Plângere contravenţională. Sentința nr. 287/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 287/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 5752/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.287
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 31.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea asupra excepției necompetenței teritoriale în cauza civilă privind pe petentul Z. C. C. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 23.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 31.01.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ la data de 9.02.2012, petentul Z. C. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - Cestrin, anularea procesului-verbal . nr._/11.01.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 16.07.2011 vehiculul cu numărul de înmatriculare_ era înstrăinat către numitul N. M., prin urmare nu el este cel care a săvârșit contravenția constatată.
Față de aceste aspecte a solicitat instanței admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie: procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, contract de vânzare-cumpărare din 1.09.2010, proces-verbal de scoatere din evidență mijloace de transport, act de identitate.
Prin încheierea pronunțată la data de 5 martie 2013 Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea pe cale administrativă, spre competentă soluționare, Judecătoriei B..
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 30.04.2013 sub nr._ .
În ședința publică din 23.01.2014, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B..
În temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată din oficiu.
Analizând materialul probator prin prisma excepției necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 11.01.2012 petentul a fost sancționat contravențional pentru că vehiculul aparținând acestuia a circulat pe drumurile publice, fără a deține rovinietă valabilă.
Din examinarea procesului verbal de contravenție rezultă că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe raza comunei Glina, jud. Ilfov, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu.
Totodată, instanța reține că art.32 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește competența teritorială în favoarea judecătoriei în cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Prin urmare, ceea ce interesează în determinarea instanței competente teritorial este locul săvârșirii faptei contravenționale.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 19 C.proc.civ. (care prevede posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) raportată la dispozițiile art.159 pct. 3 C.proc.civ. (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura) se desprinde concluzia că în litigiile care nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. XXIII alin. 1 si 4 din Legea nr. 2/2013, respectiv „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.”
Aceasta este onormă de strictă interpretare și aplicare, care nu poate fi extinsă și în materie contravențională, pentru litigiile existente la data modificării legii rămânând competente instanțele inițial investite, în a căror circumscripție a fost săvârșită contravenția.
De asemenea, se reține că prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus și art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002, prin care s-a desemnat ca instanța competentă cea de la domiciliul pententului, însă aceste prevederi sunt aplicabile doar litigiilor începute după . acestui act normativ.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o decizie de speță, respectiv Decizia nr. 2076/2013 „Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.”
În speță, plângerea contravențională a fost introdusă la data de 09.02.2012 (f. 1), anterior adoptării Legii nr. 2/2013.
Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului se află pe raza localității Glina, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Având în vedere că dosarul a fost înaintat Judecătoriei B. pe cale administrativă, neexistând o hotărâre a Judecătoriei Cornetu de declinare a competenței teritoriale, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile art. 20 alin. 2 C.pr.civ. pentru a se constata ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care cauza va fi declinată instanței competente.
Reținând caracterul absolut al competenței teritoriale în această materie, de la care nici instanța, nici părțile nu pot deroga, în baza art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, a art. 158 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu, și va declina competența în favoarea Judecătoriei Cornetu, căreia i se va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe petentul Z. C. C., cu domiciliul în Voluntari, ., J. ILFOV în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, în favoarea Judecătoriei Cornetu, căreia i se va înainta dosarul.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică azi, 31.01.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. TA/tehnored.DS/2 ex.
5.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1511/2014.... | Actiune in regres. Sentința nr. 1718/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
