Plângere contravenţională. Sentința nr. 1650/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1650/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 2460/94/2014
Dosar nr._
JUDECATORIA B.
Sentința civilă nr. 1650
Ședința publică din data de 05.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională privind pe petent V. D. A., intimat I. DE P. JUDETEAN ILFOV.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 28.04.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.05.2014 si a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 20.05.2013, sub nr._/281/2013, petentul V. D. A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/06.05.2013 întocmit de intimatul IPJ Ilfov.
În motivarea plângerii petentul a arătat ca a fost înregistrat cu aparatul radar conducând cu viteza de 144 km /h, depășind cu 54 km/h limita de viteza legală pe acel sector de drum. Petentul a mai arătat ca nu a depășit viteza legală, iar pe acel sector de drum nu se afla nici un aparat radar, agentul constatator era singur, nu a avut asupra sa un cinemometru cu care să fi putut proba faptul că a depășit viteza legală.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2011 si OUG nr. 195/2002.
Prin sentința civilă nr. 2781 pronunțata la dara de 03.03.2014, Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetenta teritorială si a declinat cauza in favoarea Judecătoriei B., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2014, sub nr._ .
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 06.05.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei potrivit art. 102 alin 3 din OUG 195/2005, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 06.05.2013, orele 14:26 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DNCB km. 2+500 și a fost filmat radar cu viteza de 144 km/h, depășind cu 54 km/h viteza legală.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de identificare a mijloacelor tehnice folosite. Astfel, din procesul-verbal (f.21) reiese că agentul constatator era atestat să desfășoare activități în calitatea de operator radar pentru aparatura montată pe autovehicule din dotarea unității, iar din buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012 emis de Biroul Român de Metrologie Legală cu valabilitate de un an se precizează că cinemometrul de control rutier, tip R. Autovision, montat pe Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare MAI_ măsoară în regim staționar și în regim de deplasare.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, în planșa fotografică depusă la dosar se poate observa, la timpul 14:26:42 (f.19), cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar cu o viteză de 144 km/h.
Cât privește modul de funcționare a aparatului radar, în acest sens petentul invocând dispozițiile NML 021-05 privind erorile tolerate la înregistrare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 4.3 din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005, cinemometrele pot fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.
Potrivit art. 5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005 atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice si tehnice indicate în tabelul 1.
Din analiza art. 5.2 si 5.3 instanța reține că atestarea legalității unui radar se realizează prin eliberarea buletinului de verificare metrologică.
Aparatul radar cu care s-a realizat înregistrarea se afla in termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului depus de intimat, prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel si condițiile impuse de art. 4.3. din Norma de metrologie.
Cu ocazia verificării legalității radarului si a eliberării buletinului de verificare metrologică, potrivit art. 5 din Norma de metrologie, se analizează si dacă înregistrările radar se încadrează in erorile maxime toleratepentru măsurarea vitezei.
In aceste împrejurări, instanța reține că, în măsura în care buletinul de verificare metrologică în ceea ce privește radarul cu care s-a efectuat înregistrarea se afla in termenul de valabilitate, rezulta ca înregistrările radar se încadrează in erorile maxime tolerate. Prin urmare, cerințele de metrologie cuprinse în NML 021-05 (printre care se numără si erorile tolerate) se efectuează numai cu ocazia verificării metrologice si nu se aplica în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, consecința fiind aceea că, din viteza înregistrată nu se scade eroarea, iar măsurările efectuate, după verificarea metrologică a aparatului, sunt legale si asupra lor nu se poate interveni.
În conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni și dreptul de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că faptele comise de petent constituie contravențiile prevăzute de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 102 alin. 3 rap. la art. 98 alin. 4 lit. a din OUG 195/2002, clasa a IV-a reprezintă o sancțiune de la 9 la 20 puncte-amendă.
Cu privire la sancțiunea aplicată instanța constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, 9 puncte-amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei. Astfel, instanța nu consideră că o sancțiune mai puțin severă, în speță sancțiunea avertismentului, va fi de natură a realiza scopul prevăzut de lege, în condițiile în care petentul a depășit viteza legală cu 54 km/h la oră, fără a recunoaște și a regreta cele întâmplate.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petent V. D. A., domiciliat in Ploiesti, ., județul Prahova în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN ILFOV cu sediul in București . nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2014.
Președinte, Grefier,
Red: jud FAL
Tehnodact C.L.
4 ex/06.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2484/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 6130/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
