debitoarea nu a dovedit aceste susțineri. De asemenea, aceasta recunoaște faptul că produsele facturate au fost livrate de către creditoare în baza tuturor facturilor care fac obiectul acestui litigiu. Instanța constată că și apărările în sensul că pentru facturile nr._/10.04.2013, nr._/18.04.2013 și nr._/18.04.2014 nu a existat o comandă din partea societății debitoare, nu prezintă relevanță în condițiile în care aceste facturi sunt semnate și ștampilate de către debitoare fără obiecțiuni, recunoscând faptul că produsele facturate au fost livrate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, se reține că potrivit art. X 3 din contract, pentru fiecare zi de întârziere în plata prețurilor produselor, cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului penalități de întârziere de 0,5 % pe zi din valoarea mărfii cumpărate și neachitate, chiar dacă valoarea penalităților ar depăși debitul principal.
Potrivit art. 1.535 alin. 1 C.civ., pentru neplata la scadență a sumei de bani datorate de debitoare, creditoarea are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, fără să dovedească vreun prejudiciu.
Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei și calculul penalităților de întârziere depus de către creditoare (f. 50), instanța constată că debitoarea datorează creditoarei penalități de întârziere în cuantum total de 26.083,49 lei, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 05.12.2014.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea creditoarei astfel cum a fost precizată, și va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 9.913,81 lei, reprezentând debit principal, și penalități de întârziere în cuantum de 26.083,49 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 05.12.2014, stabilind termen de plată în 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată solicitate de creditoare, potrivit art. 453 alin. 2 C.pr.civ., față de împrejurarea că debitoarea a căzut în pretenții, instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 6).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de creditorul . - Otopeni, . C., nr. 17-19, ., .. 1, J. Ilfov în contradictoriu cu debitorul . SRL - Tg. Ocna, .. 130, J. Bacău.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 9.913,81 lei, reprezentând debit principal, și penalități de întârziere în cuantum de 26.083,49 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 05.12.2014.
Stabilește termen de plată în 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Admite cererea privind cheltuielile de judecată și obligă debitorul la plata către creditoare a sumei de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.12.2014.
Președinte, Grefier,
B. M.-PetronelaCaranic V.
Red Jud. BMP
Tehnodact CV 2 ex/19.01.2015.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 367/2014. Judecătoria BUFTEA | Partaj judiciar. Sentința nr. 5415/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
